Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Iacob Cazacu Istrati         Publicat în: Ediţia nr. 1677 din 04 august 2015        Toate Articolele Autorului

Cele 30 de întrebări de acasă ale săptămânalului www.cuvantul.md
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
1. D-le Iacob Cazacu! Ce subînţelegeţi Dvs. prin noţiunea „acasă”? - Pentru mine noțiunea acasă se asociază cu sobă, cuptor, căldură, bine…Când îmi aduc aminte de casă, îndată mi se umple sufletul și inima cu căldură, căldură de nedescris și o senzație că zbor, și așa mi-i de bine, că nevrând începe să cânte totul în mine: - Căsuța noastră, cuibușor de nebunii… 
  
2. Cine V-a predat primele lecţii, care V-au marcat caracterul şi viitorul? - Cine oare, dacă nu dragii și scumpii mei părinți mama Onița și tata Vasile, care din “scutece” mi-au altoit în prmul rând noțiunile morale de bine și rău, de bunătate, cinste și onoare. De când o țin minte pe mama ovăd cu furca de torsîn brâu și cu o carte de povești s-au de poezii pe genunchi lângă ferestruica cuptorului din care ne citea poveștile lui Ion Creangă (pe lângă mine mai ascultau două surioare,mai mici: Alexandra și Raisa)s-au din poeziiile clasicilor români moldoveni Mihai Eminescu, Alexandru Donici,chiar și străini…Mi-aduc aminte, că la o lecție în clasa 1 a școlii din Sărătenii –vechi, prima mea învățătoare din școală d-na Dora Ciobanu ne-a întrebat pe noi, elevii dacă cunoaștem numele vre-unui scriitor moldovean? Cu mare mândrie pentru mine, numai eu am ridicat mâna și cu nerăbdare am împușcat: Ion Creangă, Mihai Eminescu și Taras Șevcenco,după care învățătoarea m-a lăudat și mă întreabă ce poezii cunosc de-ale lui Taras Șevcenco? N-am roșit, am recitat versurile pe care și azi le cunosc: /Caterino, Caterino, nu iubi moscalii,/Ei se duc și las în urmă/ Numai foc și jale…/. Și de atunci știu,că Taras Șevcenco este un poet ucrainean. Tatăl meu la fel a fost un om deosebit. Având 4 clase la români avea atâtea cunoștințe, că se putea întrece cre, că și cu unii liceeni de astăză… Prima poezie recitată de mine pe scenă a fost la primul careu solemn la începutul anului școlar când am pășit pentru prima dată pragul școlii, poezia Nicușor și pisicuța pe care m-a învățat tata, care știa o sumedenie de poezii și cântece vechi românești…De la tata mi-a rămas pentru toată viața ura față de minciună, invidie și hoție. O lecție pentru toată viața mi-a fost cea de la vârsta de 5 anișori, când am furat un mic și frumos ciocănaș de ciubotărie de la Gheorghe țiganul, cizmarul satului. Numai am ajuns acasă și cu prima lovitură într-un cui mi-am despicat unghia de la un deget, care până azi crește în pereche, nu unghia întreagă. Tata nu m-a bătut, spunându-mi că Dumnezeu m-a pedepsit pentru fapta rușinoasă, dar pentru ca să fiu ertet de tot trebuie să-i întorc țiganului ciocanuț Îl văd ca-n vis și azi pe Gheorghe țiganul în pragul bojdeucii sale cu mânile în șolduri zicându-mi, că lumea-i cunoaște pe țigani de hoți, dar ca să fure un moldovean, și încă să-l fure pe un țigan, asta-i prea din cale afară, de necrezut… De atunci n-am mai pus mâna pe lucruri streine… 
  
Iată cine mi-au fost primii mei invățători și care mi-au rămas pe tot parcursul vieții, marcându-mi atât caracterul cât și viitorul. Aici țin să-i menționez pe bunicii Filimon și Anica Istrati, părinții mamei mele, care nu s-au tutuit unul pe altul pe tot parcursul vieții, adresându-se unul altuia cu: “Neata, Filimoane”, “Neata, Anică“, fiind pentru mine etalonul dragostei și omeniei. 
  
Nu pot trece nici peste unchiul Ion Istrati,fratele mai mic al mamei, care avea “doi ani la Cărăzeni”, (tehnicumul de agronomie din Cucuruzeni) cum spunea bunicul, și care a lucrat șofer toată viața-i scurtă. S-a stins la 37 de ani, Dumnezeu să-l odihnească în pace pe el, pe bunici și părinți! 
  
Desigur, că unul din rolurile principale în formarea caracterului și a viitorului meu le aparține învățătorilor și profesorilor școlari, în mare măsură primelor mele învățătoare Dora Ciobanu (Sărătenii- vechi, și Vasilița Handrabur (Vadul-Leca) 
  
3. Ce ştiţi despre părinţii şi buneii Dvs., locul şi rolul lor în viaţa comunităţii natale? - Pe bunicii de pe linie tatii, din Sărăteni cunosc numai pe bunica Alexandra, dar mi-o amintesc ca în vis, că s-a trecut din viață pe când aveam 4 anișori, în schimbmi-o amintesc bine pe străbunica, mama bunicăi Alexandra, care a trăit 102 ani. Locuia feciorul ei mezin Gheorghe Porcireanu, fost sergent majur în Armata Română, artillerist, care în bătălia de la Cotul Donului căzând prizonier la sovietici a stat în lagărele de prizonieri până în august 1944, când comandamentul sovieticle-a oferit șansa să-și “răscumpere” vina, luptând împotriva armatei hitleriste cu tunurile capturate de sovietici la Cotul Donului de 37mm. Fiind în grad mai mare și cunoscând limba rusă, sovieticii l-au numit commandantul bateriei de tunari români, urmând să-și selecteze singur efectivul dintre voluntarii din lagăr. Mi-a povestit cu gura lui, că s-a adresat plângând către prizonierii lagărului cu următoarele cuvinte: “Frați români! Mă numesc Gheorghe Porcireanu, sergent majur al armatei române. Aveți o șansă de a rămâne vii în acest război. Rog să iasă în front toți tunarii români. Dacă printre noi sunt români basarabeni, să iasă toți, chiar de nu sunt tunari, că de aici din lagăr nu cred să iasă cineva viu…“ Au rămas și vii…Mulți au dezertat până a ajunge pe front, dar nanu Gheorghe a luptat până la sfârșitul războiului, După război nu s-a bucurat de numele veteran…al războiului fiindcă a luptat în Armata Română…Dar se mândrit ot timpul,că datorită lui, mulți români și-au salvat viața. 
  
Pe bunicul Iacob nu-l cunosc. Mi-a povestit tata istoria adevărată a morții bunicului hăt, după1990. S-a întâmplat aceasta în primăvara lui 1947 în cea mai cruntă fază a foametei. Mulți oameni din Sărăteni au plecat în Ucraina și Belorusia la negru ori să schimbe bogăția ce le mai rămase(covoare, prosoape ș.a.) pe niscaiva producte. A plecat și bunelul Iacob împreună cu fiul Vasile, tatăl meu. Au lucrat în Belorusia la proprietari…fiind răsplătiți cu cartofi.La șase oameni le-a revenit câte șase saci cu cartofi, o bogăție pe acel timp. Până la Bălți au ajuns bine cu trenul. La gara din Bălți au închiriat o mașină (polutorcă) și au pornit spre Orhei, urmând să se răsplătească cu cartofi. Se transmitea din om în om, că pe traseul rile Moldovei operează bande de tâlhari în uniforme de milițieni. (mai târziu s-a constatat că tâlharii erau chiar miliționeri…). Ajungând în preajma Sângereilor un miliționer și doi civili au oprit mașina.Șoferii care așteptau la gară clienți în majoritate erau legați cu bandiții.Așa și șoferul mașinii în cauză, dar se vede, că avea ceva omenesc în el,că l-a preîntâmpinat pe bunicul, care se afla în salonul mașinii, că acei doi civili sunt bandiți cunoscuți. Au oprit mașina și bunicul fiind cel mai în vârstă a coborât și a intrat cu ei în vorbă…. La întrebarea de ce au fost opriți, milițianul a răspuns, că arestează mașina cu tot cu saci, că cartofii sunt bolnavi, provoacă cancerul…Atunci bunicul având o greutate în mână i-a aplicat o lovitură puternică milițianului, care pe loc și-a pierdut cunoștința. Cei cinci din mașină au sărit din caroserie, iar doi bandiți civili au rupto la fugă.Pe milițian l-au lăsat pe marginea drumului și gonind în viteză mare au ajuns acasă. Cine știe: ori șoferul i-a pârât că sunt din Sărăteni ori știau bandiții din Bălți… că a doua zi au apărut în sat 3 milițieni care drept la casa bunicului s-au oprit. L-au urcat în mașină și l-au dus…A sosit peste trei zile, fiind recunoscut cu greu de ai casei…A murit peste o săptămână. Din 9 copii a supraviețuit foametei numai tata și bunica. 
  
Bunicii de pe mamă au fost oameni înstăriți în satul Vadul-Leca. Jud.Orhei. Bunicul Filimon Istrati avea pământ în trei locuri: în Rădiul Mare, Hârtop și în Valea Părului, de tot vre-o 15 ha și două perechi de cai,stupi cu albine. A scăpat de deportări datorită prietenului copilăriei și cumătru Valentin Cobalschii, secretarul sovietului sătesc…care de fiecare dată “uita” să-l întroducă în liste pe bunicul și-l preîntâmpina când avea să aibă loc raziile….Atunci bunicii încărcau trăsurile cu cele necesare și… cu toată familia o apucau pe drumurile codrului.Până la urmă s-a înscris în colhoz în 1950, ultimul din sat cu tot cu pământ , cai,vacă și 40 de stupi cu albine cu condiția ca de albine să îngrijească numai el. Așa, că toată viața colhoznică a fost prisăcar. Prin 1965, când a eșit la pensie am numărat peste 150 de stupi. Acasă a ținut tot timpul nu mai puțin de 20 de stupi. Printre stupii bunicului am crescut și eu…Despre bunica Anica nu mi-ar ajunge pagini să scriu…Se trăgea din neamul Arapan după tată, din Bălășești, iar mama ei a fost din Ștefănești, soră cu Moș Ion Codreanu,din viță de moșier. Îmi povestea deseori că Moș Ion era oaspete des la curtea boierului Uvaliev de pe malul Răutului din Căzănești. La balul de Crăciun de la Palat din anul 1922(?) fiica dânsuluilui a fost aleasă Regina balului, fapt cu care s-a mândrit toată viața.Despre aceasta i-a povestit chiar lui soră-mea Raisa însăși Tanti Ileana, fiica lui Moș Ion în timpul vizitei sale în România prin 1993-94. Ce mai bucurie avea să vadă o nepoată din Basarabia...la vârsta ei înaintată,dar plină de optimism...Îi zicea lui soră-mea:- Hai, Raisa Gorbaciova să-ți mai povestesc câte ceva din timpurile tinereții... Bunica mea n-a vrut să lucreze în colhoz de loc. Atunci bunelul a făcut în așa fel ca s-o includă ca membru în colhoz, ajutor al său la prisacă. Ea se ducea la prisaca bunelului din ponoare, doar numai ca să-i ducă de mâncare...În rest, ținea gospodăria și îi ajuta pe cei “mai triști ca dânsa”. Toată ziua auzeam la poarta bunicului: - Țacă Anică, dă-mi te rog niște făină de grâu...; ...o cănuță de ulei; ...să fac niște bulgur la râșniță... Și ea nu refuza nici odată. Așa era bunica. 
  
Despre părinți am povestit șimai sus. Aș putea adăuga,că tatăl meu a supraviețuit foamea datorită unui evreu din Chișinău, care cuttreiera satele cumpărând oi ori schimbând producte de mâncare pe oi. Așa s-aîntâmplat, că după moartea lui bunicul Iacob a sosit în sat evreul și având câteva oiîi trebuia un om să le ducă păscând până la Chișinău...Așa tata a ajuns la acel evreu povestindu-i despre sine. Evreului i s-a făcut milă și astfel tata l-a argățit vre-o doi ani, păscând oile de unde l-au și recrutat sovetele în armată. După patru ani de slujbă în Odessa a terminat cursurile de tractoriști și a lucrat în colhoz tractorist din anul 1953 până la pensionare în 1990. Harnic și onest s-a aflat mereu printre fruntași, fiind decorat cu medalii pentru muncă și multe cadouri de preț.. unul dintre primele cadouri a fost un televizor REKORD-64. În sat erau 3 televizoare: electricul satului, directorul școlii si tata...Fiecare seară la noi era ca șezătoare, veneau sătenii să privească ...Mama a muncit în colhoz vre-o 20 de ani, iar după ce i-a interzis medicina să lucreze în soare a devenit lucrător tehnic la școală- locțiitorul directorului pentru curățenie-cum iubea ea să se numească. A fost o femeie inimoasă, iute şi la vorbă şi la muncă. Nu-i plăcea lenevia şi oamenii hapsâni, tâlhari şi mai cu seamă mincinoşi…Pot să vă spun cu toată sinceritatea, că atât bunicii, cât și părinții mei au rămas în inimile celor care i-au cunoscut în cele mai frumoase amintiri… 
  
3. Care lucruri Vă amintesc cel mai des de casa părintească? - Grea întrebare. Aici, în Toronto, unde clima este asemănătoare cu cea de la noi, foarte multe îmi amintesc de casă. În fiecare râu întâlnit văd Răutul și căsuța părintească de pe malul lui...iar în Canada foarte multe râuri mai sunt...Când mă deplasez cu automobilul pe autostrăzile ce leagă o localitate de alta și care neapărat trec prin pădurile mixte de arțar, stejar, ulm ș.a. am senzația, că trec prin codrii Orheiului... Aflarea la Săptămâna Culturală a Românilor de la Câmpul Românesc de lângă Hamilton în luna iulie a fiecărui an mă fac întotdeauna să mă visez la festivalurile artistice din timpurile anilor 80, care se petreceau de obicei în codri la Budăi, Telenești...Dacă observați, noțiunea casă se asimilează cu plai natal, baștină, țară... Aici, în depărtare, pentru mine aceste cuvinte întruchipează casa părintească. 
  
5. Cum apreciaţi schimbările care au avut loc la baştina Dvs. în ultimele decenii? - Republica Moldova în 20 de ani de la proclamarea Independenței este marcată pe parcursul acestei perioade de un conflict secesionist, care a condus și la o confruntare armată, distrugerea economiei și un exod masiv al populației. Cel mai trist este, că și astăzi continuă să se afle în fața mai multor provocări, precum instabilitatea politică, imposibilitatea solutionării conflictului transnistrean, scindarea populației în trei tabere sociale: unioniști, stataliști și kremliniști. Mă bucură puțin, că unioniștii și stataliștii au un scop comun: integrarea în Uniunea Europeană. Deci, există o speranță… In acelasi timp, Moldovei i se deschid noi orizonturi si perspective prin apropierea continua de Uniunea Europeana. Dar, ca istoric și ca om cărui politica nu-i este străină și indiferentă am o mare rezervă la capitolul integrării în UE. Moscova știe, că Moldova nu va apuca “calea asiatică“acum și nici în viitorul apropiat , de aceia pentru a împiedica mișcării unioniste de a înfăptui unirea RM cu România eu cred, că fac tot posibilul nu numai să stopeze cursul de unificare a acestora, dar și să împiedice pe toate căile și metodele posibile integrarea RM în Uniunea Europeană… Mai cred, că politrica elitelor PDM și PLDM (nu membrii de rând și susținătorii) au un plan de acțiune unic perspectiv…asemănător cu al comuniștilor, socialiștilor și altor cozi de topor de stânga. 1. După cum am spus, să facă tot posibilul pentru a stopa procesul de unire. 2. Întregirea Moldovei de la Carpați până la…și Transnistria, pentru a forma Moldova Mare, independentă… Știu acest lucru din conversațiile cu persoane din Moldova din dreapta Prutului, implicate în acest proiect încă de pe timpul lui Roșca. Acesta este secretul integrării în UE- formarea Moldovei Mari, ca mai apoi să-și schimbe vectorul către uniunea vamală sovietică. Politica: dezbină și stăpânește… Lupu, Filat ș.a. Nu-i ajunge Kremlinului Moldova până la Prut. O dorește până la Carpați… Este părerea mea personală. 
  
6. Dacă ar fi cazul de înveşnicit în istoria localităţii natale, unele personalităţi din partea locului, cine, credeţi, ar merita neapărat această onoare? - Să numesc persoane…nu pot, nu vreau să obijduiesc pe cineva, Dar, în două sate pe care le am mai scumpe sufletului meu, Sărătenii vechi și Vadul-Leca sunt multe personalități, care prin aportul lor adus prin munca țn diferite domenii ale vieții sociale, de mult timp sunt înveșnicite…O să fac excepție numind-o pe mult iubita noastră actrisă Nina Vodă-Mocreac, (Dumnezeu s-o odihnească în pace) care a trecut la cele veșnice în ultimele zile a lui noiembrie. Dacă ar fi vorba de a înălța un monument, eu l-aș ridica nu unei persoane, dar… țăranului pe spatele căruia se ține de veacuri țara. 
  
7. Ce V-a marcat, în mod deosebit, adolescenţa şi tinereţea? - Cărțile au fost acele muze călăuzitoare, care mi-au marcat adolescența și tinerețea. În clasa a opta, șefa bibliotecii sătești d-na Olga Dorofei (martor viu) cu greu îmi găsea ceva de citit, că citisei aproape tot ce era de citit în bibliotecă. Pe parcursul vieții m-am regăsit total în gândurile și acțiunile eroilor mei din cărți, în felul lor de a vorbi și chiar de a fi îndrăgostit. Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alexandri, Al. Diuma, Ion C.Ciobanu…Cu romanul “Podurile” de Ion C.Ciobanu pus în sân am cântat “ La Nistru la mărgioară” și am plecat în armată și tot cu el m-am întors acasă. 
  
8. Ce calităţi trebuie să posede un om ca să devină prietenul Dvs.? -Să meargă în pas cu regulile bunei morale. Să fie cinstit și onest. Să fie dușman al minciunii și prieten al adevărului. 
  
9. Consideraţi că V-aţi realizat în viaţă? - Dacă aș spune, că sunt un om împlinit, ar însemna că mint. Un om care este mereu în căutare niciodată nu se va opri la cele realizate și nu se va crede împlinit. De fapt, m-am realizat, dar nu pe deplin.Cea mai mare realizare a mea sunt copiii. Am familie, mă mândresc cu soția și copiii, nurorile, ginere și nepoțeii mei…Fiind toată viața în căutare am vrut să le știu și să le cunosc pe toate: și medicină, și tehnică, și pedagogie…Am terminat Colegiul de Medicină din Tiraspol și am lucrat ca felcer din 1976 până în 2004. Paralel am absolvit Facultatea de istorie a USM și din 1990 am predat istoria în școală, dar aveam și ore în medicină.Dar cea mai mare dorință a mea încă de pe băncile școlii a fost să mă fac marinar, ca să pot călători pe mări și oceane, să culeg aventuri…ca apoi să le înșir pe hârtie. Mi-a plăcut să scriu de când mă țin minte. La început scriam un mic jurnal zilnic. Și poezii copilărești…Să mă credeți, că până azi țin minte una din primele poezii: /Armata noastră-i mare/, /E mare, nu e mică/, Armata noastră are/ Și flotă maritimă/. Astăzi pot spune, că mi-am atins unele din scopurile puse în față: am lucrat în “halat alb”, după cum a dorit maica mea; am absolvit facultatea, fie, că nu cea la care am visat (jurnalistică), dar cred, că așa cum s-a făcut, s-a făcut spre bine. Și am ajuns aici unde mă aflu. Mai am foarte multe de realizat… 
  
10. Cine şi cum V-a ajutat să Vă atingeţi scopurile? 
  
Am avut norocul să întâlnesc oameni buni la etapele cele mai importante ale vieții, atunci, când a fost necesar să iau decizii cruciale, aș zice…Dar, cel mai mare ajutor: sprijin și povață, l-am găsit în familie, și în primul rând la soție, care a avut și mai are o mare răbdare de a-mi primi toate ciudățeniile și slăbiciunile mele cu toate, că n-a acceptat niciodată să scriu, avea o idiosincrazie crasă față de ocupația scrisului. La moment, când am multe publicații, cărți editate i s-a topit și ghiața din priviri și ocupația scrisului meu a devenit pentru ea un lucru firesc. Și copiii au fost și sunt cei mai fideli susținători ai mei în majoritatea ideilor și pornirillor proiectelor mele… 
  
11. Cum s-a întâmplat că aţi emigrat în Canada?- Nici odată nu m-am gândit să emigrez undeva în altă țară și nici nu mă gândesc. În Canada am ajuns datorită circumstanțelor de la sfârșitul anilor 1990 până în 2009…Am fost nevoit din cauza situației materiale extrem de grele să mă fac din medic și professor gastarbaiter sezonier, adică, în timpul vacanței de vară am început să plec la negru în Moscova din 1996…Au fost cazuri când noi, profesorii n-am fost salariați 9 luni de zile, iar productele alimentare și celelalte necesare le luam de la magazine pe listă (vedomosti) în contul lefii. Preventiv făceam o listă în cadrul colectivului cine și de ce are nevoie...Îmi era rușine să fac acea listă, când se apropia mai ales o profesoară care m-a învățat și pe mine și mă ruga cu voce în șoaptă, aproape neauzind-o, că mai mult pe ghiceam, că avea nevoie de chiloței și…sutieni. Poate de aceea m-a întărit colectivul să fac eu lista, deoarece mă cunoșteau colegii și ca medic… Aveam doi studenți: Vica studentă la medicină, iar Vicu la politehnică…Pe de altă parte guvernele neocomuniste, care aveau grija numai de buzunarul lor plus trădarea lui Iurie Roșca au făcut ca după terminarea studiilor, copiii mei să plece în Canada, dar tot timpul am evitat să folosim în familie noțiunea de emigrare. Au plecat ca să revină, iar eu...mă găsesc pe ospețe, în vizită la ei. Fac naveta. Până când? Mi-i frică să ghicesc, dar știu, că nu pe totdeauna. 
  
12. Cu ce se mândrește mai mult cetățeanul Iacob Cazacu? - Mândria cea mai mare a mea sunt copiii și desigur, nepoțeii. Am trei copii, care au primit studii universitare în Basarabia noastră și care s-au încadrat activ în societatea canadiană, aflându-se pe poziții de serviciu destul de bune, la care în RM puteau numai să viseze. Și, că îmi aduc cât de cât aportul în apropierea idealului de unire, de reîntregire a neamului meu românesc, chiar aflându-mă și la mare depărtare de meleagul drag natal. 
  
13. Care-i cea mai mare dorinţă neîmplinită a Dvs.? - Cea mai mare dorinţă neîmplinită este reîntregirea națională, unirea teritorială a României și să trăiesc măcar până la primul strănepot. 
  
14. Două decenii nu mai contenesc discuţiile controversate în jurul denumirii limbii oficiale, a istoriei R. Moldova. Cine, credeţi, ar putea şi ar trebui să pună punct în aceste dispute? - Îmi pare, că de-acu s-a pus punct pe aceste discuții. În Moldova se vorbește oficial limba română, în urma deciziei în acest sens luată de Curtea Constituțională și punctum! 
  
15. Care sunt principiile de viaţă ale cetăţeanului Iacob Cazacu peste care nu se poate trece în niciun caz? – Sunt descrise în poezia mea “Doamne, știi tu…” Nu pot accepta Trădarea, Indiferența, Vicleșugul, Minciuna și Fățărnicia 
  
16. Colegii, prietenii V-au trădat vreodată? –Au fost și de astea.Câteva, dar au fost, însă fiecare a primit de la Dumnezeu după merit. Nu se poate să trăiești o viață și să nu ai dușmani și prieteni, dar uneori ajungi la concluzia, că mai multă stimă merită cel care ți-a fost dușman…decât un prieten care te-a trădat. 
  
17. În opinia Dvs., ce-i trebuie unui om ca să fie fericit? - Nu știu. Este cea mai grea întrebare. Depinde de cum și ce înțelege fiecare prin noțiunea de feicire… M-aș înclina spre aceea, că a fi fericit înseamnă să-ți fie bine, să primești satisfacție din toate ce faci și să conștientizezi, că ești necesar…familiei, societății. 
  
18. Aţi făcut în viaţă şi politică? – Orice acțiune este o politică… Depinde, iarăși de cum o înțelegi.Am făcut tot timpul politică și cred, că fiecare persoană, care duce un mod activ de viață și nu-i sunt indifferente problemele societății și care e mereu în căutarea rezolvării problemelor ei, înseamnă că face politică, iar eu nu pot fi indifferent față de problemele noastre sociale și naționale. 
  
19. Ce apreciaţi şi ce nu Vă place în politica promovată de autorităţile de la Chişinău din ultimele decenii? – Nu-mi place anume aceea, că operează cu acele principii peste care nu pot trece, enumerate mai sus. Apreciez ruperea, în sfârșit de Moscova și apropierea de UE. 
  
20. Cine, credeţi, ar putea scoate Moldova din actuala mocirlă politică, economică şi socială? – Unirea cu România Mare. 
  
21. Credeţi în viitorul ţării cu numele Republica Moldova? – Nu cred. Viitorul îl văz în România reântregită sau în Dacia renăscută, în Unire. 
  
22. Care circumstanţe au jucat rolul hotărâtor în formarea familiei Cazacu? - Dragostea. Am avut o dragoste frumoasă, care se trage din adolescență, de la începuturile studenției.Suntem împreună cu soția de 40 de ani împliniți la 18 octombrie 2013. Am trecut prin toate: bucurii și tristeți pe drumul plin cu flori și cu ciuline. Dar, nu-mi pare rău, din contra, mă mândresc cu familia mea. 
  
23. Cu ce se ocupă membrii familiei Dvs.? – Duc un mod activ de viață. Fiica Victoria este medic- cercetător; fiul Victor este inginer-analist la o mare companie canadiană, iar Ion este abia la începutul carierei de inginer. Soția a fost medic-laborant. Acum e pensionară, îngrijește de nepoței, iar eu…sunt în fața Domniilor voastre. 
  
24. Cum preferaţi să petreceţi timpul liber? - În sânul familiei. Citesc, scriu… 
  
25. Cine, în opinia Dvs., Vă cunoaşte cel mai bine? - Dumnezeu și…soția, copiii. 
  
26. Ce bucate şi băuturi sunt preferate în casa familiei Cazacu? - Sarmalele învelite în frunze de viță de vie și frunze de arțar, răciturile din carne de porc, ciorbă şi vinul din via mea, iar în Canada, vinul curat, mustuit de prietenul meu Ion Roșca, originar din Țânțărenii orheilor. 
  
27. Descrieţi câteva momente cruciale din viaţa Dvs. - 1970 – student,căsătoria, nașterea copiilor, absolvirea facultății de istorie a USM, perioada luptei împotriva întroducerii istoriei integrate în școli, zborul peste ocean și aterizarea pe continentul American ș.a. 
  
28. În opinia Dvs., câţi ani i-ar trebui R. Moldova ca să intre în comunitatea statelor europene? – Ani? Nu ani ne trebuie, dar Minte și Dorință. Porțile Europei sunt deschise pentru noi…de mult timp. 
  
29. Una din problemele-cheie ale Moldovei este soluţionarea diferendului transnistrean. Cât de real, în opinia Dvs., este acest obiectiv? - Totul depinde de Lege. Dura lex, set lex! Dacă s-ar fi respectat legile statului de la începuturi, din 1990… apoi nu se ajungea până unde s-a ajuns și nici întrebarea nu apărea.Întrebarea cu limba de stat s-a hotărât pe baza Declarației de Independență, dar oare în acea declarație nu scrie, că AVÎND ÎN VEDERE trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale; 
  
CONSIDERÎND actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 si 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei; 
  
SUBLINIIND dăinuirea în timp a moldovenilor în Transnistria - parte componentă a teritoriului istoric şi etnic al poporului nostrum…, adică, hotărârea problemei trransnistrene se găsește in Declarația de Independență și punctum, nu în cabinetul țarului de la Kremlin și nici a Cancelarului Germaniei s-au mai stiu eu care… Recunosc, că s-a ajuns pre departe, s-a adâncit această problemă într-un abis…din care, se pare, că e foarte greu să găsești calea întoarcerii. Depinde numai de Dorința și Verticalitatea liderilor din Chișinău…, mai mult de acel pe care-l vom allege Domnitor la următoarele alegeri… 
  
30. Ce aţi mai vrea să transmiteţi neapărat consătenilor, dar şi tuturor cititorilor ziarului CUVâNTUL din regiunea Orhei? – Că- mi este dor de toți... 
  
Dor de satul meu în floare 
  
Unde am crescut, 
  
De cireşii din ponoare 
  
Şi primul sărut. 
  
Dor de drumul din livadă 
  
Ce duce - n Hârtop, 
  
Dor de mândra în năframă 
  
De horele cu foc. 
  
Dor de satul meu din luncă 
  
Şi- apa din izvor, 
  
Inimioara-mi se usucă 
  
De atâta dor. 
  
Dor de poama cea din vii 
  
Şi- iarba din poene, 
  
Dor de cânt de ciocârlii 
  
Și flori de sânzâene... 
  
Le doresc consătenilor și tuturor cititorilor ziarului multă sănătate, speranțe frumoase și împliniri. Să dea Domnul ca acest an să devină un an al marii cotituri pentru România Mare și pentru România Mică: anul reântregirii naționale! 
  
Pentru conformitate Tudor Iașcenco, director 
  
Referinţă Bibliografică:
Cele 30 de întrebări de acasă ale săptămânalului www.cuvantul.md / Iacob Cazacu Istrati : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1677, Anul V, 04 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Iacob Cazacu Istrati : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Iacob Cazacu Istrati
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!