Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

BÂZU, ASUL AVIAŢIEI DE VÂNĂTOARE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Constantin Cantacuzino (Bâzu), unul dintre cei mai buni piloţi pe care i-a avut România, în perioada interbelică, s-a născut la 11 noiembrie 1905 (întâmplător sau nu, el vine pe lume chiar de ziua Sfântului Mucenic Mina, Ostaşul), într-o familie cu stare, fiind al doilea copil după sora lui Alice. Părinţii lui au fost Mihail Cantacuzino şi Maria Rosetti-Tescani. În urma reformei agrare din 1921, familia Cantacuzino a pierdut o mare parte din proprietăţile agricole. Din păcate, tatăl său a murit în 1928, într-un grav accident de automobil. Mai târziu, în anul 1939, mama lui, Maria Rosetti-Tescani s-a recăsătorit cu compozitorul George Enescu.  

Bâzu, campion naţional  

Prinţul Constantin Cantacuzino, fire bonomă, tumultoasă, plină de viaţă şi dornică de aventură, a fost căsătorit de trei ori, ultima sa soţie fiind actriţa Nadia Cuşmir. Prinţul Constantin Cantacuzino a fost un tânăr neastâmpărat, dinamic şi implicat în viaţa sportivă, practicând mai multe sporturi: tenisul, hocheiul, automobilismul, motociclismul, pilotajul etc. La 28 ani, Bâzu a urmat cursurile Şcolii de Pilotaj ,,Mircea Cantacuzino’’ de la Băneasa, obţinând brevetul de pilot civil cu care a obţinut locul I la unul dintre Concursurile naţionale aviatice – ,,Cupa Ionel Ghica’’ – pe traseul: Bucureşti-Constanţa-Galaţi-Iaşi-Cernăuţi-Cluj-Arad-Turnu Severin-Bucureşti. În anul 1939 a devenit campion naţional la acrobaţie.  

Primele victorii aeriene  

În anul 1941 Bâzu era pilot-şef şi instructor la LARES (Liniile Aeriene Române Exploatate cu Statul), având deja peste 2000 de ore de zbor. La declanşarea Operaţiunii ,,Barbarossa’’, Constantin Cantacuzino a cerut să fie încadrat într-o unitate militară de aviaţie de vânătoare. Astfel, din 6 iulie 1941 îl întâlnim pe Bâzu în Escadrila 53, având ca responsabilitate securitatea aeriană a Litoralului şi sudul Basarabiei. Era singura Escadrilă de Aviaţie de Vânătoare înzestrată cu avioane Hurricane, fabricate în Marea Britanie. Aici, Bâzu a obţinut şi primele victorii aeriene.  

Bâzu pus sub acuzare  

La jumătatea lunii septembrie 1942, pilotul militar Constantin Cantacuzino a fost rechemat în Bucureşti şi înştiinţat de către comandorul Mihail Romanescu-Leu, Comandantul Flotilei 1 Vânătoare, despre faptul că generalul Gheorghe Jienescu îi interzice să mai zboare, în urma prieteniei acestuia cu o evreică de 20 de ani, Nadia Herescu, fiica unui doctor stomatolog din Cetatea Albă. A fost ziua cea mai proastă pentru Bâzu: pentru prima dată în viaţă s-a simţit umilit şi jignit. Erau suspectaţi amândoi de spionaj. Bâzu a trebuit să dea mai multe rapoarte către generalul Jienescu, cerând ca, în schimbul renunţării, în scris, la orice drepturi sau decoraţii care i s-ar fi cuvenit în urma activităţii de pe front, să fie lăsat să lupte în continuare. Vroia, de asemenea, să-i cunoască pe cei care-l acuzaseră, pentru a-i acţiona în justiţie, după război. Bâzu a revenit pe front abia în octombrie1942, doar pentru câteva zile, din păcate, unitatea militară de aviaţie a fost adusă în ţară după căderea Odessei.  

Constantin Cantacuzino rămâne pilot la LARES până în primăvara anului 1943. După mai multe presiuni asupra comandanţilor din aviaţia militară, în cele din urmă, reuşeşte să plece pe front cu Grupul 7 Vânătoare, intrat pentru scurtă vreme în componenţa Flotilei ,,Udet’’, unitate de elită a Luftwaffe. În cadrul acesteia, Bâzu a obţinut mai multe victorii aeriene, angajându-se, mai ales, în luptă cu piloţii militari de vânătoare sovietici.  

Bâzu ajunge comandant  

În primăvara-vara anului 1944, Bâzu a luptat atât pe Frontul de Est, împotriva sovieticilor, dar şi pe Frontul de Vest, împotriva americanilor. La începutul lunii iunie 1944, Bâzu a devenit primul aviator român care a doborât un P-51 ,,Mustang’’, cel mai bun avion de vânătoare pe care Aliaţii îl aveau în înzestrare. După moartea căpitanului aviator Alexandru Şerbănescu, la 18 august 1944, căpitanul aviator C-tin Cantacuzino a preluat comanda Grupului 9 Vânătoare, pe care l-a condus până la sfârşitul războiului.  

Zborul la Foggia (Italia), 25 august 1944  

În această zi, Guvernul României a cerut Statului Major al Aerului să trimită un pilot experimentat care să stabilească legătura cu reprezentanţii Forţei a XV-a a Aviaţiei Statelor Unite. Misiunea era considerată deosebit de dificilă, de aceea a fost ales asul aviaţiei de vânătoare, principele Constantin Cantacuzino, care tocmai revenise dintr-o misiune de acoperire aeriană a Bucureştiului, supus bombardamentului aerian german; urma să fie însoţit de locotenent-colonelul american James Gunn, căzut prizonier în România, în timpul unei misiuni de bombardament. Avionul cu care urma să se facă zborul era un Messerschmitt 109, avion de vânătoare aflat în înzestrarea Grupului 9 Vânătoare. Era un avion care oferea foarte puţin spaţiu unui pilot, mai ales unuia foarte înalt, cum era Bâzu. Cu atât mai mult se complicau lucrurile, întru-cât, pilotul militar american James Gunn era şi mai înalt. Pentru a-i face loc acestuia din urmă, a fost scoasă staţia de radio. Înainte de a decola din România, Bâzu a făcut acrobaţie aeriană cu un biplan, afirmând că acest lucru îl relaxează mai mult decât somnul. Decolarea a avut loc la ora 17.00; pe fuselajul avionului a fost pictat drapelul american. La Foggia, aterizarea a constituit o mare surpriză. Un aviator american a dorit să piloteze Messerschmittul şi l-a accidentat la decolare. Cantacuzino s-a întors în ziua următoare cu un P-51 ,,Mustang’’. Înainte de a se îndrepta spre România, a făcut câteva figuri de acrobaţie aeriană, deşi zbura pentru prima dată pe un ,,Mustang’’.  

Bâzu face ,,Air Show’’  

După încheierea războiului, prinţul Constantin cantacuzino a continuat să participe la spectacolele aeriene, în special la cele organizate în Bucureşti. Dan Vizanty, fost comandant al Grupului 6 Vânătoare, în cel de-al Doilea Război Mondial, îşi va aminti, în legătură cu unul dintre momentele de acrobaţie ale lui Bâzu, din vara anului 1945: ,,A încerca să descriu ce s-a petrecut timp de 25 de minute este imposibil, oricare ar fi resursele imaginaţiei mele… Întreg aerodromul a gustat spectacolul. Timp de 25 de minute au fost uimiţi, fascinaţi de prodigioasele evoluţii ale acelui avion. Cu răsuflarea întreruptă şi totodată încântaţi, noi toţi asistam acum la ceva unic ce nu se poate descrie şi ceea ce nu cred că se mai poate vedea vreodată. Toţi cei care am asistat la acest spectacol eram aviatori sau specialişti ai aviaţiei, obişnuiţi cu asemenea spectacole şi nu ne speriam uşor, văzând cele ce se petreceau în aer. Totuşi, acum aceşti specialişti au avut prilejul să asiste la ceva imposibil, la ceva greu de conceput: imaginaţia şi fantezia cele mai exagerate au fost departe în acest domeniu. După aceste 25 de minute de suspans, răcorit, relaxat, Bâzu s-a hotărât să aterizeze. Dar cum? Aproape de marginea aerodromului, la mică înălţime, el a executat un semitonou lent, apoi, în momentul în care avionul se afla în zbor pe spate, el a redus turaţia motorului şi, rămânând în această poziţie, s-a angajat pe panta de aterizare. În acel moment, pământul se apropia rapid şi, la înălţimea normală pentru redresare, adică la maximum doi metri distanţă faţă de pământ, avionul având încă o viteză care să menţină efectul comenzilor şi posibilitatea de manevră, Bâzu a pivotat aparatul în poziţia normală şi cu o manevră artistică a terminat palierul, aterizând absolut uns şi liniştit. O explozie de entuziasm, un tunet de aplauze, de strigăte de bucurie au acompaniat oprirea avionului. Prinţul ne arătase, poate, tot ce a ştiut în materie de acrobaţie superioară, se autodepăşise, făcându-ne un cadou aviatic pentru întreaga viaţă’’.  

Bâzu, pilotul Anei Pauker  

Experienţa, talentul şi aptitudinile de excepţie în tehnica pilotajului, renumele acestuia în acrobaţia aeriană naţională şi mondială au dus la numirea lui Bâzu în funcţia de pilot personal al ministrului român de Externe, Ana Pauker. Probabil că această poziţie l-a ferit un timp de represaliile proaspăt instauratului regim comunist. În orice caz, a decis să emigreze. În toamna anului 1947, după ce a ajuns într-un zbor oficial în Elveţia, Bâzu şi-a anunţat secundul că nu va mai reveni în România. A locuit o vreme în Italia şi Franţa, iar în 1950 a decis să se stabilească în Spania. Aici a lucrat ca pilot pentru o companie de aviaţie utilitară americană. În paralel, a zburat la demonstraţiile aeriene, în tandem cu colegul său de muncă, Vicente Aldecoa. Acesta din urmă şi-a pierdut viaţa în timpul unui spectacol aerian în timp ce încerca să imite o figură a lui Bâzu. La 26 mai 1958, Constantin Cantacuzino, a murit la spital, pe masa de operaţie, în urma unui ulcer detectat încă din anul 1943. Dumnezeu să-l odihnească în pace!  

Referinţă Bibliografică:
BÂZU, ASUL AVIAŢIEI DE VÂNĂTOARE / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1372, Anul IV, 03 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!