Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Ioan Ciorca         Publicat în: Ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015        Toate Articolele Autorului

ULTIMA CONFERINŢĂ DE PARTID
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ULTIMA CONFERINŢĂ DE PARTID 
  
Noiembrie 1989 
  
În urmă cu un sfert de secol starea de nemulţumire a populaţiei faţă de regimul totalitar al soţilor Ceauşescu, ajunsese aproape la apogeu. 
  
Luna noiembrie a anului 1989 fusese vremea premergătoare Congresului al XIV-lea al Partidului Comunist Român, având ca principal punct al ordinei de zi, realegerea lui Ceauşescu în funcţia de secretar general al partidului. Sub egida acestui imperativ, în toate intreprinderile statului socialist, aveau loc conferinţe de partid, în cadrul cărora, se adopta – în unanimitate – această propunere. 
  
O zi mohorâtă de toamnă târzie. În curtea Brigăzii Cluj, a Grupului de şantiere, era mare agitaţie. Trebuiau trimişi câţiva reprezentanţi la conferinţa de partid, care urma a se ţine la sediul central al intreprinderi. Nimeni însă nu se oferise voluntar. În aceste condiţii, a fost nevoie ca delegaţii să fie nominalizaţi de către conducerea brigăzii. Printre cei care au fost desemnaţi se aflau şeful de şantier, şeful atelierului mecanic, fostul mecanic şef – pensionar cu drept de muncă de patru ore – precum şi alţi câţiva angajaţi ai intreprinderii. 
  
Debutul lucrărilor 
  
Conferinţa s-a ţinut în sala mare de şedinţe. În prezidiu au luat loc secretarul de partid pe întreprindere, secretarul cu probleme economice de la municipiu şi încă doi tovarăşi. După darea de seamă şi după supunerea la vot a propunerii de realegre a lui Ceauşescu în funcţia cea mai înaltă a partidului, secretarul a invitat participanţii să se înscrie la cuvânt. O stare de apatie generală domina întreaga adunare. În ultimele rânduri, unii dormeau, iar alţii jucau cărţi, uitând chair şi să ridice mâinile când se supunea ceva la vot. 
  
Urmare a insistenţelor secretarului, la cuvânt s-a înscris cineva, care după ce s-a declarat de acord cu realegerea tovarăşului Ceauşescu în funcţia amintită, a întrebat – profitând de prezenţa secretarului de la municipiu, pe probleme economice – din ce motive, în condiţiile „producţiilor agricole fără precedent”, pâinea cea de toate zilele se găsea doar pe cartelă. „Am doi copii acasă” – spusese omul. „Dacă îl trimit pe ăl mare să ia pâine, se întoarce acasă doar cu o franzelă şi jumătate în loc de două, cealaltă jumătate mâncând-o pe drum. În aceste condiţii, nouă nu ne ajunge pâinea niciodată”. Prezidiul a rămas fără replică, în timp ce întreaga sală s-a deşteptat, ca prin farmec, murmurând aprobator. 
  
Spicuiri din luările de poziţie 
  
În rumoarea creată, pensionarul reangajat s-a ridicat şi a început să vorbească, fără a mai aşteprta invitaţia secretarului de partid: „Sunt membru de partid din ilegalitate” – a început omul, pe un ton molcom, care, pe măsură ce vorbea, devenea tot mai ridicat, mai aspru şi mai acuzator. „Sunt veteran de război. Am fost cu unitatea mea până în munţii Tatra. Cu toate acestea, nişte ţângăi de miliţieni îşi permit să mă ia în zeflemea şi să mă ameninţe. Am văzut o dubită pe strada Traian (strada pe care se aflase, la acea dată, sediul Securităţii), din care, doi haităi cu tinichele pe umăr, descărcau conserve ungureşti de carne de porc. Când i-am întrebat, de unde pot să-mi cumpăr şi eu măcar una, pentru că sunt diabetic, mi-au răspuns: «Moşule mută-ţi bocancii de aici, dacă vrei să-ţi fie bine!». Păi ce-i asta? România e stat poliţienesc?” – întrebă retoric bătrânul. În sală se făcuse linişte desăvârşită. Secretarul de partid era complet pierdut. Deschidea şi închidea gura, dar de pe buzele sale cuvintele parcă refuzau să plece. Asculta cu un zâmbet tâmp întipărit pe faţă şi nu-şi putea crede urechilor. „În toate localităţile în care ne desfăşurăm activitatea” – continuă bătrânul – „trebuie să prezentăm, consiliilor locale, o listă cu muncitorii pe care îi avem, pe baza căreia oamenii pot obţine apoi raţia de pâine. De mâncare, în afară de conserve de peşte și de tocană de legume, nu găseşti nimic în alimentări. Cu o astfel de hrană, credeţi că se poate lucra zi lumină?” 
  
După primele momente de uimire, prezidiul s-a trezit din amorţeală şi a încercat să stăpânească situaţia care părea a scăpa de sub control, propunând suspendarea şedinţei şi promiţând că va da răspunsuri la problemele ridicate. În momentul acela, şeful de şantier a mai dorit să supună atenţiei prezidiului, încă o problemă. Hâtru de felul său, el a început să vorbească extrem de serios, lăsând impresia că problema pe care o aduce în discuţia plenului este de importanţă vitală. „Stimaţi tovarăşi! Precum ştiţi, luna viitoare se încheie anul, iar eu nu am, încă, un congelator! Suntem trei membri în familie. Până acum nu ne-am ridicat raţia de carne (raţia de carne prevedea 500 de grame de carne de porc sau vită, precum şi 500 de grame de carne de pasăre, de persoană, pe lună) corespunzătoare anului în curs. Nu mă îndoiesc de faptul că, în decembrie, trebuie să primesc întreaga cantitate aferentă anului acesta. Unde o depozitez?”, a încheiat omul, la fel de serios precum începuse. 
  
„Vă săturăm noi, de pâine şi conserve, pe Traian!” 
  
Toată adunarea a izbucnit în hohote de râs, timp în care cei din prezidiu, după tentative nereuşite de a pune capăt discuţiilor, au aununţat o pauză de 30 de minute şi s-au precipitat să părăsească sala. În urma lor, vociferând şi comentând nemulţumită, mulţimea s-a îndreptat spre ieşire. Muncitorul care spusese că nu îi ajunge pâinea şi pensionarul reangajat, discutau aprins, gesticulând. Aproape de ieşire, doi indivizi – două figuri cunoscute, doi „colegi de serviciu” – le-au ieşit înainte, şuierându-le ameninţător: „Nu vă ajunge pâinea?! Nu aveţi conserve?! Lasă că vă săturăm noi, de pâine şi conserve, pe Traian!” Deşi ameninţarea a fost aruncată printre dinţi, pe un ton coborât, ea a fost auzită şi de alţi muncitori. Instantaneu, s-a stârnit un cor de fluierături şi huiduieli, crescând progresiv în intensitate prin sprijinul celor care se alăturau prin simpatie, făra a şti ce se petrece. Cei care au auzit ameninţările celor doi, s-au îmbrâncit, doar doar, or ajunge să pună mâinile pe ei. În busculada creată, indivizii au reuşit să fugă. 
  
Spre norocul tuturor, evenimentele s-au precipitat, la scurt timp – circa o săptămână – debutând „revoluţia” de la Timişoara şi astfel, discuţiile purtate la ultima conferinţă de partid au rămas fără urmări. 
  
Ioan CIORCA 
  
Referinţă Bibliografică:
ULTIMA CONFERINŢĂ DE PARTID / Ioan Ciorca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciorca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!