Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Ilie Fîrtat         Publicat în: Ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

Fantomele
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fantomele 
  
Tata și mama se sculară de noapte să plece la bâlci la Alimpești. Ca să te duci și să vii de acolo-ți trebuia cam o zi de vară până-n seară. Vroiau să cumpere o vacă bună de muncă și de lapte. A noastră cam îmbătrânise și vroiau s-o schimbe. Așă că luară vaca de funie și plecară. Nu înainte de a mă dădăcii ce și cum să fac cât sunt ei plecați; adică să pasc oile, să dau mâncare la păsări și să am grijă de ele să nu le ia vulpea, să dau la porc și să-I duc la scăldat, să mănânc, să… și câte și mai câte! Aveam atâtea de făcut încât toate aceste sfaturi mi-au intrat pe o ureche și au ieșit pe cealaltă! Mai ales că planurile lor nu corespundeau cu ale mele! Trăsesem eu cu urechea și știam că o să stau o zi, de dimineața până seara singur, că o să scap de dădăcelile și de cearta mamei și că o să pot să fac ce vreau eu. Să pot face ce mă taie capul, vă dați seama ce grozav lucru? Să nu-ți poarte nimeni de grijă o zi, să nu fii întrebat de unde vi, unde te duci, etc.. , era ceva fantastic! 
  
Câteva case mai jos de noi locuia o familie care avea trei băieți, doi dintre ei gemeni , cam de vârsta mea. Tot satul îi știa mai de grabă după porecle decât după numele de botez, adică Caca, Pișu și cu Beșu. Pe ăștia eram gelos foc. Pe ei nu-i puneau părinții la nimic. Nu aveau vacă sau oi de păscut, porc de scăldat, găini de hrănit și păzit, etc. Nimic! Nimic, nimic! Cât era ziulica de lungă, fie ea de vara sau iarnă, ei umblau aihui prin sat. Se jucau unde și cum vroiau, se bârâcau prin pomi după fructe pe la cine vroiau, se scăldau în Olteț când aveau chef, ce mai, erau cei mai de invidiat copii din mahala, ce spun, din tot satul ca să nu spun că și din satele învecinate! 
  
Ei, dar nici ei nu erau niște inconștienți, nu, erau tare mândri de libertatea lor și de aceea , pe noi ceilalți copii de vârsta lor, ne priveau cam de sus, adică : - ” Cine sunteți voi să vă jucați cu noi?” ! Ca să le intri în grații și să se joace cu tine trebuia să le faci niște concesii, să le faci niște favoruri. Și până la urmă meritau toate acestea pentru că ei aveau jocurile lor, inventate de ei, care mai de care mai antrenante și mai frumoase. Cu toate că aceste așa-zise jocuri de copii nu erau de cele mai multe ori pe gustul satului ei continuau să le pună în practică fără să le pese de ce spune acesta! Adică ce vină aveau ei că satul nu gusta glume de genul eliberatului vacilor sau cailor din pripon cu consecințe nu tocmai plăcute asupra recoltelor, ruperea de crengi din pomi, devastarea grădinuțelor de flori din gospodăriile oamenilor, etc.?! Pentru că părinții lor așa le considerau; simple glume sau simple jocuri de copii. 
  
Eu pregătisem terenul de câteva zile. Ca să mă lase să mă joc cu ei, le promisese-m că le dau bicicleta tatei să se plimbe cu ea. De unde era să știu eu că ăștia nu se plimbă cu bicicleta pe drum ci prin mărăcini? Le-am dat-o să se plimbe din prânz până-n amiază. Așa a fost, dar când mi-au adus-o erau dezumflate ambele roți. Ce era să mai fac? Am pus-o la locul ei și basta! 
  
Până la prânz m-am achitat conștiincios de sarcinile primite de la părinți, dar mai departe, luat de vâltoarea jocului, am cam uitat de toate! Seara a venit pe nesimțite. 
  
“- Am o idee! Zice unul dintre ei. – Ce-ar fi dacă ne-am dechiza în niște fantome și am speria pe cei care ar veni peste deal de la Străchinești? Ar fi nemaipomenit de distractiv!” Evident că idea a prins imediat și la ceilalți frați. Eu, de felul meu mai fricos, am acceptat să nu mă fac de rușine. Nici-un moment nu am gândit că este târziu și că s-ar putea să vină tata și mama de la târg. 
  
Zis și făcut. Merg acasă, iau niște cearceafuri albe și toți patru ne învelim în ele după ce ne-am instalat strategic la ieșirea drumului din pădure. Acolo era răspântec. Adică locul unde se aruncau lucrurile spurcate și unde -și făceau vrăjitoarele descântecele. Cel puțin așa vorbeau babele prin sat. Bunicele mele mereu mă sfătuiau să ocolesc astfel de locuri. Nu spun că atunci când aveam vreo problemă cât de mică de sănătate concluzia era invariabil aceeași; trecusem prin vreun răspântec! 
  
N-am stat prea mult. Pe drumul dinspre Străchinești se aud voci și se văd venind spre noi trei mogâldețe. N-am aștepta să se apropie prea mult și am ieșit în mijlocul potecii. Și am început a ne văita, a ne jeli, a ne scălâmbăia în fel și chip. Eu, mai timid la început, dar apoi intrat în pielea personajelor am început a mă văita, cu vocea schimbată, mai abitir decât tovarășii mei. Rezultatul a fost devastator. Una dintre mogâldețe s-a speriat atât de tare, încât a luat-o la fugă cu toată viteza spre noi. Celelalte două ne reușind să țină pasul cu ea. Când am văzut pericolul, am rupto de fugă spre sat, țipând cât ne țineau plămânii. Acum devenisem cea ce fusesem mai înainte, adică copii iar din sperietori am devenit speriați. În fuga noastră disperată am pierdut cearceafurile. Am ajuns îngroziți la prima casă, și fără să mai ținem cont de câine, în alte condiții n-am fii făcuto sub nici-o formă, am intrat în curtea lui Nea Gheorghe Brutaru. Bietul om când s-a pomenit cu noi țipând prin curtea lui, s-a speriat și el. Nu mai vorbesc de bietul câine care de teamă s-a ascuns sub o șiră de fân de n-a mai ieșit la mâncare două zile. 
  
- Ce Dracu se întâmplă , mă, care sunteți și ce mama dracu căutați pe la mine prin curte, hă? Zice bietul om și pune mâna pe-o biciușcă ce i-a căzut la îndemână. 
  
- Noi suntem nene, noi! Țipăm într-un glas. 
  
- S-a luat un drac după noi, dacă nu intram la matale ne prindea! Și ne dam mereu unul după celălalt ca nu care cumva să fim atinși de biciul lui Nea Gheorghe ce-l învârtea cu meșteșug pe deasupra capetelor noastre. 
  
- Aha! Orice Drac își are Dracu! 
  
Între timp, în drum se aud voci. Era vocea tatei și a mamei care încercau să liniștească pe Dracul ce ne urmărise cu atâta înverșunare. Cele trei mogâldețe ce veneau pe potecă nu erau alții decât tata, mama și Vioreana noastră pe care nu reușiseră să o dea la schimb sau s-o vândă. Biata vacă s-a speriat și a luat-o la fugă după noi. Săracii tata și mama au trebuit să țină pasul cu ea, să n-o piardă și să intre prin porumbul oamenilor. 
  
Nea Gheorghe a ieșit și el la iei de i-a ajutat să liniștească animalul, să-l poată prinde de funie. Am ieșit și noi. Eu mă tot țineam în spatele tovarășilor mei cu gândul să prind un moment prielnic și să o zbughesc spre casă. Dar norocul mi-a jucat mereu feste așa că am fost reperat rapid de tata. 
  
- Tu ce cauți , tata, pe aici? Îmi zice mie iar apoi mamei. 
  
- Ia uite muiere cine te speria, fiu - to! 
  
- Discutăm noi acasă, pe îndelete, hai treci și mână vaca! 
  
Am mânat-o, sărac de viața mea, dar nu mai eu știu cum! Călcam de sus, de sus, și mă împiedicam la tot pasul de parcă tot drumul de la Nea Gheorghe până la noi îl desfundase cineva și era numai gropi. 
  
Acasă aveam inima ca un purice de teamă că mă ceartă pentru toate câte făcusem! Și nu puține! Nu tu păsări închise, nu tu mâncare la porc, nu tu…, !!!! Dar seara nu s-a întâmplat nimic. A potolit săracul tata toate zaglaoanele pe afară iar mama ne-a aranjat masa, am mâncat și ne-am culcat. Se vedea treaba că erau prea obosiți ca să mai aibă timp și de mine! Dar doarmă cine poate! Nu și eu care știindu-mi conștiința încărcată mă păstrăgălem prin pat toată noaptea. 
  
Pedeapsa a fost pe măsura faptelor. Eram un obișnuit al taberelor școlare. În fiecare vara, dacă luam premiul I, părinții mă lăsau să merg într-o tabără școlară, dar nu și în vara aceea. Și ca să fie tacâmul complet, n-am ratat nici-o zi de muncă la câmp. Ajunsesem să mânui sapa mai ceva ca cel mai vajnic ceapist, spre fala mamei și tatei. A, să nu uit, a mai fost ceva; nu am avut voie să mai pun mâna pe bicicleta tatei vacanța aia! 
  
Ilie Fîrtat 
  
Referinţă Bibliografică:
Fantomele / Ilie Fîrtat : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1621, Anul V, 09 iunie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ilie Fîrtat : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ilie Fîrtat
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!