Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aparitii > Mobil |   


Autor: Ines Vanda Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1703 din 30 august 2015        Toate Articolele Autorului

CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, Popa Ines Vanda, 2015
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CUVÂNT ÎNAINTE  
Moto:  
Lăcrămioarele sunt lacrimile îngerilor strânse în buchete de candoare pentru a fi oferite sufletelor dornice de cer. Ines Vanda Popa  

Dintotdeauna, poeții au cântat, în toate limbile pământului - Natura, Omul, Iubirea, Revolta, Dezamăgirile, Tristețile - sau au ridicat spre Ceruri, întru întâmpinarea Sacrului, fumul de tămâie și smirnă al sufletelor lor, dorind să își împlinească Visele, oricât de îndrăznețe ar fi fost ele. Poetul nu scrie pentru ceva/cineva anume, ci doar extrage din profunzimile sufletului său apele ce curg, uneori limpezi, alteori tulburi, ape pe care plutesc stări, emoții, sentimente, amintiri, în efluvii semantice. Cuvântul, aparent fragil, capătă, în mâinile lor, atingeri de mătase sau duritatea diamantului, reușind să atingă suflete - prin cromatica ori nuanța sensurilor, să rănească sau să aline, să îndulcească ori să înfiereze, să motiveze sau să demotiveze existența.  
În spectrul liricii contemporane, poezia a căpătat nuanțe noi (nu neapărat mai valoroase), atribuindu-și alte și alte valențe (din nefericire mai puțin educative, mai puțin estetice). Morala, societatea, politica, își pun pregnant amprenta asupra eului liric. În toată această tumultoasă atmosferă cotidiană, se mai nasc (din fericire) încă, flori ”cu trup subțire, colorat”, ce readuc - în vecinătatea simțirii omului contemporan - sensibilitatea, frumusețea de gând, romantismul, iubirea, muzica, reușind - încă - să mai încânte sufletul.  
Căutându-și un loc în sine și scriind pentru sine, fără a dori să-și dovedească valoarea, fără a dori să impresioneze auditoriul, ci făcând totul cu o naturalețe și o carismă de invidiat, Vanda Ines Popa se numără printre poeții contemporani, coborâți parcă din alte vremuri, când poezia însemna muzică, iar scrierea ei era ”produsă” doar prin har.  
Iată ce scria criticul literar Tudor Cicu , într-un comentariu la un grupaj liric al debutului literar semnat Vanda Ines Popa: Pe acest teren, numai al ei, nu face filosofie, în schimb, nici un alt tânăr n-o egalează în a versifica cu acea bucurie şi frenezie, rar întâlnită la tinerii care vor a participa intens la misterul existenţei. Are un stil detaşat-expeditiv, pentru a ajunge la destinaţia gândurilor. Are farmec şi nuanţă în construcţia versului, pe care şi le transformă, repede, în duioşie…  
Poezia Vandei Ines Popa este - cu adevărat - o lirică sensibilă, delicată, suavă, muzicală, trezind în sufletul cititorului emoții ne(mai)întâlnite sau ne(mai)recunoscute: E-aprilie și plouă, iar ochii îmi sunt uzi,/ În rugă mă prostern, zdrobită de-ntristare,/ Deschizi în cer o ușă, e semn că mă auzi,/ Binecuvânt vrăjmașii. Iubind, le dau iertare! . Acestui Dumnezeu bun, cald, iertător, îi cere poeta îndurare. Deși Dumnezeu este unic și al tuturor (de bună seamă), poetul crede în existența unui Dumnezeu al fiecăruia, ca extensie a propriei spiritualități și a modului specific de a reflecta lumea: omul este bun - pentru că Dumnezeu este bun (și reciproc).  
Pe câmpurile dumnezeirii înfloresc macii recunoștinței, pe care poeta îi adoră și le dedică versuri pline de romanță și culoare. Macii devin o prezență constantă atât în volumul despre care se face vorbire, cât și în multe alte scrieri ce poartă semnătura poetei timișorene. Cuvântul maci - la plural obsesiv - este folosit de aproximativ șaptezeci de ori pe parcursul lucrării, poeta atribuindu-i semnificații speciale, pornind de la cele arhicunoscute: macii cresc peste tot, sunt firavi, se apleacă ușor la orice adiere de vânt, dar nu se frâng; printre corolele lor, de la firul ierbii, se întrezăresc cerurile albastre; macii sunt misterioși, dar extrem de admirați. Prin extensie, se poate spune că aceste flori ale câmpului se întâlnesc frecvent în pictură , în literatura română și în literatura universală . Macii Vandei sunt ființe vii, care simt, trăiesc și cântă; ei au: ”ploi”, ”atingeri de o vară”, ”ninsori”, ”gări”, ”neuitare”, ”poveste”, ”târziu”, ”alb”, ”albastru”, ”sărut”.  
Povestea macilor devine obsedantă, unele dintre poeziile volumului strigându-i în numele Iubirii: De-ar ninge macii, Gara cu maci, Anotimp cu ploi de maci, Îți las zălog un mac, Mac de neuitare, Mac de poveste, Nostalgii cu maci… Iubirea (Regina vieții…) face notă concordantă acestor flori delicate, iubirea însăși fiind în poezia Vandei o floare delicată, un descântec ancestral înflorit în mii de tonalități telurico-celeste. Acestui descântec i se arondează stări de ”vis”, ”agonii”, „himere”, ”doruri”, dar și ”jertfe”, ”răni”, ”pelin”, ”iluzii”, ”fum”, ”scrum”: Aș ațipi, dar simt cum dori,/ Din rană-ți cresc singurătăți,/ Jertfești săruturi prin scrisori/ Și doruri frângi în jumătăți … Sufletul tânjește după iubire, flămând fiind de stele, dorit de cerurile înalte, de misterul nopților cu lună, toate aceste esențe devenind convergențe ale versului adunat în poem, în care două inimi bat într-una singură: Cât ai uitat în mine, știi?/ De ce te-alung, de ce te-aștept,/ Amâni o clipă și revii,/ De ce mă zbat la tine-n piept? . Însă, iubirea nu este întotdeauna roz, răsăriturile sau apusurile sale nu se derulează mereu pe corole florilor aromate, ci poate fi și tristă, frustrantă, precum o deziluzie a unei intense trăiri: Acarii se amuză schimbând macazul, trenul,/ Noi cumpărăm bilete pentru iubiri trucate,/ Pe viață corigenți, ne-nchipuim edenul/ Și-apunem în vagoane cu inimi sfârtecate …  
În această interminabilă poveste de iubire, femeia ocupă locul primordial. Ei i se închină tot pământul - frumuseții ei, miracolului posibil al vieții, concretizat doar prin ea: Ești un cânt, o armonie, tu femeie, o minune,/ Din petale de crini albi, Domnul te-a creat anume,/ Să fii vis și mângâiere, purtătoare de lumină,/ Brațele să-ți fie leagăn, să faci clipa mai senină .... Deși tonul preponderent al volumului este nostalgic, romanțat, poeta împrumută uneori și tonul ludic, un acut simț al umorului creând clipe de respiro, ce readuc lectorul în imediata realitate (povești cu tâlc). În aceste povești, viața devine incredibil de fragilă, poarta dintre două lumi. Viața este - în ultimă instanță - un miracol. Acestui miracol, poeta îi răspunde sincer: DA!... Copleșită de-ntâmplare ceva și-a dorit să știe,/ Cât să fi costat minunea? Mult, puțin, o avuție?/ Îmbrăcându-și păpușica i-a răspuns a ei fetiță:/ Zece lei și cinci bănuți și-o fărâmă de credință ….  
Cadrele poetice sunt spectaculoase, poeta, deși folosește un vocabular aparent uzual, șlefuiește cuvintele și le așează cu determinare în tablouri magic-metaforice, unele dintre construcțiile semantice devenind veritabile licențe poetice - autentice, îndrăznețe, curajoase - ce-i conturează și îi particularizează stilul, ce merită a fi atent lecturat și mai apoi descoperit. Pentru Ines, spectrul vizibil nu are doar șapte culori fundamentale, ci opt, ultima dintre ele fiind culoarea sufletului - greu de definit dar și mai greu de redat: Din jumătăți de suflet se nasc eternități,/ Pe trup pictează fluturi troițe de candoare,/ Cămăși de cer ne-mbracă-n vrăjite dimineți,/ Se întețesc emoții în dulce dezmierdare ….  
În aceste tablouri kushiene (a se vedea celebrele corăbii trase de înaripate), un alt cuvânt este repetat de aproximativ șaptezeci și patru de ori, indiferent dacă se găsește la singular sau plural, articulat sau nu: fluture. Se creează astfel atmosfera de vrajă, de poveste, de vise descântate, în care fluturii se cern în ”gânduri amorțite” sau cad ”sub pelerina nopții, în rugăciuni de ploi” (Mă mut pe-un curcubeu). Fără nicio îndoială, cel mai utilizat cuvânt este vis(e), așternut pe coala gândurilor de peste două sute de ori. El semnifică adesea: ”frânturi de vrajă”, ”văpăi de foc”, ”gânduri derizorii”, ”fals portret”, ”zale”, ”un nume pe o cruce”, ”magii”, ”cenzuri”, ”giuvaiere”, ”picături de rai”, ”dor de primăvară”, ”îngeri”. Considerăm necesară inventarierea cuvintelor repetitive din text, nu din rațiuni pur tehnice, care, în cazul poeziei romantice, nu prezintă relevanță, ci pentru a stabili dimensiunile lirici poetei timișorene, laitmotivele care o particularizează: câmpul încărcat cu maci, peste care fluturii animă viața, ca pe un vis frumos.  
Poezia Vandei Ines Popa este, fără îndoială, o poezie romantică izvorâtă din ape curate, de o frumusețe aparte, tandră și versatilă. Ines Popa nu face artă doar de amorul artei, ci mai întâi o trăiește, o inspiră și apoi o transformă în emulație lirică. Există ”creatori” care scriu conformându-se în totalitate vremurilor, fără să manifeste sentiment, fără să inspire frumusețe și, cu atât mai mult, fără să le pese dacă ”opera” lor va ajunge sau nu la sufletul cuiva. Ines NU face parte din această categorie. Ea scrie pentru sine, nu cu scopul de a place sau nu, însă cu o naturalețe și lejeritate a rimelor și ritmului demne de invidiat. Suntem siguri că traseul literar al poetei Vanda Ines Popa este deja ferm conturat și în deplină ascensiune.  
John Barrymore spunea un adevăr simplu: Omul este bătrân, atunci când regretele iau locul viselor. Se poate spune că - prin acest nou volum de poezie - Ines continuă să… VISEZE, făcând din vis rațiunea de a trăi, modalitatea inedită de a crea, speranța într-un mâine, mai frumos decât ieri. Visătorii sunt salvatorii lumii. Aşa cum lumea vizibilă este susţinută de cea invizibilă, tot aşa şi oamenii, cu toate încercările, greşelile şi vocaţiile lor mărunte, sunt susţinuţi de către viziunile minunate ale visătorilor solitari. Omenirea nu poate să-şi uite visătorii. Nu poate să lase idealurile lor să fie uitate şi să dispară, ea trăieşte în propriile vise. Le recunoaşte prin realităţile care aşteaptă să fie experimentate de visătorii lor. Cel care zămislește o viziune minunată în inima sa, un ideal măreţ, va găsi puterea de a realiza cu siguranţă acel ideal mai devreme sau mai târziu. A dori înseamnă a obţine. A aspira înseamnă a atinge. Primul volum de versuri al autoarei, Pescar de vise, a fost unul de succes. Viziunea ei a fost promisiunea de a deveni ceea ce visează. Acel vis s-a realizat şi iat-o astăzi cu o nouă apariţie editorială, acest nou volum de versuri. Crezul poetei rămâne fidel aceluiași subtil sentiment, îmbrăcat în suave flori de gând, după cum ea însăși afirma: Sufletul meu… un dans al fluturilor, cu parfum de maci.  
 
Gheorghe A. Stroia, Adjud, Iulie 2015  
 
Referinţă Bibliografică:
CLIPE DESCÂNTATE DE CONDEI, Popa Ines Vanda, 2015 / Ines Vanda Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1703, Anul V, 30 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vanda Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ines Vanda Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!