Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   


Autor: Ioan Ciorca         Publicat în: Ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015        Toate Articolele Autorului

PIAŢA CIPARIU, O LUME DISPĂRUTĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PIAŢA CIPARIU, O LUME DISPĂRUTĂ 
  
Piaţa Cipariu, la început de mileniu trei 
  
Când eram copil, locurile, lucrurile sau evenimentele aveau o cu totul altă conotaţie decât cea pe care o au acum. De câte ori mama mă lua cu ea la piaţă, ştiam că vom merge în piaţa Mihai Viteazul sau în piaţa Cipariu. Cu toate că în Cluj există numeroase pieţe, chiar şi astăzi asociez substantivul „piaţă”, nu cu un spaţiu public a cărui arhitectură şi destinaţie îi conferă această denumire, ci cu un spaţiu în care se comercializează produse agroalimentare. 
  
Pe vremea copilăriei mele, erau patru astfel de spaţii importante în oraş, de unde populaţia se aproviziona direct de la micii producători, cu legume şi fructe. 
  
În zona centrală se aflau piaţele Mihai Viteazul, Cipariu şi Abator, iar mai spre periferia estică, fiinţa piaţa Mărăşti. 
  
Astăzi, din cele patru pieţe – în accepţiunea copilului de altădată – mai există doar trei, funcţionând aproximativ pe vechile amplasamente, în noi peisaje arhitectonice, populate de o întreagă pleadă de „intreprinzători”, a căror calitate de comercianţi este validată de certificate de producători, obţinute prin stimularea bunăvoinţei celor în drept să le elibereze. 
  
Cea care a dispărut, cu desăvârşire, este piaţa Cipariu. Ea există doar ca denumire generică, însă tot mai puţini dintre cetăţenii Clujului îşi mai amintesc de arhitectura ei sau de „hala” agroalimentară din zona respectivă. 
  
Locul pieţei agroalimentare şi a vechilor case scunde, cu aspect patriarhal – peste care dominau doar patru clădiri cu un etaj – a fost luat de blocurile noi construite şi de şantierul în care se chinuie să se nască, de prin anii ’90 ai secolului trecut, catedrala greco-catolică Sfântul Iosif. 
  
Piaţa Cipariu, în a doua decadă a secolului XX 
  
Ca orice piaţă – în adevăratul sens al cuvântului pe care îl percepeam eu – Cipariu fusese o zonă bine structurată, potrivit conceptelor sănatoase ale economiei socialiste, dispunând nu doar de o „hală” agroalimentară, ci şi de magazinele vitale comunităţii din zonă. Ba mai mult, piaţa dispunea şi de un centru de producţie industrială, reprezentat de Fabrica de bomboane „Feleacul”, fabrică renumit în epocă datorită produselor sale, de bună calitate. Din păcate – ca de altfel de întreaga industrie românească – şi de fabrica „Feleacul” s-a ales praful. 
  
Pe colţul nord-estic – începând de la intersecţia ei cu strada Dostoieski, actuala general Traian Moşoiu – se aflau cele patru clădiri cu etaj ale pieţei, clădiri care au supravieţuit, miraculos, până în ziua de azi. La parterul lor funcţionau diversele magazine ale comerţului socialist. În clădirea de la intersecţie, un mic restaurant – un fel de bistrou muncitoresc – de tip „Gospodina”, punea la dispoziţia muşteriilor, preparatele specifice vremii, însoţite de berea Ursus, la halbă. 
  
O farmacie şi o agenţie Loto-Prono îşi împărţeau parterul celorlalte două imobile vecine. 
  
Apoi, în cea de-a patra construcţie, cofetăria Monica – situată în perimetrul staţiei de transport în comun – oferea clienţilor prăjituri, sucuri şi dulciuri proaspete, aprovizionate de la fabrica din vecinătate. Tot aici, alătuti de „un carpaţi fără filtru”, se putea bea surogatul de cafea – alcătuit dintr-un amestec de cicoare prăjită – cafea poreclită de consumatori drept „nechezol”. 
  
Un magazin de confecţii – situat la intrarea în spaţiul destinat pieţei agroalimentare – încheia şirul comerţului de stat de pe latura estică. O reclamă imensă – menită a ascunde peretele şubrezit al clădire – având în prim plan un pahar, îi îndemna pe cei care intrau în piaţă să consume produse lactate, cu sloganul „Nici o zi din cele şapte, fără un pahar de lapte”. Cei care doreau să-i urmeze îndemnul, găseau produsele lactate în magazinul specializat, situat strategic, în staţia de autobuz de pe sensul de mers spre cartierul Gheorgheni, pe partea sudică a pieţei, lângă magazinul de pâine. 
  
Pe latura vestică – începând din vecinătatea Casei învăţătorilor, pe locul şantierului catedralei greco-catolice – se înşirau câteva clădiri scunde, datând din prima decadă a secolului XX. 
  
Imobilele dărăpănate – cu pereţii şi lemnăria scorojite de trecerea timpului – erau locuite, în majoritate, de o populaţie de etnie rommă, prezentă activ în circuitul economic şi comercial al halei agroalimentare. 
  
Şirul acestor clădiri se încheia cu o construcţie bine întreţinută, în care funcţiona un magazine cu specific de menaj, unde puteai găsi de toate, începând de la chibrituri, până la pahare, solniţe, unelte, canistre, robinete sau cremă de ghete. 
  
Vorbitoare atât de limbă română cât şi de limbă maghiară – semn al capacităţii de adaptare la imperativele vremii – populaţia rommă a rezistat în piaţa Cipariu, până târziu spre finele secolului XX, când zona a intrat înt-un amplu proces de sistematizare. 
  
Blestemul vrăjitoarelor 
  
Despre casele rommilor din piaţa Cipariu, circulă tot felul de poveşti, cu referire la vrăjitoarele care le-au locuit. 
  
Se zvoneşte că Gheorghe Rusu – fostul prim vicepreşedinte al Consiliului Popular Municipal, iar apoi primar al Clujului până în 1989 – ar fi evitat să treacă prin Cipariu, de spaima acestora. De asemenea, se mai spune despre vechiul edil, că ar fi mărturisit unor apropiaţi cum că pe vremea lui Ceauşescu, s-a ocolit, în măsura posibilităţilor, demolarea bordeielor ţigăneşti din Piaţa Cipariu, întrucât conducerea de partid şi de stat se temea de blestemele vrăjitoarelor. 
  
Se pare că acestea ameninţaseră cu moartea, autorităţile locale şi centrale, în cazul în care locuinţele lor vor fi demolate, pentru a se construi viitoarea catedrală. Mulţi superstiţioşi – martori ai evenimentelor trecute – dau crezare legendei potrivit căreia moartea familiei Ceauşescu a fost cauzată de blestemele vrăjitoarelor din ţigănimea pieţei Cipariu, Nicolaie Ceauşescu fiind cel care a dispus în mod direct demolarea şi sistematizarea zonei. 
  
Cât adevăr ascund aceste legende, rămâne ca judecata fiecăruia să stabilească. Dar, ca o ironie a sorţii, trebuie menţionat faptul că soţii Ceauşescu au fost executaţi în 1989, construcţia catedralei greco-catolică a început în ultimul deceniu al secolului XX nefiind finalizată nici până azi, iar presupusa casă în care au locuit vrăjitoarele este încă – vremelnic, ce-i drept – în picioare. 
  
Probabil, această populaţie rommă ar mai fi supraviaţuit nestingherită şi astăzi, în acele locuinţe insalubre, cu apă în curte, la cişmea. Dar nepăsarea şi tihna ancestrală a rommilor a fost tulburată grav şi iremediabil de amplul proces de sistematizare a pieţei Cipariu. 
  
Primul semn, al schimbărilor majore care aveau să se producă, a fost dat de blocul turn, construit în partea sud-estică a pieţei, după hala agroalimentară, la începutul străzii Pata devenită ulterior bulevardul Nicolae Titulescu. Stingher printre clădirile scunde – asemeni celebrului Guliver printre pitici – de la înălţimea celor nouă etaje ale sale, turnul a fost martorul tăcut al transformărilor prin care a trecut zona. 
  
Astăzi şi-a pierdut supremaţia. Noi blocuri, mai înalte decât el, l-au detronat, l-au eclipsat cu aliura lor modernă, aruncându-l într-un con de umbră. Deşi este înconjurat de construcţii similare, se simte tot stingher, fiind singurul reprezentant al unui stil arhitectonic aparţinând etapei socialismului multilateral dezvoltat. 
  
Doar el, împreună cu cele patru clădiri cu un etaj din colţul nord-estic, precum şi cu o parte din cetăţenii mai vârstnici ai Clujului mai păstrează încă, în amintire, acea perioadă de mult apusă, din existenţa pieţei Cipariu. 
  
Ioan CIORCA 
  
Referinţă Bibliografică:
PIAŢA CIPARIU, O LUME DISPĂRUTĂ / Ioan Ciorca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1742, Anul V, 08 octombrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciorca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!