Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Analize > Mobil |   


Autor: Iacob Cazacu Istrati         Publicat în: Ediţia nr. 2065 din 26 august 2016        Toate Articolele Autorului

Meditaţie înainte de furtuna alegerilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
UN CANDIDAT DE MARCĂ LA PREŞEDENŢIA RM 
  
de Iacob C-Istrati, Membru Sfatului Ţării 2 şi ASEM 
  
Fiecare naţie îşi are trădătorii pe care-i merită... (Dorel Schor) 
  
Anume de acest lucru ne-am temut, de acest scenariu bine gândit, în stil ilegalist, comsomolist, communist. Era anul 2009, îndată după alegeri, după trecerea (trădarea) lui Vladian Lupu la democraţi sau din iad drept în rai, pe dată crescându-i aripi de mare sfânt. Anume atunci, în acele zile, la 11 aprilie a avut loc Mitingul de protest împotriva alegerilor parlamentare şi în susţinerea tinerilor manifestanţi din Chişinău în mai multe ţări ale lumii, inclusiv şi în Toronto, Canada la care am fost present alături de alţi compatrioţi români: scriitorul vărzăreştean Ovidiu Creangă, poetul Alexandru Tomescu din Bucureşti, familia Mursa din Chişinău, Popovici din Viişoara, Ciupac din Chişinău, Şarban din Soroca, Bagrin şi Cazacu din părţile Teleneştiului, fraţii Andrei şi Alexandru Drăgălin din Chişinău ş.a. Aproape fiecare din cei peste 50 persoane prezente duceau în mână câte o brancardă cu Motto al său: “Voi m-aţi dus de-acasă!”, “ Noi suntem cu voi, studenţi!”, “Moarte comunismului” ş.a Au trecut aproape şase ani, dar mi-aduc bine aminte discuţia ce am avut cu Dl. Alexandru Tomescu, poet,scriitor şi editor(www.alternativaonline.ca) şi bunelul Ovidiu Creangă, om de ştiinţă, chimist şi scriitor, – A explodat mămăliga, fraţilor! Cine spunea,că mămăliga nu explodează? Minciuni! Iată, că la basarabeni a explodat. Îi dăm jos pe comunişti- striga bunelul Ovidiu. Şi a avut dreptate. Mămăliga a exlodat, dar efectul...a fost diminuat, dus la o stare de hibernare până la urmă. Ne bucurasem ... Şi Dl.Tomescu, bucuros, ca un copil şoptea printre lacrimi: “Iacob, basarabenii au început! Să ştii că se porneşte! Unirea este inevitabilă, moldovenii au fost întotdeauna primii. Toate unirile de la ei au pornit”. 
  
Eu m-am uitat la ambii prieteni ai mei mai în vârstă şi intuitiv, nevrând să-i contrazic, fiindcă undeva în mine licărea acea scânteie de mândrie faţă de noi, basarabenii, dar...nu ştiu de ce aveam reserve mari referitor la situaţia adevărată din RM, mai cu seamă la pasul făcut de Lupu şi le zic prietenilor mei: 
  
- Aveţi o mare dreptate şi unul, şi altul, dar eu, fiind crescut în “sânul” comuniştilor şi cunoscând mai toate subtilităţile mentalităţii lor, ideologiei fariseice, că ei nu iartă pe nimeni şi nimic, că duşmanul trebuie nimicit în găoace, mi se pare ciudată trecerea (trădarea) lui Lupu în tabăra democraţilor. Nu, ceva nu e curat. Mai degrabă comuniştii au simţit, că pilonii pe care se ţineau ei se clatină, şi, dacă vor merge la confruntări mai mari, situaţia va eşi de sub control şi se va declanşa un conflict interetnic de mari proporţii, care inevitabil va duce la dispariţia de pe arena politică a PCM pentru totdeauna. De aceiea, pentru a supravieţui, pentru a salva partidul, Voronin şi Diacov, colegi de breaslă şi vechi comunişti au ales o cale mai lentă şi mai anevoioasă, dar cu mari sorţi de izbândă. Adică, hai să facem impresie, că partidul se autodistruge, să facem un joc, un truc politic de lungă durată... Acţiunea cu Lupu este o mişcare extraordinar de bine gândită în culuarele clădirii parlamentului de către forţele coloanei cinci a Moscovei plus lichelele noastre stataliste, care vor să deţină cu orice preţ puterea nu pentru a face ordine în ţară, dar pentru a se îmbogăţi de pe urma ei, a puterii... 
  
Acum, după scurgerea a 5 ani, urmărind evoluarea evenimentelor pe segmentul nostru basarabean mă gândesc câtă dreptate au avut spusele mele de atunci? Încerc să caut lumină... 
  
E cunoscut de pe băncile şcolii, că la o anumită perioadă de timp totul se schimbă, dorim noi ori nu dorim: se schimbă omul la înfăţişare sub presiunea vârstei; se schimbă caracterul omului sub acţiunea unor factori externi; se schimbă aspectul dormitorului prin înnoirea mobilierului...deci, totul este în schimbare. Aşa şi în natură, şi în societate. Au loc transformări, schimbări. 
  
Să luăm statul .Se schimbă şi el şi viaţa socială la o anumită etapă de dezvoltare. Vreau să fiu înţeles de toţi, toţi acei care doresc şi de acei care nu vor să înţeleagă, că legile universale ale omenirii, naturii nu le poate schimba nuimeni, afară de Cel de Sus, Atotputernic. Şi, că tot ce a fost, a trecut, înapoi nu se mai întoarce. Nici regimurile, fie communist, socialist ori fascist...mai bine zis, se pot întoarce unele forme, diminualităţi, poţi să-l numeşti regim communist, dar el nu poate fi acel, care a fost atunci, fiindcă suferă schimbări mari, se adaptează, vrei nu vrei la timpul de azi şi conţine schimbări radicale în programul, doctrina sa. Adică, de două ori în aceiaş apă nu te poţi scălda. 
  
Au fost comuniştii la putere 70 de ani. Atât. Au fost şi ar trebui să rămână în amintire aşa cum s-au arătat, cum au meritat. Chiar, dacă există astăzi pericolul de a se întoarce la conducere partidul lor, aceştea nu sunt acei care au fost odată, ei sunt alţii şi nu mai buni, dar mai răi: mai făţarnici şi mai mincinoşi, ranchiuloşi şi invidioşi, care, pentru a-şi atinge scopul, recurg la aşa metode şi căi la care mintea omului normal nici nu poate visa. De aceia, datoria noastră civică, de oameni cu bună simţire în tot ce avem mai sfânt: credinţă şi valori naţionale, pe care acei comunişti le-au trădat, şi-au bătut joc de Sfânta biserică, este de a nu permite întoarcerea lor la cârma statului nici chiar sub o altă formă sau alt nume. Credeţi-mă, că acei foşti comuniţti, care au devenit comunişti accidental, de nevoie, numai pentru a se ridica pe treptele ierarhiei de conducere pentru a arăta societăţii, că ei pot face faţă în diferite domenii şi ramuri ale economiei, acei comunişti s-au dezis de SATANĂ chiar atunci, în 1989-90. Da, da, aşa cum am procedat şi eu. Să vă destăinui ceva despre mine. Niciodată nu mi-am pus scop să devin comunist, dar n-am fost niciodată indifferent de ceea ce se petrecea în jurul meu, în colectiv: clasă, grupă de studii ş. a. Am avut şi o educaţie mai altfel faţă de comunişti, legată de bunicul meu, Iacob de pe tată, care a fost ucis de ei. Tata nu putea auzi acest cuvânt, că de fiecare dată să nu-şi iasă din “bălămăli”: - Nu-mi spuneţi voi prostiile de la şcoală, că toate sunt minciuni. Lasă, că va veni timmpul şi vei afla, îţi voi povesti şi eu, dar ţine minte, că nu vor fi veşnic comuniştii la putere. 
  
Dar eu tot timpul m-am stăruit să fiu în avangardă , printre primii la toate: învăţătură şi lucrul obştesc, activitate sineartistică şi la “nebunii”, cum numim năzbâtiile copilăreşti...Îmi puneam deseori întrebarea:-De ce ACELA poate să fie şef de echipă, clasă...iar eu nu? De când mi-aduc aminte mă văd pe scenă la şcoală recitind poezii, dansând în ansamlul şcolii, mai târziu şi la Colegiu(de cântat, numai în corul şcolar am cantat, ca să nu mă evidenţiez cântând pe “şapte voci odată”, vorba fratelui Sergiu Anghel, cel mai mare acordeonist de pe meleagul meu). Şi... am fost printre primii...chiar fiind ostaş în Armata Sovietică am devenit commandant de pluton, după cursuri speciale de şase luni. Da, mi-am spus, că voi fi commandant, ca să- i arăt căpitanului Covalciuc, comandantul companiei de români-moldoveni, tineri ostaşi încorporaţi în Armata Sovietică în toamna anului 1972 şi pe care la fiecare pas ne numea “rumân”,(român) în cel mai ironic şi dezgustător mod. Mi-am spus atunci, că voi face tot posibilul şi-i voi dovedi, că şi românii pot fi comandanţi, nu numai ucraineni ca dânsul. Şi am devenit. Am scris cerere şi am trecut cursurile rapide ale comandanţilor de pluton din or. Odinţovo de sub Moscova. Şi n-am greşit. Am ajutat foarte mulţi pământeni şi nu mi-i ruşine să recunosc, că mă mândresc şi azi cu perioada serviciului militar pentru, că eram spriginul şi ajutorul basarabenilor din toate trei mari unităţi militare ale «garnizoanei» din Răutov, suburbie a Moscovei (despre aceasta voi scrie aparte). Dar cea mai mare bucurie am avut-o când peste un an căpitanul Covalciuc a fost demis din funcţie şi drept pedeapsă a ajuns la nivelul meu, commandant de pluton, locotenent majur. Atunci l-am ars şi eu: - tovarăş fost căpitan, eu am ajuns din simplu ostaş commandant de pluton, iar tu din commandant de campanile, te-ai coborât la nivelul meu. Cum ar trebui să te numesc eu? 
  
În aşa condiţii, pe la 34 de ani am devenit candidat în membri ai partidului comunist pentru ca să devin student la facultate. Peste un an, devenind membru de partid şi student al Facultăţii de istorie a USM, după 3 luni de stagiu în decembrie 1990 am scris cerere de eşire din partid” ...în legătură cu aceea, că nu sunt de accord cu politica dusă de PC la etapa actuală.” Şi de alde mine au fost mii, sute de mii...Simt eu remuşcări astăzi pentru aceea, că am fost puţin timp membru de partid? Da, simt! Şi să trec pragul bisericii mi-i ruşine, ştiind ce-au făcut comuniştii cu biserica... Da lor, ăstora de azi, oare le este ruşine, ori simt remuşcări pe suflet? Nu! Fiindcă ăştea nu au suflet! Nu au nimic sfânt! Atunci cum să le permitem să revină la conducerea ţării? Cum de poate Voronin să treacă pragul lăcaşului Sfânt pe care ieri l-a pângărit? 
  
ŞI din nou mă întorc la Lupu, care ştie, că bolşevicii comunişti nu iartă, mai ales trădarea. Avem sute, mii de cazuri, când au fost ucişi oameni nevinoveţi, dar mite cei vinoveţi? Exemplu este, cum a fost găsit şi ucis Lev Troţchi (Leo Bronştein), prietenul lui Vlad Ulianov-Lenin, care a fost găsit şi asasinat pentru trădare în Mexico, America. Aşa, că dacă era o trădare adevărată a lui Lupu faţă de partidul communist, el nu putea să rămână nepedepsit de ai săi... Eu n-am crezut în năravul lui Lupu, care nu numai, că nu şi l-a schimbat, dar mai tare l-a “călit”, că aşa sunt comuniştii, în «luptă se călesc»! În lupta împotriva PL s-au călit şi Vlad Ilici Lupu cu blana schimbată şi Vlad Ilici Filat cu caracterul său schimbător ca frunza-n dungă...şi să vedeţi, cât de bine l-au mai jumulit pe Mihai Ghimpu... De ce? 
  
Pentru, că Preşedintele PL Mihai Ghimpu s-a arătat mai mândru ciobănel, mai aproape de sufletele-valorile noastre naţionalele. Ceilalţi doi Vlazi-ciobănei-mai aproape de valorile materiale, iar baciul slovean- dondonean şi cu cel şanti- voronean dansează hora unirii... cu Kremlinul! 
  
Dacă e să comparăm doctrinele partidelor, apoi...poţi să juri, că la bază au aceiaşi ideologie, că sunt surori şi suferă modificări esenţiale de la o electorală la alta, doar a PL e una şi aceiaşi de la începuturi.PL-ul a fost singurul partid, care și-a luat în serios an de an programul electoral, se ține și acum de aceeași politică ceea, ce nu putem spune de celelalte partide, care spun una, promit alta şi fac pe cealaltă. Nu-şi ţin cuvântul, nu au cuvânt. Iar dacă nu au cuvânt, atunci nu au nici onoare, nici demnitate. 
  
Aici aş putea încheia meditaţia pentru trezirea celor care dorm somnul de moarte, voinicesc... sperând, că odată trezindu-se li se va trezi şi conştiinţa naţională, identitatea de neam şi dragostea faţă de valorile sfinte ale strămoşilor 
  
Iată, că acum am eşit puţin la lumină. Cunoaştem de cine suntem conduşi, de ce soi de oameni- făţarnici! Şi, când te gândeşti, că noi i-am ales, iar ei nici nu se gândesc la noi, îţi vine să te răzbuni, şă-i pedepseşti, să primească după merit fiecare... Dar cum să-i pedepseşti, dacă şi judecătoria e tot pe mâna lor? Nici nu vor să audă de judecătorie neutră. Hai să comparăm, cine e mai...aproape de noi, de interesele noastre: PL a lui Ghimpu, democraţii comunişti ai lui Lupu, Filat ori social-comuniştii lui Dodon şi Voronin? Da, s-au mai format vreo câteva partide de dreapta, alături de PNL, dar nu pot să le înţeleg cursul luat: spre Europa prin Moscova ori prin Bucureşti? E timpul marilor decizii, fraţilor! Îndrăzniţi, spuneţi la lume încotro ochii vi se îndreaptă! 
  
O să adaug următoarele: - Dacă din vorbele şi scrisele în mass media se cunoaşte, că toate partidele de dreapta (unioniste) vor să înainteze un candidat unic şi nicidecum nu-l pot găsi, să ştiţi, că mă umflă « râsul cel mare», după cum spune Bunelul Ovidiu Creangă. 
  
«Academician Nicolae Dabija trebuie confirmat candidat la preşedenţia Republicii Moldova», ne spune Dr. Nicholas Andronesco din New York. De ce? Pentru că în Sfatul Ţării 2 a fost ales preşedinte de reprezentanţi ai tuturor păturilor sociale la 27 martie 2016. Scriitorul Nicolae Dabija este o personalitate capabilă să conducă ţara. El este recunoscut prin marile lui creaţii literare nu numai pe plan intern, dar şi internaţional. Amintesc căteva nume care-l elogiaza: Dr. Justo J. Padron (Spania) – candidat la premiul Nobel pentru literatură -2016, Dr. Jean-Paul Gavar-Perret (Franţa - critic literar, Dr. Ognian Stamboliev – Bulgaria, translatorul cărţii “Tema pentru acasă,” Dr. Mend-Ooyo Gombojav – Mongolia, Preşedintele Academiei de Cultură şi Poezie, Poet Medic Jose Eduardo Degrazia- Brazilia care traduce creaţia literară a d-lui Dabija în portugheză si multe alte nume prestigioase. Scriitorul Nicolae Dabija a primit numeroase distincţii: laureat al mai multor premii naţionale şi internaţionale al Premiului Naţional al Republicii Moldova (1988, 2011), al Premiului „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995), e deţinător al Marelui Premiu „Sfântul Gheorghe” al Festivalului Internaţional de Poezie de la Uzdin (Serbia) (2006), obține Premiul pentru Poezie la Conferinţa Tinerilor Scriitori din URSS (1975), laureat al Premiului „Academie de Romania” din Roma (1998), al Festivalului de Poezie Tânără de la Schwerin (RD Germania) (1979), al Marelui Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie Nichita Stănescu (Ploieşti, România, 1992), al marelui Premiu pentru Poezie al Festivalului Internaţional de Poezie Lucian Blaga (Sebeş, România, 1993), al Premiului Italia – 2013 pentru Cultură (2013), al Marelui Premiu pentru Poezie al Festivalului George Bacovia (Bacău, România, 1990), al Premiului Titu Maiorescu al Uniunii Juriştilor din România (2001), al Marelui Premiu Nichita Stănescu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Sighetul Marmaţiei (România, 2009), al Premiului „C. Stere” al Ministerului Culturii din Republica Moldova (2009), al Premiului Uniunii Scriitorilor din Moldova (1993, 1999, 2002, 2009), al Marelui Premiu al Festivalului Internaţional de Poezie de la Trieste (Italia, 2014), al Premiului Internaţional de poezie „Umberto Mastroianni” (Italia, 2015), al Premiului „Sceptrul Poeziei” acordat de Uniunea Scriitorilor din Macedonia (2015) ş.a. 
  
Pentru antologia „Flori alese din poezia americană” Preşedenţia Statelor Unite ale Americii i-a conferit „Medalia Libertăţii”. Nicolae Dabija a tradus în limba română volume din lucrările lui Federico Garcia Lorca, Johan W. Goethe, M. Gorki, A. Jukovski, Justo Jorje Padron, Rade Silijan, Vincezo Bianchi, Sreten Perovici, Gaetano Longo, Eduardo Jose Degrazia ş.a. 
  
Scriitorul Nicolae Dabija este o personalitate completă: academician, scriitor, filozof, om de o cultură înaltă, mare patriot care ştie să conducă statul. Când scriitorul şi filozoful Nicolae Dabija va fi ales Preşedintele Republicii Moldova se va adeveri maxima care spune, că «regele trebuie să fie filozof şi filozoful rege». Domnul Nicolae Dabija are toate calităţile pentru a sta la cârmă- e şi filozof şi rege!... 
  
Referinţă Bibliografică:
Meditaţie înainte de furtuna alegerilor / Iacob Cazacu Istrati : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2065, Anul VI, 26 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iacob Cazacu Istrati : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Iacob Cazacu Istrati
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!