Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Ioan Ciorca         Publicat în: Ediţia nr. 1677 din 04 august 2015        Toate Articolele Autorului

DEBITUL DE TUTUN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DEBITUL DE TUTUN 
  
Mai devreme sau mai târziu, fiecare copil ia contact cu mediul economic, prin intermediul circuitului comercial. Astfel, învaţă să cunoască banii şi să facă mici cumpărături, compatibile cu vârsta sa. Că aceste „competenţe” sunt dezvoltate pe parcursul vieţii şi sunt ridicate la rangul de artă a shopping-ului – în special de către femei – este o cu totul altă poveste. 
  
Primul meu contact cu circuitul economic mi-a fost facilitat de un debit de tutun, situat în apropierea locuinţei. Într-o zi, rămas fără ţigări, tata i-a spus mamei: 
  
– Trimite copilul să-mi ia un pachet de Mărăşeşti. 
  
La surprinderea mamei – surprindere care îi iradia din toată fiinţa, înspăimântată că micuţul ei ar trebui să treacă peste o arteră rutieră intens circulată – tata a continuat: 
  
– E băiat mare. Lasă că se descurcă el. Doar n-o să-l ţii lângă tine până la adânci bătrâneţe! 
  
Auzind de importanta misiune care urma a mi se atribui şi – speriat de o posibilă împotrivire – am alergat la mama, am plâns ca să o înduioşez şi, printre suspine, am rugat-o să mă lase să merg după ţigări, motivând cu argumentele tatei, că sunt băiat mare şi că pot să fac aşa ceva. În cele din urmă, mama s-a învoit, iar eu – cu cei doi lei de hârtie mototoliţi în pumn – am ieşit alergând pe poarta imobilului, amestecându-mă în furnicarul străzii. Brusc, mi-am domolit goana, ajuns de atenţionarea mamei, care m-a urmărit pe tot parcursul aventurii în care pornisem: 
  
– Nu fugi şi ai grijă la maşini! 
  
Asemeni celui conştient de importanţa succesului misiunii sale, am mers până la intersecţie, iar după ce am privit de câteva ori în stânga şi în dreapta asigurându-mă că nu vine nici o maşină, am zbughit-o ca o săgeată, peste panglica străzii, de parcă nici nu atingeam caldarâmul. M-am oprit doar la debitul de tutun unde, întinzând pumnul cu cei doi lei, i-am spus vânzătoarei: 
  
– Tanti, vreau un pachet de Mărăşeşti cu filtru. 
  
Vânzătoarea mi-a luat banii şi – arzându-i de şagă – m-a întrebat: 
  
– Da’, tu fumezi? 
  
– N’... n’... nuuu... am răspuns bâlbâindu-mă. T... t... tata... Am luat pachetul de ţigări din mâna întinsă a vânzătoarei şi am tulit-o spre casă, urmărit de hohotul de râs al acesteia, dar fericit şi mândru de reuşita mea. Sigur, mândria izvora şi dintr-un sentiment de superioritate, generat de potenţiala admiraţie şi invidie a celorlalţi prichindei, în clipa în care le voi fi povestit aventura mea. 
  
De atunci încolo, vizitele mele la diversele magazine ale comerţului de stat aflate în jurul locuinţei noastre s-au înmulţit, diversificându-se şi paleta produselor după care eram trimis. Încet-încet mama a început să mă trimită după pâine, lapte, unt sau smântână. Cu toate acestea, n-am izbutit niciodată să-mi dezvolt abilităţile de shopping. Am rămas în faza incipientă de cumpărător grăbit, care ştie exact ce îşi doreşte, nu se târguieşte şi nu pierde vremea în faţa rafturilor sau a tarebelor pline cu mărfuri. 
  
Îmi aduc aminte că în întreaga mea „carieră” de cumpărător, am avut o singură reuşită, cu adevărat notabilă. Odată, fiind foarte ocupată, soţia mi-a poruncit: 
  
– Du-te la piaţă şi ia un kilogram de fasole verde! 
  
– Păi... am încercat eu o scuză timidă, retezată înainte de a fi rostită. 
  
– Nici un „păi”! Şi ai grijă, nu te repezi să cumperi de la primul ţăran pe care îl întâlneşlti. Întâi te uiţi prin piaţă, vezi preţurile, iar apoi te târguieşti. 
  
Am luat act de indicaţii, am plecat la piaţă şi – de la primul vânzător pe care l-am întâlnit am solicitat un kilogram de fasole verde. Omul a îndesat-o într-o „pungă de un leu” – pungă de plastic de pe vremea socialismului multilateral dezvoltat – după care i-am întins o bancnotă de 100 de lei. Mi-a dat restul, l-am vârât în buzunar fără să-l număr şi m-am întors acasă. Am dat marfa şi restul de bani soţiei, pregătindu-mă să-mi văd de ale mele. Văzând punga prea voluminoasă pentru a conţine doar un kilogram de fasole, soţia m-a apostrofat: 
  
– Ţi-am spus să cumperi doar un kilogram! De ce ai cumpărat două? 
  
Apoi, numărând restul, a continuat: 
  
– Şi cât ai dat pe ea? Doar şapte lei? Păi un kilogram costă atâta! 
  
– M-am târguit cu vânzătorul, aşa precum mi-ai spus – am răspuns eu, fără a mai da detalii că bietul om s-a înşelat singur, iar mie mi-a fosr ruşine să număr restul în faţa lui. 
  
De altfel, marea majoritate a cumpărăturile pe care le fac astăzi, sunt alcătuite din ţigări, cafea şi benzină. Restul sunt în sarcina soţiei. Eu alcătuiesc doar „echipa de transport”. Ea – asemeni marii majorităţi a suratelor ei – are un telent fantastic de a pierde vremea printre rafturile supermarketurilor. Am însoţit-o de câteva ori în interiorul acestor magazine, dar mi-am pierdut răbdarea, de fiecare dată. De aceea, în incursiunile de weekend destinate aprovizionării casei, prefer să stau în parcare şi să aştept. Şi aştept... aştept... aştept... Văd cum alte maşini vin şi pleacă, iar eu rămân... rămân şi, de fiecare dată, îmi pun aceaşi întrebare retorică: „Ce poate să cumpere soţia mea, cu bani atât de puţini, încât activitatea aceasta îi ia atât de mult timp?” 
  
Ioan CIORCA 
  
Referinţă Bibliografică:
DEBITUL DE TUTUN / Ioan Ciorca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1677, Anul V, 04 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciorca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!