Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   



Căminul Racoviță, volumul III, autor, Grig Gociu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
sau  
Un basm al vremurilor noastre  
Iată că povestea tînărului ajuns la Universitatea clujeană, de undeva din satele Olteniei, cu gândul de a trece peste toate piedicile materiale sau de altă natură și să se facă „om mare singur”, cum deseori mărturisește autorul, Grig Gociu, a ajuns la cel de-al treilea volum și a avut lasarea la Drobeta-Turnu Severin în 16 septembrie în prezența unui public numeros și a unor inviați de prestigiu veniți din mai toate colțurile tării, dar și de dincolo de hotare. Era ceva necesar, trebuia ca „devenirea prin suferință” să ajungă la un sfârșit și, nu oricum ci, asemeni poveștilor și basmelor noastre românești, cu acel hapy end, în care are loc nunta, ca apoi să trăiască „fericitiți până la adânci bătrâneți.”  
 
Am fost fericită să pot răspunde invitație domnului profesor Grig Gociu și să mă aflu, și de data aceasta, alături de dânsul la acest fericit eveniment din viața domniei sale ca scriitor, care își confirmă valoarea cu fiecare nouă operă publicată.  
 
Spuneam după citirea primelor două volume din Căminul Racoviță că, aceste cărți ar trebui să devină biblia fiecărui elev de liceu și student, să le aibă acolo, la căpătâiul lor, la îndemănă, pentru a le putea răsfoi, din nou și din nou, atunci când vor simți că peste ei se prăvale cerul încărcat cu cei mai negri nori, pentru că, cu siguranță, cei mai mulți dintre ei vor trece și prin astfel de momente.  
 
Trăgând cortina ca la sfârșitul unei piese de teatru, după ultimul punct al celui de-al treilea volum, m-am simțit parcă în banca de liceu, obligată să răspund întrebării pusă de profesorul meu de română. „Cunoști o poveste analogă acesteia care tocmai ai terminat-o de citit?”  
 
Răspunsul mi-a venit instantaneu, probabil pentru că, dacă am fost fascinată de un personaj dintre mulțimele întâlnite în paginile citite de-a lungul anilor, acela a fost al tînărului pornit pe drumul inițierii, de la stadiu de novice la cel de om total, alături de care inima mea a bătut în ritmuri diferite și am fost incapabilă să îmi controlez lacrimile ce mi-au inundat uneori obrajii, nimeni altul decât personajul creat de marele nostru povestitor Ion Creangă, Harap Alb.  
 
Este adevărat, tânărul student Grig, personajul acestor trei volume, nu se află într-un timp și spațiu nelimitat, neprecizat, dar oare pentru liceenii și studenții de azi, ele nu par a fi fabuloase, aflate într-o lume supranaturală a căror convenții nu le cunosc și sunt greu de acceptat?  
 
Oare tânărul Grig nu este la fel de naiv, exesiv de credul și lipsit de experiență ca să se adâncească, nu în fântâna cu apă cristalină ci, într-o „lume pestriță, de toate vârstele… un șuvoi uman ce se scurgea dinspre poarta mare cu deschidere la stradă spre două panouri mari, fixate pe un perete.”? (Căminul Racoviță, vol. I)  
 
Desigur, tânărul Grig nu intră în grajd să își aleagă calul cu care să plece la drum, asta pentru că vremurile sunt altele, povestitorul e altul. El urcă, însă, în podul casei și își pregătește cu aceeași grijă valizoiul de lemn pe care îl vopsește în baiț maro și îi repară încuietoarea, locul calului înaripat este luat de trenul care îl va duce spre orașul universitar, unde îi va ieși în cale și Spânul roșu - oare nu roșii sunt toți cei care se agață de hainele lui, nesclipitoare dar curate, în încercarea de-al transforma în „omul nou?” - și împărații Roșu și Verde - nimeni alții decât magistrații profesori -, și furnicile și albinuțele - așa văd eu studenții, camarzii tânărului Grig: Tiberiu Pop, al cărui tată, ridicat în martie 1948 și condamnat la închisoare pentru complot împotriva statului, Dumitru Popescu, fiul unui țăran înstărit din Novacii Gorjului, Ion Rațiu, de la Turda, Rex Balicorum, „student la medicină în anul zece”, Filip Tiberiu din gazdă de la Șari Neni, Trandafiroiu Vasile, beneficiar al bursei Gh. Gheorghiu-Dej, Sima Horia, ce a fost exmatriculat, Mihai Cocuz„transferat di la Ieși”. Nu lipsește nici măcar fiica împăratului, ea este mignona A. A, care acolo, în grădina „foaierului, plină de pergole și ronduri de trandafiri”, pe o bancă, cu capul sprijinit pe umărul lui, cu mâinile împreunate așa cum de altfel le erau și sufletele, în acea grădină „ca în fața unui altar” îi confirmă maturizarea dându-i rang de soţ iubit, pentru că are însuşiri remarcabile: corectitudine, onoare, omenie, tenacitate.  
 
Asemeni poveştii lui Creangă și acţiunea acestor trei volume se desfăşoară cronologic, linear, caracterizându-se prin succesiunea secvenţelor narative, prin înlănţuire, fiind marcate de conflictul de tip exterior şi caracterizarea personajelor.  
 
Părăsind însă banca de liceu, ca să las timp profesorului meu să îmi analizeze răspunsul - sigur nu va putea face asta decât după ce va citit cele trei volume ale Căminului Racoviță, autor Grig Gociu, editura Singur, Târgoviște, lucru pe care vi-l recomand și vouă - și revenind în acest timp și spațiu, trebuie să mărturisesc că am stat minunte în șir cu ochii pierduți pe cuvântul „Sfârșit”, întrebându-mă dacă aceste trei cărți sunt doar, așa cum domnul profesor ne spunea încă la primul volum, doar o mărturisire „despre timpuri care au fost, și care generațiile de astăzi și cele viitoare e bine să nu le mai accepte;” și, în special, ce ascunde de fapt, atât de înverșunata declamație:„de ajuns, suferința noastră, devenirea lor nu trebuie să aibă nevoie de mai multă.”  
 
Abia atunci, cu privirile încâlcite printre literele cuvântului „Sfârșit”, mi-am dat seama că de-a lungul drumului făcut împreună cu studentul Grig în cei patru ani de studenție, pe lângă multitudinea de sentimente pe care autorul le dezvăluie cu nonșalanță, mă gândesc aici chiar și la pasajele în care nu se sfiește să-și destăinuie iubirile, am mai simțit unul, pe care s-a ferit să îl dezvăluie deși, ar fi vrut să îl strige în gura mare.  
 
Este sentimentul pe care l-am mai întâlnit de-a lungul vieții mele la două personaje reale din viața mea, care mi-au influențat propia existența.  
 
Mai întâi l-am simțit la tatăl meu, încă de foarte mică, când, pe banca de sub vișinul mare din fundul grădinii, îmi vorbea șoptit despre anumite evenimete și oameni, iar mai apoi, la unul dintre colegii mei de birou, un bănățean devenit ardelean prin căsătorie, cum ne spunea râzând răgușit, din generația domnului profesor. După evenimentele din decembrie 89, aveam să îi aflăm povestea vieții și ea se aseamănă într-un fel, cu cea a lui Mihai Cocuz „ di la Ieși.” Fiul unui preot katolic din Banat, trecut la orodoxism ca să își salveze cei doi băieți studenți, prea târziu însă ca să își salveze propia viață, avea să se căsătorească în Ardeal și să ia numele soției, pierzându-și urma. Se întâmpla după evenimentele din 56, evenimente amintite și în aceste trei volume, când, student în anul IV la facultatea timișoreană, printr-un noroc a scăpat de arestare, dar nu și de exmatriculare.  
 
„ Întreaga mea viață am trăit cu frică”, ne-a spus atunci, în 89, cerându-ne ca un copil iertare că din cauza ei, nu ne poate însoți în stradă.  
 
Frica l-a însoțit și pe studentul Grig în cei patru ani de studenție, și nu cea de foame, sau de alte nevoi fiziologice, ci aceea că, ura pentru un sistem căruia nu îi aparținea,care mutila trupuri și suflete, ar putea deveni necontrolabilă și în urma unei atitudini, visul de-a se face om mare s-ar nărui. Dar, ca și în basme, personajul nostru primește puteri supranaturale și o depășește, căsătorindu-se cu fata unui deținut politic, în ciuda faptului că ar putea veni o zi, în care un activist l-ar putea întreba:„Tovarăsu… cum faci tu educație elevilor?”  
 
Căminul Racoviță este strigătul de victorie și în același timp moștenirea lăsată tinerilor. ”De ajuns, suferința noastră, devenirea lor nu trebuie să aibă nevoie de mai multă.” ne spune autorul.  
 
Într-adevăr, de ajuns! Niciodată teama, indiferent de ce natură ar fi ea, nu ar trebui să ne mai stea în calea năzuințelor noastre.  
 
Helene Pflitsch  
Wiehl, Germania  
septembrie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Căminul Racoviță, volumul III, autor, Grig Gociu / Helene Pflitsch : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2105, Anul VI, 05 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Helene Pflitsch : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Helene Pflitsch
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!