Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Ilie Fîrtat         Publicat în: Ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015        Toate Articolele Autorului

Niţǎ al Popii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Niţǎ al Popii 
  
Niţǎ, nu prea putea aţipi şi se tot pǎstrǎgǎlea prin pat încercând în fel şi chip sǎ uite de durerea din umǎrul stâng, unde un glonte din primul rǎzboi mondial îi lǎsase o cicatrice urâtǎ ce îi vestea, prin nişte dureri ascuţite, fiecare schimbare de vreme. Era singur acasǎ. Nevastǎ-sa plecase pe la pǎrinţi ei, iar servitoarea îşi terminase treaba şi plecase acasǎ. Seara pǎruserǎ sǎ dea câteva stele, dar un nor dinspre apus le acoperise şi sta să dea în ploaie. 
  
Oare sǎ i se fi pǎrut? Ridicǎ capul de pe perinǎ, ascultǎ dar nu se mai auzi nimic. Parcǎ i se pǎruse cǎ umblǎ cineva prin camera a bunǎ de la drum. Sigur cǎ i se pǎru! Încercǎ iar sǎ uite totul şi sǎ adoarmǎ. Nu, de data asta este sigur. S-au auzit paşi. Este cineva acolo. Niţǎ sare sprinten din pat şi iese în salǎ. Pe întuneric cautǎ în dreptul portiţǎi un ciumag pe care-l ştia acolo. Dar ciumagul nu mai era. Probabil cǎ servitoarea, când plecase-l luase în mânǎ sǎ se apere de câini. Atunci, cu mâna goalǎ vru sǎ intre în camera de unde se auzise zgomotul dar surprizǎ; uşa nu vru sǎ se deschidǎ. Cineva trǎsese zǎvorul prin interior. De data asta nu mai încǎpea vorbǎ; cineva era în camerǎ. Se auzeau paşi precipitaţi spre fereastra dinspre drum. Apoi zgomotul unei sǎrituri în grǎdiniţa din faţa casei. Niţǎ nu mai stǎtu pe gânduri, sǎri peste portiţa de la salǎ şi încercǎ sǎ-i taie calea hoţului. Acesta, mai dibaci, dintr-o sariturǎ peste gard, fu în drum. Dar nici Niţǎ nu se lǎsǎ mai pre jos. Hoţul o luǎ la vale spre casa lui Ion Sǎndulescu. Dupa casa acestuia era un pârǎu şi un drum care duceau spre Dobricea care era aproape secatǎ. Hoţul, dacǎ ajungea aici, era scǎpat. Dracul îl mai gǎsea prin aninii deşi ce creşteau pe malul apei şi de o parte şi de alta! Aşa cǎ bietul Niţǎ începu sǎ strige cât îl ţineau puterile: 
  
“- Sai nea Ioane, sai bǎǎǎ, hoţi! Sǎriţi, fraţilor, sǎriţi! Hoţii, bǎǎǎ, hoţii! Sai nea Ioaneee, sai bǎ!” 
  
Norocul lui Niţǎ a fost cǎ Ion Sǎndulescu tocmai ce venise de la prietenul sǎu Nicolae al Mandiţei, unde-și făcuse un obicei ca în fiecare seară să-și depine amintirile - încă proaspete în mintea lor - din război şi se brodise pe la porci cǎ avea o scroafǎ ce sta sǎ-i fete. Auzind gǎlǎgia, Ion Sǎndulescu puse mâna pe furcǎ şi ieşi în drum. Când se uitǎ la deal vǎzu doi inşi ce fugeau spre el dar nu distingea care este Niţǎ şi care este hoţul. 
  
“- Care e hoţul, mǎ? “ 
  
“-Ǎl din faţǎ nea Ioane, strigǎ Niţǎ disperat.” 
  
“-Ǎl din spate nea Ioane! “, strigǎ şi hoţul, încercând sǎ-l imite pe Niţǎ, dându-şi seama cǎ de aceastǎ pǎcǎlealǎ ţine salvarea sa. 
  
Dar hoţul a avut ghinion. Nu a reuşit sǎ-l înşele pe Ion Sǎndulescu, care deşi şchiop, cu o schijǎ de obuz încǎ în picior, la miruit scurt în creştetul capului cu furca. Acesta a picat cât a fost de lung în mijlocul drumului ca şi cum nici nu l-ar fi vǎzut pe cel doborât, pregǎtise furca sǎ loveascǎ şi a doua oarǎ. 
  
“-Stai bǎ, care eşti cǎ te mirui şi pe tine!” 
  
“-Nu da nea Ioane, sunt eu Niţǎ.” 
  
“-Ce pǎţişi mǎ nene! Cine-i omul ǎsta? “ 
  
“-Nu ştiu nea Ioane, dar este sigur un hoţ. Sǎri de la mine din camera de la drum, pe fereastrǎ. Dacǎ nu te nimereai dumneata nu-l prindeam. Apuca pe la urechea podului şi aliluia, scǎpa!” 
  
“-Adǎ, Niţǎ frate, o funie sǎ-l legǎm bine, cǎ vǎd cǎ începe sǎ mişte şi-i pǎcat de Dumnezeu sǎ-l mai pǎlesc o datǎ.” 
  
A adus Niţǎ o funie şi l-au legat bine de stâlpul porţii. Între timp, hoţul îşi revenise de tot. 
  
“- Cine mama-dracului eşti bǎ şi ce cauţi la mine în casǎ?” îl luǎ Niţǎ din scurt, bǎgându-i în ochi un felinar, sǎ-l vadǎ mai bine. 
  
“-Sunt Ivan, nea Niţǎ, Ivan – hoţul, cel mai mare bandit al Oltenie!” 
  
“-Ia’uzi, bǎ, e Ivan – hoţul. De unde mama-dracului mǎ ştii, bǎ, tu pe mine cum mǎ cheamǎ?” 
  
Între timp se strânseserǎ şapte-opt ţǎrani cu furci şi cu topoare în mâini, unii dintre ei în izmene şi desculţi. Și veneau mereu. 
  
“-Te ştiu nea Niţǎ, cǎ de mult te pǎzesc sǎ-ţi dau atacul.” 
  
” – Care te duci bă până la postul de jandarmi, să vină-n coa, să vedem ce facem cu ăsta ?” o întrebare mai mult rugăminte a lui Niță aruncată grupului de gură cască format din muieri, copii și țărani ce începuse să se îngroașe în jurul prinsului. Vorba că Niță al Popii a prins pe hoțul Ivan, spaima multora mai cu stare s-a împrăștiat cu iuțala gândului prin tot satul cu toate că era miezul nopții. 
  
-” Mă duc eu, Nea Niță.” Sări cu gura Ioniță al Păunii, un zdrahon de flăcău ce, de teamă că s-ar putea să i-o ia altul înainte, o și zbughise spre postul de jandarmi din centrul satului, fără să mai aștepte vre-o vorbă de încuviințare și fără să mai privească îndărăt. 
  
În jurul hoțului, se strânsese buluc de lume, tot satul, cu mic cu mare. Unii-l căinau alții-l înjurau și-i mai băgau câte un ghiold scurt pe sub coaste. Dacă nu erau nea Ion Săndulescu și cu Nea Niță, să-l protejeze de ăia care-i tot căutau coastele hoțului, clar cu mult mai mulți decât ăi care-l căinau, bietul Ivan nu cred că scăpa cu viață. 
  
Lui Ivan i se dusese vestea în întreaga Oltenie. Cei cu o oarecare stare nu prea dormeau liniștiți. Se spuneau despre el multe. Unele adevărate, altele… ! De pildă se spunea că-și anunța victimele printr-un răvaș pe care-l semna ” Ivan, de meserie hoț, cel mai mare bandit al Olteniei.” 
  
Au venit și jandarmii într-un târziu, încă buimaci de somn, seara se încurcaseră mai mult pe lângă o oală de vin la cârciuma lui Nea Tănasie. 
  
” – La o parte oameni buni, lăsați-ne să ne facem datoria ! ” strigă răgușit unul dintre jandarmi, probabil șefu ce urmat de ceilalti doi tovarăși își fac cu greu loc printre oameni. Ajung lângă Ivan, îi pun cătușele și-l ia cu ei fără să se sinchiseasca de cei din jur. După ce se departă de grup, ce se liniștise ca prin farmec, cel răgușit, strigă : 
  
-” Bă, ăia care aveți vreo legătură cu faptele din seara asta, nu uitați, vă aștept maine dimineață la postul de jandarmi să stăm de vorbă, da ?” și-și continuă drumul cu Ivan între ei ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. 
  
Luna, ce răsărise între timp, privea și ea mirată spectacolul, de sus, de pe bolta înstelată. Niște cucuvele cântau undeva peste Dobrice. Femeile, cu spaimă în suflet, își fac crucea mare chemând copiii și luând-o fiecare încetișor către casă. Bărbații mai rămân puțin să mai audă încă o dată, pentru a nu știu câta oară, povestea prinderii lui Ivan hoțul, cel mai mare bandit al Olteniei, din gura lui Nea Niță și a lui Nea Ion Săndulescu. 
  
Ilie Fîrtat 
  
Referinţă Bibliografică:
Niţǎ al Popii / Ilie Fîrtat : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ilie Fîrtat : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ilie Fîrtat
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!