Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Ioan Ciorca         Publicat în: Ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

UNDE SUNT SPECIALIŞTII DE ALTĂDATA?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
UNDE SUNT SPECIALIŞTII DE ALTĂDATA? 
  
O ştire “banală” - printre atâtea altele care ne bombardează zilnic - m-a umplut de uimire şi de ciudă în acelaşi timp, gândindu-mă la potenţialul şi la oamenii acestei ţări din a doua decadă a veacului trecut, în comparaţie cu “realizările” post-decembriste ale începutului de mileniu trei. Am deschis televizorul şi, pe lângă veştile din telenovela politică românească nesfârşită, o ştire mi-a atras atenţia: un marinar român a murit din pricina malariei, într-un spital bucureştean, iar un pilot suferind de aceeaşi boală, se află în stare gravă în aceeaşi instituţie medicală. 
  
Pentru cei neavizaţi, ştirea a fost estompată de întoarcerea lui Ponta din Turcia, de majorarea salariilor demnitarilor şi de canicula care bântuie ţara. Pentru mine, ea a fost un şoc: “Cum să moară, astăzi, cineva, de malarie?” Întrebarea e legitimă, pentru că şi eu, am suferit de această boală şi, datorită doctorului Nicolae N. Oprean, medic specialist şi director al Spitalul de boli infecţioase Cluj, în urmă cu câteva decenii, am scăpat cu viaţă fiind bine mersi si în ziua de astăzi. Adică atunci, “în anii cei negri ai comunismului”- cum ar zice apologeţii capitalismului deşanţat din România, s-a putut trata o astfel de boală, iar azi, nu. 
  
În 1983, m-am întors din Irak, unde fusesem detaşat de întreprinderea la care munceam. După un an de zile, petrecut în condiţii de cazare îndoielnică, m-am pricopsit cu o “malarie cu plasmodium falciparum” pricinuită de “ţânţarul anofel”. N-am uitat aceste denumiri, întrucât maladia era cât pe ce să mă mute “la loc cu verdeaţă de unde a fugit toată durerea şi întristarea”, înainte de vreme. Noroc cu medicul Nicolae Oprean, Dumnezeu să-l odihnească. Un an de zile am dus boala pe picioare, iar temperatura medie de 39 de grade la care “lucra” organismul meu mi se părea a fi drept o stare de normalitate. Asta până într-o zi, când a depăşit 41 de grade şi nu am mai putut să mă ridic din pat. Sigur, am mers la medicul de întreprindere care a presupus că e vorba de “o viroza respiratorie”, iar după şapte zile de concediu medical şi un tratament cu apă de ploaie m-a trimis la Policlinică. Un medic bătrân, evreu - de la interne - cu un nume ciudat pe care nu mi-l mai amintesc, mi-a spus: “Măi copile, mărturisesc că nu ştiu ce ai... Dar acasă nu te mai duci. Acum, cu salvarea, mergi direct la spitalul de boli contagioase!” Degeaba m-am opus, pretextând că deja mă simt mult mai bine şi că voi merge a doua zi, batrânul a fost intransigent. Astfel am ajuns într-o rezervă a spitalului, sub supravegherea doctorului Nicolae Oprean. Au urmat trei săptămâni de investigaţii minuţioase, sub tratament cu penicilină injectabilă din şase în şase ore, fără nici un rezultat. Într-una din zile, soţia mi-a adus ceasul, un Orient automat, care nepurtat fiind, se oprise. În dimineaţa următoare, la vizita mare, doctorul Oprean l-a văzut şi m-a întrebat: “Frumos ceas. De unde îl ai?” “L-am cumpărat de la un magazin din Baghdad” - i-am răspuns eu. “De unde? Din Baghdad? Ai fost plecat din ţară?” - şi-a continuat doctorul Oprean tirul întrebărilor. “Da” - i-am răspuns eu, iar el şi-a dus mâna la frunte într-un gest pe care probabil doar Arhimede l-o fi făcut şi asemeni lui a strigat: “Evrica! Cred că ştiu ce ai!” I-a spus apoi unei asistente să-mi recolteze o probă de sânge din deget. Trei picături au fost suficiente. Asta era în jurul orei 10. Pe la ora 12, medicul s-a întors radiind de fericire: “Este aşa precum am bănuit! Ai malarie domnule, cu plasmodium falciparum! Ei, acum că am pus diagnosticul, urmează tratamentul!” Ştiam despre medicamentele româneşti din acea perioadă, pentru că le primisem preventiv înainte de plecarea în străinătate, dar nu le-am luat niciodată, întrucât auzisem diverse poveşti despre efectele lor secundare. “Domnule doctor, nu iau aşa ceva!” - i-am răspun eu. “Măi băiete, dacă refuzi tratamentul, nu mai apuci revelionul” - a replicat doctorul. “Ei şi?” - am zis eu, cu inconştienţa vârstei, în care moartea pare ceva îndepărtat şi de abstract, cava care li se poate întâmpla tuturor, mai puţin ţie însuţi. Cred că doctorul a sesizat că hotărârea mea este de nezdruncinat şi, pe un ton glumeţ a zis: “Văd că eşti băiat de gaşcă, aşa că am ceva pentru tine.” A scos o fiolă de “Fansidar” şi două tablete. Am băut tabletele, iar cu fiola mi-a făcut o perfuzie. Incredibil, la ora 14, temperatura mea a scăzut la 35,6 grade şi, dintr-o dată, starea de oboseală permanentă s-a volatilizat. De altfel, a doua zi, după trei săptâmâni în care am fost ciuruit cu penicilină din şase în şase ore, m-a externat. 
  
Pe vremea acea, soţia mea se plângea frecvent de puternice migrene. I-am sugerat, aşa... într-o doară: “Hai să mergem până la doctorul Oprean”. L-am întâlnit pe medic pe scările spitalului, alergând veşnic neobosit de la un salon la altul. S-a oprit, ne-a ascultat povestea cu răbdarea-i caracteristică, iar ar apoi a spus: “Vino doamnă să te consult”. Acolo, pe scări, a palpat ceafa şi gâtul soţiei mele, preţ de câteva secunde, apoi a scos câteva pastile din buzunar: “Doamnă, cel puţin 10 ani nu veţi mai avea dureri de cap”. Nu a estimat cu precizie timpul, întrucât soţia mea nu a mai avut migrene vreme de 15 ani. 
  
De-atunci, l-am mai întâlnit pe medicul Nicolae Oprean de câteva ori, întâmplător. Apoi, l-am căutat când migrenele soţiei au revenit, dar am aflat că a plecat dintre noi, iar uitarea şi-a aşternut vălul peste întâmplările care mă leagă de el. Abia acum, ştirea despre decesul unui marinar bolnav de malarie mi l-a readus în memorie, pe medicul Nicolae N. Oprean, medaliat cu “Meritul Sanitar”, în 1971. Un adevărat specialist şi un “OM”, înainte de toate. 
  
Ioan CIORCA 
  
Referinţă Bibliografică:
UNDE SUNT SPECIALIŞTII DE ALTĂDATA? / Ioan Ciorca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1651, Anul V, 09 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciorca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!