Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Sentiment > Mobil |   


Autor: Harry Ross         Publicat în: Ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Harry ROSS - AUSCHWITZ (POEME)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto:  
„Eu nu pot să uit  
şi nu pot să iert”  
 
O PATĂ PE OBRAZUL ISTORIEI  
 
Auschwitz nu-i o haltă banală,  
O gară printre alte gări,  
Auschwitz este epicentrul unui cutremur  
Care încă zguduie conştinţa lumii  
Vin şi pleacă vizitatori,  
Privesc înmărmuriţi  
La munţii de oase,  
La cuptoarele morţii,  
La urmele unui  
genocid cumplit  
Dar nu ştiu dacă şi înţeleg  
dimensiunea acelui dezastru  
nemaiîntîlnit în istorie  
Din cînd în cînd, apar replici  
Ivite din neîmplinite răzbunări,  
În Europa sau în alte ţări  
ura contra noastră nu s-a potolit  
Şi poate-n veci nu se va potoli  
Noi, care am supravieţuit genocidului,  
Sîntem priviţi cu suspiciune,  
Unii acuzînd un truc  
Cîtă nesimţire, cîtă ruşine,  
Cîtă neomenie a rămas  
în cărbunii nestinşi ai urii!  
De unde se vede că magnitudinea Holocaustului  
Încă n-a fost corect percepută  
Auschwitz n-a fost un episod Întîmplător,  
Nici trecător,  
El rămîne o pată neagră pe obrazul istoriei  
Şi nimeni, vreodată, nu o va şterge  
 
MOARTEA NU ARE DILEME  
 
Nu ştiu de a avut vreodată. Poate.  
Uneori îi ierta pe cei sărmani, bolnavi şi neajutoraţi  
Aici, nu! Moartea n-are dileme:  
Îi urăşte pe toţi deopotrivă,  
De speculaţii n-are vreme,  
Nu pune întrebări, n-o interesează de eşti puternic  
Ori sleit, de ai dreptul divin să mai trăieşti,  
Niscai lucruri bune să făureşti,  
De crezi în Cel de Sus ori Îl renegi,  
De ai păcătuit ori eşti neprihănit,  
Nimic n-o priveşte;  
E dură, căpoasă şi feroce,  
Neiertătoare, rea şi duşmănoasă,  
Ştie că re de-a face cu un neam urgisit de veacuri,  
Supravieţuind, în chip miraculos.  
Acum gata, s-a terminat!  
Cu toţii pe ruguri, arşi să fie pînă la unul!  
Moartea a primit această „nobilă” misiune  
De la mai-marii din Berlin;  
Ei au investit-o cu puteri depline  
Să ucidă, fără milă,  
Copii, femei, bărbaţi, bătrîni,  
Nici numele să nu le rămînă înscris pe un răboj!  
Aşa a făcut doamna cu coasa ei vrăjită,  
Acum devenită  
Mai tăioasă şi mai nemiloasă,  
Căsăpind dintr-o izbitură  
Şase milioane de evrei nevinovaţi,  
Neapăraţi, de Dumnezeu uitaţi  
 
ZERO  
 
Aici eşti un zero pe cerul absurdului  
Nici măcar nu ştii de ce  
Ai greşit? Nu!  
Ai ucis? Nu!  
Ai furat? Nu!  
Eşti curat, neîntinat,  
Dar ei te socotesc un jidan murdar şi vinovat  
Te pun să plăteşti  
Nu cu arginţi, ci cu viaţa:  
A ta, a părinţilor şi copiilor tăi  
Eşti oripilat, subjugat, dezonorat  
Şi n-ai nici un mijloc de apărare  
Nici cerul, nici pămîntul  
Nici zidurile din jur  
N-au urechi să te asculte  
Te poţi jelui la infinit,  
Dar e în zadar!  
Eşti condamnat:  
Vei fii ucis şi gazat  
Hitler, călăul, aşa a comandat.  
 
EU NU POT SĂ UIT ŞI NU POT SĂ IERT  
 
Oripilat de tot ce s-a întîmplat,  
Scormonesc cu îndîrjire  
În munţii de cenuşă  
Poate găsi-voi un ochi încă viu,  
Un creier încă meditînd,  
o inimă încă bătînd.  
Caut cu disperare ultimele silabe rostite de Bunicul  
înainte ca flăcările să-l fi mistuit  
Scornonesc cu degetele sîngerînde, căutînd  
Un semn de viaţă din multele care au trecut pe aici.  
Răscolesc firele de cenuşă  
În speranţa de a găsi o amintire  
care să mă relege de cei iubiţi  
Inutil!  
Totul e cenuşă, mornane de pulbere  
Rău-mirositoare. Moartă  
Ca morţii arşi fără vină.  
Renunţ să mai caut dovezi  
Ele se află în viscerele mele, săpate în inima  
Şi-n sufletul meu, martore ale celor ştiute  
de atunci, de cînd eu însumi eram la un pas de moarte.  
 
Mulţi au uitat genocidul.  
Li se pare o fantasmă, un coşmar infernal  
Şi nu vor să-l retrăiască iar şi iar  
Eu încă vieţuiesc acolo,  
Dumnezeu ştie cum  
Văd cu ochii minţii faţa lividă  
A fratelui meu inert.  
Eu nu pot să uit şi nu pot să iert.  
 
CÎND NU VOI MAI FI  
 
Mă gîndesc şi la acea zi  
Cînd nu voi mai fi şi nici alţii  
Din cei ce-au suparvieţuit morţii  
De la Auschwitz  
Atunci cine va mai povesti  
Cine va mai auzi şi se va îngrozi?  
Desigur copiii, nepoţii, urmaşii  
Celor ce s-au dus în lumea neluminii  
Poate ar trebui să scriu un testament  
Ca un document, ca o rugăciune sfîntă  
Pentru a săpa în inima fiecăruia un monument  
În memoria celor pieriţi  
Şi un cuvînt în memoria celor  
Ce născuţi după noi  
Să nu uite, să repovestească celor  
Ce n-au ştiut, n-au văzut  
Ori n-au cunoscut genocidul  
Că el a existat, ca un rug uriaş  
Pe care au ars părinţii şi strămoşii lor  
Şi să nu admită nimănui de a ne mai scuipa,  
A ne denigra  
A spune orice cuvînt nesfînt  
Despre cei pieriţi fără mormînt  
Să fie cinstită în veci  
Memoria acelor milioane  
Exterminate cu nemilă şi cruzime  
Pentru singura lor vină:  
Erau evrei  
---------------------------------------  
* Harry ROSS  
Din volumul „Auschwitz - Ţara morţii”(2011)  
Referinţă Bibliografică:
Harry ROSS - AUSCHWITZ (POEME) / Harry Ross : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Harry Ross : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Harry Ross
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!