Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Ioan Ciorca         Publicat în: Ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

TUDOR VLADIMIRESCU, UN FOST BRAND DE ŢARĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
TUDOR VLADIMIRESCU, UN FOST BRAND DE ŢARĂ 
  
Scurt istoric 
  
Acum mai bine de două secole, la 1780, se năştea cel care avea să dea numele său unei unui simbol al industriei româneşti. Este vorba despre Tudor Vladimirescu. 
  
Data de 18 ianuarie 1821 marchează începutul Revoluţiei condusă de Tudor Vladimirescu, având drept scop înlăturarea regimului fanariot. Victimă a trădării aliaţilor săi – atât a străinilor, cât şi a acelor de un neam cu el – la 136 de ani de la moartea sa, el avea să împrumute numele unui brand de ţara – autovehiculele Tudor Vladimirescu. 
  
Marii boieri Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica şi Barbu Văcărescu, membri ai Comitetului de Oblăduire, dar şi ai Eteriei (organizație secretă creată în scopul eliberării grecilor de sub stăpânirea otomană) au încheiat o înţelegere cu Tudor Vladimirescu prin care i-au făgăduit sprijin pentru ridicarea poporului la luptă. Intrând în Bucureşti, în fruntea „adunării poporului”, Tudor Vladimirescu a fost primit cu entuziasm de către masele populare din capitală, preluând conducerea țării, fiind numit de popor drept „Domnul Tudor”. Idealurile revoluţiei sale, cuprinse în „Proclamaţia de la Padeş”, se pare că i-a speriat nu numai pe boierii autohtoni, dar şi pe conducătorii Eteriei. Astfel, au pus la cale un complot, căruia Tudor Vladimirescu i-a căzut victimă în noaptea de 27/28 mai 1821. 
  
Un brand de ţară 
  
La 136 de ani de la moartea sa, pe poarta uzinei Tudor Vladimirescu (Rocar) din Bucureşti a ieşit primul autobuz purtând numele conducătorului revoluţiei de la 1821 şi celebra siglă TV, care avea să scrie o pagină memorabilia din istoria industriei româneşti. Este vorba despre TV-1, intrat în producţia de serie în anul 1957. 
  
Propulsorul, alimentat cu benzină, asezat frontal pe şasiul camionului SR 101, furniza 85 CP. Autobuzul avea o capacitate de 60 de persoane, din care 26 pe scaune. Apoi, din 1960, a urmat TV-2 produs în două modele: varianta urbană şi şi cea interurbană. Construit pe acelaşi şasiu al lui SR-101, autobuzul beneficia de o arhitectură modernă, iar motorul fusese amplasat în spate. Până în 1962, propulsorul dezvolta 95 CP, după care autobuzele au fost echipate cu motoare SR-211, de 140 CP. 
  
Noul autovehicul a fost produs şi în varianta troleibuz, echipat fiind cu un motor electric, sub numele de TV-2 E. 
  
Pe lângă autobuze, în 1958, fabrica a început şi producţia de autoutilitare TV, din a căror gamă au făcut parte microbuze, ambulanţe, camionete, autospeciale de pompieri etc. Având la bază modelul IMS M-461, ele erau echipate, la început, cu motoare de 50 CP. 
  
Toate acestea au fost concepute şi realizate de către colectivul fabricii Tudor Vladimirescu. În unele ţări, autoutilitarele TV au fost exportate sub denumirea de TV TUDOR. De asemenea, ele au fost produse şi în Portugalia sub denumirea Tagus, precum şi în Italia sub numele de TV Ciemme. 
  
Pentru transportul interurban de călători, în special pe drumurile de munte, colectivul de proiectanţi şi constructori ai uzinei Tudor Vladimirescu, au proiectat şi realizat modelul TV-7 şi TV-71. 
  
A urmat apoi TV-20, care a intrat în producţia de serie în 1969. Cu o „arhitectură” mai modernă şi cu un confort mai ridicat decât TV-2, noul model avea o capacitate de 92 de locuri. El s-a fabricat şi sub formă de troleibuz, sub numele de TV-20 E. 
  
Vremurile s-au schimbat, iar în ton cu ele, uzina şi-a modernizat producţia, participând din plin la procesul de dieselizare a transportului românesc. Astfel au apărut autobuzele din familia Roman. Cele mai mai cunoscute în peisajul cotidian au fost cele din gama Roman 112 U, datorită faptului că au fost în serviciul transportului urban de călători, până spre finele anilor ’80. Pe şasiul lor s-au realizat apoi şi troleibuzele Dac 112 E. 
  
În paranteză fie spus, chipul lui Tudor Vladimirescu a apărut pe bancnota de 1000 de lei emisă de Banca Naţională a României, în anul 1948. 
  
Apoi, în 1966 Banca Naţională a emis bancnota de 25 de lei. În noile condiţii socio-economice, marcate de industrializarea României, figura lui Tudor Vladimirescu de pe faţa bancnotei este asociată cu brandul pe care acesta îl reprezintă, sugerat de imaginea uzinei de pe verso. 
  
Ei, dar a venit „revoluţia” din decembrie ’89, după care economia românească – asemeni celui care a dat numele său unui brand de ţară – a căzut victimă accederii României în Uniunea Europeană, adică a intereselor străinilor care nu vedeau cu ochi buni industria românească, precum şi a politicienilor noştri care au sacrificat interesul naţional pentru meschinele lor interese vremelnice. Nici uzina de autobuze nu a scăpat freneziei distrugerii capitaliste din România. La finele anului 2003, ea înregistra pierderi enorme, astfel încât în martie 2004 a intrat în lichidare voluntară. Patru ani mai târziu, fosta uzină a ajuns în posesia grupului austriac „Immoeast”, care nu este altceva decât o companie de dezvoltare imobiliară. 
  
Pasămite sunt vremuri noi... vremuri pe care nu le înţeleg, vremuri în care ne uităm până şi istoria. 
  
Ioan CIORCA 
  
Referinţă Bibliografică:
TUDOR VLADIMIRESCU, UN FOST BRAND DE ŢARĂ / Ioan Ciorca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1654, Anul V, 12 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciorca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!