Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   


Autor: Ioan Ciorca         Publicat în: Ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

CALEA REGELE FERDINAND, PUNTE PESTE VEACURI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CALEA REGELE FERDINAND, PUNTE PESTE VEACURI 
  
Pe colţul nord-estic al Pieţei Unirii – din „punctul 0” al Clujului – se deschide o stradă, pe cât de scurtă, pe atât de veche şi de încărcată de istorie. Este vorba despre Bulevardul Regele Ferdinand – fosta Uliţă a Podului – la capătul căreia, la distanţă de câteva minute de mers pe jos, se află Piaţa Mihai Viteazul. Paradoxal, o stradă de numai câteva sute de metri este atât de lungă în timp, încât constituie un pod peste veacuri. 
  
Pornită spre Someşul Mic pe la 1362 – data primei atestări documentare – ca o umilă uliţă, din centrul viitoarei aşezări urbane, bulevardul trece astăzi râul, predând ştafeta străzii Horea, în prezenţa palatelor Berde, Elian şi Urania, spre a o duce mai departe, prin vechiul cartier „Hidelve”(adică „dincolo de pod”), până în faţa Gării centrale. 
  
La vremea atestări sale documentare, Uliţa Podului se afla în afara primei incinte fortificate a Clujului care ocupa o suprafaţă de circa şapte hectare. Dezvoltarea oraşului, îndeosebi după dobândirea titlului de „Oraş Liber Regesc”, în anul 1405, a impus extindrea fortificaţiilor de apărare. 
  
Astfel, noua cetate se întindea pe circa 45 de hectare alcătuind un perimetru aproximativ pătrat, creionat la vest de Pârâul Ţiganilor în lungul actualelor străzi Emil Isac şi Samuil Micu, la sud de străzile Potaissa şi Mihail Kogâlniceanu, la est de Baba Novac şi Cuza Vodă, iar apoi la nord urmând Canalul Morii, prin străzile Tipografiei şi Octavian Petrovici. În această nouă situaţie, Uliţa Podului a devenit principala cale strategică de ieşire şi intrare în cetate, situată pe axa nord-sud. Datorită importanţei ei, la capătul uliţei, înaintea podului de lemn de peste Someş, a fost ridicat un puternic turn de apărare, menit a păzi Poarta Podului, una din cele patru căi principale de acces în oraş. 
  
Întreţinerea noului Turn al Podului, construit la 1477 în dreptul actualei Poştei Centrale, a revenit în sarcina breslei lăcătuşilor, care l-a administrat până la demolarea lui, în anul 1872. Din ansamblul de fortificaţii din care făcea parte Turnul Podului, se mai păstrează astăzi Turnul Lăcătuşilor – zis şi Turnul Pompierilor – construit în 1574, aflat pe actuala stradă a Tipografiei. 
  
Din exteriorul cetăţii, accesul spre Poarta Podului fusese asigurat de un pod de culoare roşie, construit din lemn şi chemat drept Podul Mare. În 1573, podul din lemn de peste Someş a fost înlocuit cu unul de piatră. Pe acel pod, în anul 1601, au intrat, în cetatea Clujului, Mihai Viteazul şi generalul Basta, după victoria de la Guruslău, asupra lui Sigismund Báthory. 
  
De-a lungul îndelungatei sale existenţe, strada Regele Ferdinand a fost martora tăcută a nenumăratelor prefaceri şi evenimente care au marcat viaţa cetăţii clujene. Nici ea nu a scăpat transformărilor şi adâncilor prefaceri ale timpurilor, numele ei cunoscând modificări de substanţă, în funcţie de importanţa ei în diferitele epoci istorice şi de evenimentele care i-ai marcat existenţa. Astfel, Bulevardul Regele Ferdinand a purtat, la început, un nume latinesc şi anume „Platea Pontis” – adică strada Podului – datorită faptului că ducea din centrul cetăţii până la podul de peste Someşul Mic, pe care îl traversa. 
  
Pe la jumătatea secolului al XV-lea, denumirea latină a fost înlocuită cu cea ungurească, „Hydwcha”, având aceeaşi semnificaţie. În 1848 strada şi-a schimbat numele, devenind strada „Wesselenyi Miklos”. Apoi, între anii 1923-1949 ea s-a numit „Calea Regele Ferdinand”, pentru ca în perioada ocupației hortiste să revină la numele de „Wesselenyi”. După al doilea război mondial, în perioada regimului comunist, strada a primit numele lui Gheorghe Doja, în memoria celui care a condus răscoala țărănească din anul 1514, îndreptată împotriva nobililor maghiari, mari proprietari de terenuri agricole. În anul 1999, strada a fost ridicată la rangul de bulevard recâştigându-şi numele de „Regele Ferdinand”. 
  
Din nenumăratele evenimente la care strada a fost martoră, este interesant a trece în revistă, câteva, petrecute mai aproape de vremurile noastre, peste care uitarea nu şi-a pus pecetea, ele rezistând trecerii timpului, datorită imaginilor fotografice. 
  
Pe strada Regele Ferdinand s-a înfiinţat prima instituţie bancară românească, din Cluj, cunoscută sub numele de „Institutul de Credit şi Economii «Economul»”. Situată vizavi de Palatul Poştei, la intersecţia străzii Regele Ferdinand cu strada Octavian Petrovici, Banca „Economul”, a funcţionat începând din 1887, până în anul 1948. 
  
Inaugurarea gării oraşului, în 1870, a determinat sistematizarea străzii, adaptând-o noilor tendinţe de transport ale vremii. Astfel, pe strada Regele Ferdinand au apărut primele linii de cale ferată, destinate tramcarelor, iar apoi – din 1898 – tramvaielor cu aburi. 
  
Circulaţia tramvaiului cu aburi pe relaţia gară, strada Regele Ferdinand, Piaţa Centrală, a facilitat transportul statuilor care alcătuiesc ansamblul monumental „Matia Corvinul”, până în zona soclului pe care urmau a fi amplasate. De la Budapesta – unde au fost realizate – statuile au ajuns la Cluj, cu trenul. Strada Regele Ferdinand a fost martoră a evenimentului, însoţind convoiul lor, începând de la intrarea lui în Piaţa Szechenyi István – actuala Mihai Viteazul – până la destinaţie, în Piaţa Centrală. Încet-încet, strada a devenit o importantă şi aglomerată arteră rutieră. 
  
Trăsurile şi tramvaiele cu aburi au fost înlocuite de mijloace de transport, în pas cu vremurile noi. Strada Regele Ferdinand – pe atunci Gheorghe Doja – a „promovat” şi a participat la acest eveniment major din viaţa urbei. Între Biserica Evanghelică din capătul străzi dinspre Piaţa Unirii şi fostul magazin Universal unde se află acum Galeria Ferdinand, în vitrina actualei agenţii Loto, fusese amplasată o machetă întruchipând un traseu de transport public electrificat. Apoi, troleibuzele şi-au făcut apariţia, intrând, pe nesimţite în peisajul urban. Astfel, s-a aşternut liniştea peste subiectul generat de transportul public electric, curiozitatea fiind aţâţată doar – din când în când – de apariţia unui nou model de troleibuz. 
  
Pe vremuri, pulsul economic al străzii era întreţinut nu doar de activitatea pieţei agro-alimentare Szechenyi István – actuala Mihai Viteazul – ci şi de moara acţionată hidraulic de apele Canalului Morii, situată între Poşta centrală şi actuala stradă George Bariţiu. Moara a fost demolată în anul 1933, iar în locul ei s-a ivit un mic părculeţ, în care a fiinţat până târziu spere finele anilor ’90, o toaletă publică. 
  
Astăzi, pe locul vechi mori, se înalţă construcţia impunătoare care adăposteşte sediul central al Băncii Transilvania. Pe lângă Banca Transilvania, viaţa economică a străzii este susţinută şi de primul supermarket al Clujului, din perioada comunistă, reprezentat de magazinul Central. 
  
Pe locul pe care azi se înalţă magazinul, în urmă cu o jumătate de veac, în spatele zidurilor construcţiilor ce însoţeau strada Doja, se afla un grup circular de clădiri dărăpănate, asemeni unei insule, încadrate în perimetrul conturat de străzile Cotului, Cotită şi Tipografiei. 
  
În 1977, peisajul străzii s-a modificat substanţial: strada Cotului a dispărut, iar pe locul vechilor căsuţe s-a ridicat clădirea impunătoare a magazinului. La momentul deschiderii sale, era cel mai mare magazin din Transilvania, concurând cu cele mai mari din ţară. Construit pe cinci nivele, având o suprafaţă comercialăa de 20.000 mp, complexul comercial dispune, în prezent, de 90 de magazine diverse, care oferă o gamă variată de produse şi de servicii. 
  
Aşadar, bulevardul Regele Ferdinand este o stradă în care istoria se întrepătrunde cu prezentul, vechiul şi noul dându-şi mâna peste veacuri. În partea sudică a străzii, la intersecţia cu Piaţa Unirii, faţă în faţă, stau Casa Hintz renovată pentru prima dată în anul 1766 şi Biserica Evanghelică, înălţată între anii 1816-1829. 
  
Puţin mai jos, pe locul vechiului Turn al Podului, clădirea primei bănci române şi cea a Poştei centrale – construite în a doua decadă a veaculului al XIX-lea, privesc spre noul şi modernul centru comercial Central, ridicat spre finele secolului XX. 
  
Aşadar, Bulevardul Regele Ferdinand este un pod peste timp, o punte peste istorie, o stradă pornită din veacul al XIV-lea, trecând prin secolul XXI, spre vremurile viitoare. 
  
Ioan CIORCA 
  
Referinţă Bibliografică:
CALEA REGELE FERDINAND, PUNTE PESTE VEACURI / Ioan Ciorca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciorca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!