Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Ioan Ciorca         Publicat în: Ediţia nr. 1701 din 28 august 2015        Toate Articolele Autorului

ALTĂDATĂ, ALEŞII ERAU MAI RESPONSABILI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ALTĂDATĂ, ALEŞII ERAU MAI RESPONSABILI 
  
O zi lungă şi agasantă s-a încheiat. Las în urmă frustrările acumulate la locul de muncă – din pricina unor oameni nepotriviţi şi nepregătiţi pentru poziţia în care se află, oameni care au impresia că dacă ocupă o poziţie socială superioară au şi bagajul de cunoştinţe aferent – şi, golit de gânduri, pornesc agale prin oraş. Mă îndrept spre Piaţa Unirii, fără ţintă, fără un traseu prestabilit. Paşii mă poartă, involuntar, spre Bulevardul Eroilor… mă opresc la semaforul din faţa vechii primării, când… 
  
– Salut! Ce mai faci? – aud în spatele meu. Trezit brusc la realitate, mă întorc şi zăresc alăturea de mine, o veche cunoştinţă, cu care nu mă întâlnisem de bună bucată de vreme. 
  
– Mulţumesc, bine – îi răspund convenţional, iar apoi, din politeţe, îi întorc întrebarea: 
  
– Tu? 
  
Oftând, îmi răspunde cu acelaşi stereotip: 
  
– Mulţumesc, bine… mergem înainte. Ce să facem? 
  
Semaforul se face verde, ne strângem mâinile, apoi eu o iau spre stânga, iar amicul meu spre dreapta. 
  
Cuvintele lui îmi revin în minte. „…mergem înainte”. Da… înainte… doar pentru simplul fapt că „înainte” era mai bine. Din păcate, punem preţ pe „ceva”, numai atunci când nu mai avem acel „ceva”. 
  
Şi pentru că mă aflu în faţa vechii primării – cunoscută în alte timpuri drept „casa consiliului” – nu pot să nu mă întreb: „cum erau aleşii noştri, altădată?” Indiscutabil, comparativ cu cei de astăzi, erau mult mai responsabili. 
  
Viaţa publică a Clujului de altădată 
  
Viaţa publică a Clujului a cunoascut o efervescenţă deosebită, după ce, la sfârşitul secolului al XIV-lea, cetăţii i-a fost conferit titlul de „Oraş liber regesc”. Acest fapt a permis împrejmuirea sa cu ziduri de apărare şi, de asemenea, i-a dat dreptul de a avea pecete proprie. 
  
Marile transformări petrecute au impus construirea unui aşezământ, în care, notabilităţile cetăţii – reunite în cadrul unui Consiliu local – să îşi poată desfăşura activitatea. Primele informaţii, legate de existenţa unei astfel de clădiri, provin din anul 1537. Construcţia se afla pe amplasamentul vechii Primării a municipiului Cluj-Napoca. Faptul că în ea îşi desfăşurau activitatea notabilităţile oraşului, a făcut ca această clădire să fie cunoscută sub numele de „Casa consiliului”. De asemenea, tot acest fapt a determinat şi numele străzii, actualul bulevard al Eroilor fiind cunoscut drept strada Consiliului. 
  
În îndelungata sa istorie, clădirea a fost distrusă de mai multe ori şi reclădită de fiecare dată. Prima renovare – sau mai precis, reconstrucţie din temelii – a avut loc în anul 1650. Casa a fost refăcută în arhitectura stilului rensacentist, iar pe frontispiciul ei au fost aşezate blazoane celor şapte oraşe libere regeşti ale Transilvaniei din acea epocă. 
  
Cod civic încrustat în piatră 
  
Pe lângă blazoanele celor şapte oraşe transilvănene, pe frontispiciul Casei consiliului, erau încrustate peste 50 de maxime şi proverbe, scrise în limba latină. Ele alcătuiau un cod de comportament civic, iar prin faptul că erau afişate pe faţada unei clădiri oficiale, erau mereu în atenţia populaţiei, îndemnând-o să şi le însuşească şi să le respecte. 
  
Casa avea şi un turnuleţ în care fusese montat un clopot. Rolul său era acela de a înştiinţa locuitorii cetăţii despre existenţa unui condamnat la moarte care urma a fi executat în piaţa centrală. În anii 1775 şi 1798 clădirea a fost mistuită de două incendii devastatoare. 
  
Recuperarea şi refolosirea, imperative ale primăriei secolului al XIX-lea 
  
După ultimul incendiu care a distrus Casa consiliului, municipalitatea a hotărât ridicarea unei clădiri noi, mult mai încăpătoare. Din lipsă de spaţiu, a fost concesionat terenul din apropiere, pe care se afla biserica unitariană precum şi casa parohială a acesteia. În 1842, rămăşitele vechii construcţii au fost complet înlăturate şi, totodată, au fost demolate casa parohială şi biserica unitariană. Cărămizile recuperate din vechile clădiri, precum şi pietre luate din zidurile care împrejmuiau oraşul, au constituit materialul din care a fost ridicată noua clădirea a consiliului, aşa cum este ea astăzi. Faptul acesta pare că vrea să arate că şi atunci, ca şi acum, bugetul local era supus unui regim de austeritate. 
  
Munca patriotică, nu este o invenţie a comunismului 
  
La ridicarea noului edificiu, au fost obligaţi să participe toţi cetăţenii oraşului. Unii au fost implicaţi financiar în acest proiect, însă marea majoritate au muncit efectiv la realizarea sa. Faptul că cetăţenii au fost obligaţi să participe la construcţie, nu evidenţiază spiritul lor civic deosebit, ci dovedeşte doar că munca patriotică nu este un apanaj al comunismului. Curtea interioară a fost decorată cu blazoanele marilor familii nobiliare ale Clujului precum şi ale principilor Transilvaniei. În perioada comunistă, aceste blazoane au fost mutate la Mizeul de istorie al Transilvaniei, iar pe frontispiciul clădirii, s-a aşezat emblema oraşului. 
  
Iulian Pop, primul primar român al Clujului 
  
Construcţia casei noului consiliu local a început în 1843. Ridicată cu sprijinul nemijlocit al populaţiei, clădirea s-a dat în folosinţă la data de 16 septembrie 1845, când – în cadrul unui serviciu liturghic festiv, la care au partiocipat mai marii oraşului – ea a fost sfinţită. 
  
Printre primarii care s-au perindat prin ea, de-a lungul timpului, având o influienţă marcantă asupra vieţii publice a oraşului, s-au numărat Haller Károly (1884 – 1886), Albach Géza (1886 – 1898), Haller Gusztáv (1913 – 1918) şi Iulian Pop, primul primar român al municipiului. De altfel, el a şi locuit în Clădirea consiliului, între anii 1919 – 1923. 
  
Realizări ale primarului Iulian Pop 
  
Avocatul Iulian Pop, numit primar la data 19 ianuarie 1919 de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei, a deţinut funcţia până în 1923, când, în data de 13 aprilie, a demisionat. Pe perioada mandatului său de primar al Clujului, a fost inaugurată Universitatea Românească din Cluj, Dacia Superioară (azi Babeş-Bolyai), care şi-a deschidea porţile la 1 noiembrie 1919. Prelegerea inaugurală, cu titlul „Datoria vieţii noastre”, a fost susţinută de istoricul Vasile Pîrvan. Deschiderea oficială a Universităţii Daciei Superioare a avut loc în prezenţa Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria. 
  
De asemenea, în mandatul lui Iulian Pop, s-a început introducerea gazului metan, a fost dezvelită Statuia Lupa Capitolina, s-a construit podul de peste Someş din Piaţa Mihai Viteazul şi au fost efectuate numeroase lucrări de refacere a străzilor şi şcolilor oraşului. 
  
Am enumerat, succint, câteva din realizările lui Iulian Pop, primul primar român al Clujului. 
  
Dar ce au făcut ceilalţi „aleşi”, şi mă refer, în primul rând, la cei de după 1989? Pentru impozitul pe care mi-l iau anual, doar pentru că m-am născut şi trăiesc în acestă ţară, mie cel puţin, mi-au distrus mândria de cetăţean al României. Au pus industria la pământ, agricultura în aer, au adus sistemul de sănătate în colaps şi au închis spitale. 
  
Despre şcoala românească au spus că „produce tâmpiţi”(Citat din Traian Băsescu, 8 iunie 2009, sursa ziare.com). Acum, nu pot să nu mă întreb, dacă „Nu cumva lipsa noastră de reacţie civică, probează adevărul acestei afirmaţii?” 
  
Ioan CIORCA 
  
Referinţă Bibliografică:
ALTĂDATĂ, ALEŞII ERAU MAI RESPONSABILI / Ioan Ciorca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1701, Anul V, 28 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciorca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!