Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Anotimp > Mobil |   


Autor: Harry Ross         Publicat în: Ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Harry ROSS - MARII UITAŢI (POEZII)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
ÎNCHINAREA PIETELOR  
 
Mă închin pietrelor  
Pentru că nu-şi schimbă faţa  
Nici forma, nici gândul  
Sunt mereu aceleaşi,  
Poate mai ciobite pe la colţuri  
Mai netezi în creştet  
Bătute de vânturi şi ploi  
Statornice, nemuritoare -  
Simboluri ale naturii  
Virgine.  
Pietrele nu trăiesc nici un sentiment  
Nu cer, nu pretind, nu le dăruim nimic  
Şi totuşi le iubim  
Sunt parte din aspiraţiile noastre  
Spre eternitate.  
 
ANOTIMPURILE DRAGOSTEI  
 
Nu!  
Acest anotimp nu există  
Şi nici nu ştiu de va exista odată  
Alte anotimpuri,  
Desprinse din răbojul vremii,  
Stau de-a curmezişul, aducând  
Gerul iubirii,  
Primăvara promisiunilor deşarte,  
Vara toridă  
Şi toamna pământului înecat în glod  
Şi totuşi iubirea cu săgeata ei fragilă  
Cu luminile-i stelare  
Şi mângâierile tandre  
Străpunge zidul anotimpurilor  
Neprietenoase.  
Iubirea nu ştie de friguri, nici de zile pârjolite  
Nici de ploi torenţiale şi ceţuri ivite din senin  
Iubirea este motorul vieţii  
Are duşmani, dar şi amici  
Toţi o aşteaptă, o visează  
Şi, neostoiţi, o venerează  
 
APROAPE UN MIRACOL  
 
Cum viaţa nu se opreşte  
Când atâtea fiinţe se pierd pe drum.  
Altele vin pe lume  
Cu dureri şi ţipete,  
Cu vaiete şi zâmbete  
În locul celor plecaţi spre câmpul veşniciei  
Viaţa nu poate fi oprită  
De războaie, de furtuni şi revărsări de ape  
Şi nu de cutremure terestre,  
Ivite din tăinuite adâncuri rupestre  
Viaţa-i o magmă fierbinte,  
Ce ţine focul viu al vieţii,  
Arzând mereu.  
Cei ce adulmecă răul  
Sunt corbii, păsări căzute în haos,  
Declarând ritos sfârşitul  
Fără niciun fel de adaos  
 
POARTA SĂRUTULUI  
 
Brâncuşi a săpat în piatră,  
Cu geniu şi cu dalta,  
Iubirea nepieritoare,  
Neîntreruptă,  
Din care lumea, de la facere până azi,  
Se înfruptă...  
Cu o forţă fără egal,  
Ce nu admite rupturi,  
S-au contopit în piatră două făpturi  
Într-un simbol regal.  
Ne aplecăm fruntea  
În faţa acestui miracol  
Ca-n faţa Domnului din ceruri  
Şi ne lăsăm seduşi de un sărut  
Ce nu-i real, nu-i carnal,  
Plămădit dintr-un gând tăcut  
Iubito, de vom apuca şi noi  
Viaţa de apoi,  
Aşteaptă-mă în poarta lui Brâncuşi  
Pentru a ne uni buzele  
Într-un lung sărut,  
Care să însemne un nou început  
OCHIUL DIMINEŢII  
Ochiul dimineţii pare incert  
Mă cunoaşte, nu mă cunoaşte?  
Cine ştie  
Din atâtea fiinţe pământene  
Poate omite o mie,  
Un miliard  
Şi încă rămân destule,  
Nu asta mă îngrijorează,  
Ci somnolenţa dimineţii  
O zi care începe ursuză  
Cum arată la prânz  
Ori spre seară?  
Zilele seamănă cu noi;  
Suntem ciudaţi, bizari, morocănoşi,  
De atâtea ori ne sculăm mahmuri  
Şi o ţinem aşa până noaptea târziu  
Trăim doar clipe senine, nu zile sublime  
Şi asta-i tot  
E bine, e rău,  
Nici eu nu ştiu  
 
DAVID  
 
Artistul ne-a lăsat un David gol,  
Fără zorzoane  
Fără veşminte regale  
Un trup masiv, tulburător  
Care emană omenie, strălucire,  
Nimic trecător  
E puternic şi sublim  
Inert şi totuşi viu  
David priveşte peste timp  
Îşi vede ţara ivindu-se  
Din nisip şi piatră  
Cetatea odinioară distrusă  
Şi robii duşi în lanţuri la Roma  
Renasc azi din cenuşa-i milenară  
Deşi nu mai poartă coroana,  
David se simte încă  
Regele legendar  
Al unui Israel, fără egal  
 
MOR COPACII, MOR  
 
Copacii mor în picioare  
O metaforă uimitoare  
Plină de sevă şi culoare.  
Noi, muritorii de rând,  
Visăm netulburaţi  
La un grandios mormânt.  
Copacii mor în picioare  
Ca nişte fecioare  
Neatinse de păcat  
Trăit-au în furtuni  
Şi arşiţe pustiitoare  
Rămas-au mereu în picioare  
Demni, puternici,  
Sfidând securea  
Pofticioasă.  
Acum, aproape de asfinţit  
Stau neclintiţi  
Nu plâng,  
Nu se vaită,  
Nu cer îngropări cu fast şi lume  
Stau sobri şi tăcuţi  
De parcă viaţa a reînceput  
Întru vrerea celor drepţi  
Netemători de moarte,  
Ai naturii înţelepţi.  
MARII UITAŢI  
Somn fără vise  
Sub grele pietre de mormânt  
Chipuri – stele  
Uitate de lume  
Dormind adânc  
Le-am văzut pe ecrane late  
Dar şi pe ecrane mici,  
Le-am admirat pe scenă  
Le-am citit în cărţi  
Iubite au fost  
În tot ce-au dăruit  
Gloria lumii le-a acoperit  
Şi?  
Uitate sunt acum  
Pentru totdeauna  
Chipuri-stele  
Vremuri rele  
Vremuri grele  
Topind acele stele  
În veşnicia fără de nelumină  
 
NEBULOASĂ  
 
O nebuloasă cutreieră  
Planeta  
Orice atinge  
Se stinge  
Iarbă, flori, fiinţe umane  
Ca-ntr-un cazan clocotind  
Lumea priveşte uluită  
Şi n-are nici o şansă  
De scăpare.  
O nebuloasă ne arde  
Feţele  
Și trupul întreg  
Ne atinge  
Ne învinge  
Nimeni în calea-i  
Nu se opinteşte  
Vântul morţii  
Adună resturile  
Unei civilizaţii pierdute  
Timpul nebunul,  
Se scurge ca o lavă de foc  
Pustiind totul în drum  
Neputincioşi, privim destinul  
Cum preface lumea-n scrum  
--------------------------------------  
Harry Ross  
noiembrie 2014  
Referinţă Bibliografică:
Harry ROSS - MARII UITAŢI (POEZII) / Harry Ross : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1408, Anul IV, 08 noiembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Harry Ross : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Harry Ross
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!