Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   


Autor: Ioan Ciorca         Publicat în: Ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

PIAŢA UNIRII, BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SFÂNTUL MIHAIL”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
PIAŢA UNIRII, BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SFÂNTUL MIHAIL” 
  
- reportaj - 
  
În Piaţa Unirii, în „punctul zero” al municipiului Cluj-Napoca, se înalţă clădirea impunătoare a Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Mihail”. Construită în stil gotic, biserica este un edificiu emblematic al oraşului. Iată şi câteva date tehnice referitoare la această construcţie, destinate trecătorului grăbit care – obişnuit cu prezenţa ei „din totdeauna” – o „vede” fără să o vadă. Cele trei nave ale sale au o lăţime de 24 de metri şi o înălţime de 20 de metri. La aceea şi înălţime este aşezată şi bolta ogivală a navelor. Sanctuarul are o lungime de 20 de metru şi o lăţime de 10 metri, iar turnul – incluzând crucea de patru metri – veghează piaţa de la înălţimea celor 80 de metri ai săi. 
  
Scurtă incursiune în istorie 
  
Carol I. Robert de Anjou (1288-1342) – devenit rege al Ungariei în anul 1308, sub numele de Carol I – a acordat o serie de privilegii şi libertăţi cetății Clujului, printr-un „decret” emis la 19 august 1316. Printre altele – actul consemna şi dreptul oraşului de a-şi alege liber preotul şi parohul. Acestă libertate a născut ideea realizării unei biserici parohiale care s-a materializat, mai târziu, pe locul fostei capele Sfântul Iacob, aflată în centrul oraşului. 
  
Terenul pe care s-a construit biserica şi pe care fusese capela Sfântul Iacob, aparţinuse unui vechi cimitir. Au rămas foarte puţine date referitoare la ridicarea edificiului respectiv. Arhiva bisericii păstrează un document eliberat de curtea papală de la Avignon, în anul 1349. Documentul în cauză oferă indulgenţă papală tuturor celor care sprijină înzestrarea bisericii cu mobilierul necesar. Se pare că acel document face referire la mobilierul clădirii construit în stilul romanic – edificiu anterior bisericii gotice – din care se mai păstrează câteva elemente arhitectonice. 
  
Strângerea de fonduri pentru biserică s-a derulat pe o perioadă îndelungată, ceea ce înseamnă că şi construcţia propriu-zisă a durat foarte mult. Ea a cuprins mai multe etepe, între anii 1316-1442. 
  
Pe măsura sporului demografic al populaţiei oraşului, şi nava bisericii era lărgită. În primă fază, proiectul original prevedea doar construirea unei bazilici, dovadă fiind discrepanţele stilistice dintre diferite părţi ale edificiului gotic, ceea ce probează faptul că în primă etapă s-au construit corul, absidele laterale cu scara spiralată din apropierea acestora, precum şi partea vestică a bisericii. Apoi, proiectul a fost adaptat noilor tendinţe ale timpurilor, construcţia devenind biserică-hală. În această nouă fază, s-au finalizat partea inferioară a faţadei sudice cu scara ei spiralată, cu portalul de sud, cu porticul construit în faţa acestuia, precum şi câteva niveluri ale turnului de sud-vest. În continuare, au fost finalizate scara spiralată dublă de nord-est şi faţada de nord, cu cele două portaluri nordice. În etapa finală a construcţie s-au construit ultimele niveluri ale turnului de nord-vest, s-a supraînălţat faţada de sud şi a fost realizat portalul de vest. Cele trei blazoane ale lui Sigismund de Luxemburg care împodobesc portalul, atestă faptul că acesta a fost construit la începutul anilor 1440. Blazoanele respective – aparţinând ultimilor ani de domniei ai lui Sigismund de Luxemburg, adică perioadei cuprinse între 1419 şi 1437 – sunt alcătuite din stema de împărat romano-german aflată în centru, din cea de rege maghiar situată în stânga, precum şi din stema unificată de rege maghiar, ceh, german şi arhiduce austriac. O inscripţie aflată pe al doilea contrafort, spre vest faţă de poarta sa sudică, consemnează încheierea construcţiei bisericii, în anul 1442. De asemenea, altă inscripţie comemorativă – cu caractere gotice, aflată pe poarta de vest – menţionează anul 1444, marcând decorarea portalului vestic cu basorelieful care îl reprezintă pe Sfântului Mihail. Toate acestea dovedesc că la jumătatea secolului al XV-lea, biserica era deja terminată. 
  
Este interesant de menţionat faptul că în timpul răscoalei ţăraneşti de la Bobâlna, din anul 1437, Clujul s-a plasat de partea rasculaţilor. Drept pedeapsă pentru această atitudine, după înabuşirea răscoalei, oraşul şi-a pierdut toate privilegiile care i-au fost acordate de către regii maghiari. Abia la data de 29 septembrie 1444, oraşul a fost reabilitat, vestea ajungând la Cluj, tocmai de ziua Sfintului Mihail. Considerând că reabilitarea se datorează sfântului lor protector, clujenii au aşezat, în semn de recunoştinţă, relieful său deasupra porţii principale, ocazie cu care s-a distrus parţial stema imperială a lui Sigismund de Luxemburg. 
  
Proiectul iniţial al lăcașului de cult prevedea ca biserica să aibă două turnuri situate la faţada principală, dar a fost construit numai cel aflat în unghiul colţului de sud-vest. Din turnul respectiv, mai există astăzi două niveluri. La parterul său se află capela Schleynig sau baptisteriul, iar etajul adăposteşte arhiva parohială. 
  
Capela a fost amenajată la mijlocul secolului al XV-lea de către Gregorius Schleynig, care era paroh al oraşului în acea vreme. Ameninţarea generată de iminentul atac al armatei turceşti, a determinat înconjurarea bisericii şi a capelei cu ziduri de apărare. A urmat apoi incendiul din anul 1489, când a fost distrusă o mare parte a acoperişului, precum şi bolta corului. 
  
Restaurarea turnului a necesitat mari costuri, lucrările de reconstrucţie fiind posibile doar cu sprijinul financiar acordat de regele Matia Corvinul. 
  
Probabil că ajutorul nu a fost acordat întâmplător, între rege şi biserică existând o legătură de natură spirituală, dat fiind faptul că – potrivit tradiţiei orale clujene – în acel locaş Matia fusese creştinat. În Biserica „Sfântul Mihail”, se mai păstrează şi astăzi vasul în care regele Matia Corvinul – conform aceleiaşi tradiţii – a fost botezat. În 1697, turnul a fost distrus de un nou incendiul care a devastat cea mai mare parte a oraşului. Abia peste aproape 50 de ani, biserica avea să beneficieze de un nou turn, realizat în stil baroc. Executat după planurile arhitectului Konrad Hammer, construcţia turnului a durat doi ani, el fiind finalizat în 1744. La trei ani de la finalizarea sa, în 1747, parohul bisericii, János Biró, a comandat o poartă monumentală barocă, poartă care a fost aşeată în faţa intrării de vest a bisericii. Aceasta a fost amplasată în memoria ciumei care bântuise oraşul între 1738-1739, ucigând circa 20% din locuitorii săi. 
  
Astăzi, poarta se află situată în faţa bisericii romano-catolice „Sfinții Petru și Pavel”, din cartierul Mărăști, loc în care a ajuns cu ocazia demolării zidului de fortificare din jurul bisericii. 
  
Nici acel turn nu a avut o viaţă lungă. Lovit de un fulger, iar apoi deteriorat şi şubrezit de cutremurul din anul 1763, turnul a trebuit să fie parţial demolat, datorită riscului de prăbuşire. Mai bine de un secol, lipsa turnului a fost suplinită de o clopotniţă de lemn, înălţată în partea sudică a bisericii. 
  
Construcţia ultimului turn, cel neogotic – turn care există şi în ziua de astăzi – s-a întins pe mai bine de două decenii. Lucrările de construcţie au început în anul 1837, turnul fiind finalizat în abia în anul 1860. Poziţionat pe faţada de nord a bisericii, turnul, împreună cu crucea, este cel mai înalt turn de biserică din România. 
  
Pe vârful său a fost amplasată o cruce înaltă de patru metri, astfel că înălţimea lui atinge 80 de metri. Apoi, în 1859, turnul s-a îmbogăţit cu un ceas, proiectat de inginerul principal Geiser Antal. Întrucât primele clopote au fost topite în 1849, turnul a primit noi clopote în 1861. Dat fiind faptul că o parte din clopotele turnului s-au distrus în timpul primului război mondial, ele au fost înlocuite în 1924. Ultima restaurare a edificiului s-a efectuat în perioada cuprinsă între anii 1956-1963. 
  
Elemente decorative interioare şi de mobilier ale bisericii sunt remarcabile. În biserica se pot vedea încă fragmente ale freşcelor realizate în secolele XIV-XV, cu toate că protestanţii le-au acoperit cu vopsea albă, în mare parte. 
  
O sculptură renascentistă, realizată în gresie – având o înălţime de 2,2 metri şi o lăţime de un metru – întruchipează tocul uşii sacristiei şi datează din anul 1528. Acesta a fost realizată la Viena, la cererea învăţatului sas Johannes Clyn (Klein), parohului bisericii din acea vreme. 
  
Pe cele două bazele ale tocului uşii sunt încrustate stema Clujului şi simbolul bisericii universale reprezentând un pelican care îşi hrăneşte puii cu propriul sânge. 
  
Ascuns sub un înveliş de lemn, se află data realizării, care specifică anul 1528. Timpanul precum şi cele două coloanele ale tocului sunt decorate cu încrustaţii reprezentând plante şi animale, amoraşi care ţin discul solar, cu clepsidre şi cranii. Timpanul uşii adăposteşte un relief cu chipul unui bărbat care ţine în mână o panglică ce are pe ea înscris numele Johannes Cly(n), numele parohului care a comandat lucrarea. Piesa cu cel mai remarcabil aspect bisericesc de factură barocă din toate lăcașele de cult ardelene este amvonul bisericii Sfântul Mihail, montat în secolul al XVIII-lea, peste vechiul amvon gotic. Cel care s-a ocupat de amplasarea amvonului, a fost parohul Biró János. El i-a angajat pe sculptorii Nachtigall János şi Schuchbauer Antal, care – timp de un deceniu, între anii 1740-1750 – au realizat amvonul cu sculpturile şi reliefurile sale, precum cele cinci altare. Scuplturile în lemn ale amvonului, cele trei reliefuri cu scene din evanghelii, cei patru evanghelişti, precum şi cele patru statui ale celor patru părinţi ai bisericii catolice – Sfântul Grigore, Sfântul Ieronim, Sfântul Ambrozie şi Sfântul Augustin – sunt opera lui Nachtigall János. Sfântul Mihail ocupă poziţia centrală pe baldachinul amvonului. 
  
La început, biserica a avut cinci altare realizate în stil baroc. Aztăzi, doar două se mai află în biserică. Renumit este altarul „Închinarea regilor magi” realizat între 1747-1450 de către Schuchbauer Antal şi aurit de Grasser György, altar ornamentat cu 16 sculpturi. Imaginea altarului a fost imortalizată pe pânză, aceasta fiind cea mai preţioasă pictură a bisericii, aparţinând barocului târziu. Ea a fost realizată de către pictorul austriac Franz Anton Maulbertsch, în jurul anului 1748, la Viena, de unde a fost adusă de preotul paroh. 
  
Actualul altar principal al bisericii este proiectat şi realizat de maistrul tâmplar Back Lajos. Lucrarea a fost premiat la Expoziţia mondială de la Viena din 1873. Cele trei figuri ale altarului o înfăţişează pe Sfânta Maria – aflată în nişa centrală – şi pe cei doi regi maghiari sanctificaţi, Sfântul Ştefan şi Sfântul Ladislau. O lucrare deosebită, o compoziţie barocă sculptată dintr-un singur bloc de piatră, este grupul statuar „Sfânta Cruce”, operă a meşterului Nachtigall János, reprezentând scena crucificării Mântuitorului. Sculptura a fost amplasată la baza turnului reconstruit în stil baroc, în vara anului 1753, iar după demolarea lui, a ocupat loc în biserică, slujind ca Altar al Sfintei Cruci. 
  
Vitraliile bisericii sunt realizate între anii 1893-1912, la Budapesta, şi reprezintă imagini biblice. 
  
Prima orgă, cu douăsprezece registre, menită a răspunde nevoilor bisericii a fost comandată în anul 1752, fiind pusă în funcţiune în 1753. Realizatorul ei este meşterul sibian Johannes Hahn, iar cel care s-a ocupat de ornamentarea ei a fost Johannes Nachtigall. Prima restaurare a orgii s-a realizat în 1899. A doua restaurare a început în 1990, când ea a fost completată astfel încât, în prezent, orga are 35 de registre. 
  
În rândul pieselor decorative remarcabile ale Bisericii „Sfântul Mihail”, trebuie amintită opera sculptorului Fadrusz János – reprezentând scena crucificării – aflată în pasajul de sub turnul neogotic, trecere amenajată de preotul abate Hirschler József în capelă, la începutul anilor 1900. 
  
Cu o vechime de circa 700 de ani, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Mihail”, a aparţinut, între anii 1545-1716, diverselor biserici protestante. Astfel, în perioada dintre anii 1545-1558, ea a intrat în posesia luteranilor, apoi din 1558 şi până în 1566 a fost utilizată de către calvini (reformaţi), iar în final de către unitarieni. În anul 1716, biserica a revenit, din nou, comunităţii romano-catolice. Printre evenimentele istorice la care Biserica „Sfântul Mihail” a fost martoră, se numără şi faptul că timp de o jumătate de secol ea a adăpostit întrunirile Dietai Transilvaniei. În biserică, la 21 iulie 1551, regina Isabella, văduva regelui Szapolyai János, a predat însemnele regalităţii maghiare, reprezentanţilor împăratului Ferdinand I. Tot în Biserica „Sfântul Mihail”, au fost invesţi, în funcţia de principi ai Transilvaniei, Sigismund Báthory, Sigismund Rákóczi, Gabriel Báthory şi Gabriel Bethlen. De asemenea, în lăcașul de cult, a fost aşezat pe catafalc, trupul neînsuflețit al principelui Ştefan Bocskay – cel care a dat, pentru o perioadă, numele său actualei Pieţe Avram Iancu. 
  
Apoi, în cadrul unei ceremonii desfăşurată la 12 februarie 1939 în biserică, Márton Áron a fost ridicat în rangul de episcop. În memoria lui, în martie 2009, în grădina bisericii – în partea stângă a intrării principale – a fost amplasată o statuie care îl reprezintă pe înaltul prelat. 
  
În secolul al XVIII-lea, în jurul bisericii au început a se construi o serie de clădiri, cu destinaţia de prăvălii. Construcţiile erau închiriate diverşilor negustori, sumele încasate din chirii sporind veniturile parohiei. 
  
La sfârşitul secolului al XIX-lea, sub presiunea opiniei publice, autorităţilor locale au decis înlăturarea construcţiilor care „ascundeau” biserica. Cu ocazia sistematizării, portalul baroc, amplasat la intrarea de vest a Bisericii „Sfântul Mihail”, a fost mutat în faţa Bisericii „Sinţii Petru şi Pavel”, aflată astăzi în cartierul Mărăşti al Clujului. Parohia a primit drept despăgubire, în schimbul portalului respectiv, terenuri aflate în zona centrală a oraşului. Pe aceste terenuri au fost ridicate cele două palate ale statusului romano-catolic, situate pe actuala stradă Iuliu Maniu. 
  
Cu titlu de curiozitate, trebuie amintit că racordarea Clujului la circuitul feroviar, în 1870, a făcut ca în oraş să circule până în 1902, un tramvai cu abur. Cu ajutorul lui, au fost transportate şi elementele ansamblului monumental Matia Corvinul. 
  
Este important de menţionat faptul că Biserica „Sfântul Mihail” nu a fost și nici nu este catedrală, întrucât ea nu a îndeplinit niciodată rolul de sediu al vreunui episcop. 
  
Ioan CIORCA 
  
Referinţă Bibliografică:
PIAŢA UNIRII, BISERICA ROMANO-CATOLICĂ „SFÂNTUL MIHAIL” / Ioan Ciorca : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1628, Anul V, 16 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ioan Ciorca : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioan Ciorca
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!