Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Gigi Stanciu         Publicat în: Ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

Romanul Dianei -continuare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Crezusem că timpul a estompat sau a șters amintirile, dar întâlnirea întâmplătoare dintr-o zi călduroasă de mai mi-a infirmat așteptările. Erai neschimbat, aceeași privire distantă, parcă pierdută în șuvoiul gândurilor, parcă nehotărâtă, același pas furișat prin mulțime, deși trecuse un an sau mai puțin de la ultima noastră vedere.  
Erai trist și grăbit, mi-ai acordat o frugală privire și ai întors apoi capul, parcă speriat să nu cumva să ți se lipească privirea definitiv și iremediabil de privirea mea. Oare eu cum te-am privit de am determinat o asemenea reacție? Mi-am derulat în minte secvențele filmului nostru: anost, fragmentat, sugerat. De ce nu am avut puterea să îl întregim și să îi dăm culoare, strălucire?  
Ne cunoșteam demult, din liceu. Preocupări comune, idealuri asemănătoare; drumurile însă ne-au fost paralele, ba nu, mai bine zis siameze. Cordonul ombilical era nevăzut și, peste ani, am încercat să-i demonstrăm existența... dar poate că a fost o simplă operație chirurgicală de separare necesară, firească...efectuată în cea mai deplină stare de sterilizare cu ustensile moderne, sub anestezie completă.Dar atunci de unde durerea mută, tragismul acesta senin, mioritic, pe care îl încerc de câte ori te văd ? Și am știut de ce: cred că același sentiment împărtășești și tu, Dinu ...  
Nu aveam curajul nici să îți spun că nu mai vreau să te văd, că îmi încurci firul de lână al vieții prin labirintul acesta verzui ca într-un frunziș de tei primăvara...Și tu, fără vorbe, ca într-un poem viitor programat de un calculator ultraperformant, din generația ,, n’’ plus ,,unu’’, desigur, îmi ofereai cele mai frumoase flori, zambile albastre și roz din grădina unui om de la țară, se numea satul acela Victoria, pentru că asfel mă scoteai dintr-o vale a plângerii unde căzusem.. Neputința de a mai crede în cel din oglindă după istoria cu Bazil, dusese la un blocaj, nu mă puteam apropia de un bărbat, mă rog , atunci băiat, îi vedeam pe fiecare reprezentant al masculinului ca pe un înger decăzut, iar actul acela pur, al formării androginului primordial, o mare mizerie: ,,Dai la porci mărgaritare’’, așa ziceam în gând...  
Și totuși Bazil mă păstrase o fragilă lăcrămioară, o distinsă frezie, o singuratică dalie, o mică madonă...o căprioară, o fată nefemeie ...  
Îl cunoscusem pe Victor la 18 ani când am încercat prima oară să întru la filosofie, în București, Victor era vărul meu de gradul doi, și pentru că urma să se căsătorească, avea o iubită splendidă, artist plastic, artist decorator, studentă la Belearte, cum se zicea în perioada interbelică, la IAP. Asa cred că se numea pe atunci, UNARTE acum, am rămas blocată într-o dragoste platonică pentru a nu fi nevoită să să mă împreunez cu vreun trup masculin, am rămas blocată în împreunarea această nefirească, într-un triunghi amoros imaginar, acceptând-o în ecuație și pe Michi, constienta de imposibila iubire, dorind un pat al lui Procust...  
Ai venit tu, prințul din pădurea adormită, să mă plimbi prin orașul de la mare la Casa cu Lei, la Tomis, la Progresul, la Popular, la nu mai știu cum i se zicea cinematografului de la... Dacia, da, așa i se zicea... în mintea mea se încurcau vântul și roua...  
Dar tu nu ai putut să reziști aroganței mele, deși nu meritai, eu mă credeam un mărgăritar, iar barbatii erau la pachet toți porci, de aceea, toată relația noastră a durat 18 zile, acum mă plimb prin oraș și găsesc în centrul vechi strada Dianei, e preț de 4-5 clădiri, de la restaurantul in ruine Casa cu Lei, la ...’’ aici se întrerupea iar jurnalul pe care îl răsfoia Ana, aplecată peste file , în timp ce Diana dormea sub medicamentele calmante, avusese o nouă criză... de identitate...  
Nu înțelegea de ce Diana făcea aceste greșeli: cordonul ombilical nu îi unește pe gemenii siamezi, ci pe mamă și făt...siamezele au același corp, două capete, dar două mâini și două picioare...așa știa ea...sau mai puțin, o mică parte a corpului comună, oricum dezlipirea se poate face în foarte puține cazuri și doar chirurgical...sunt cazuri rare...ce voia să spună Diana era o metaforă... cordonul care ne leagă de mamă poate fi transferat asupra altei persoane, e ceva afectiv, o dependența bolnavă aproape...  
 
 
Ana credea că, citindu-i jurnalul, va înțelege mai bine cauzele transformării acestei zeițe diafane în legumă cu aspect de icoană bizantină din patul mare, alb și rece al secției de psihiatrie...mai era ceva, trebuia să mai fie ceva.. da, scria ea mai departe în jurnal:  
 
,, Îmi dăruise o carte, ,,Cordun’’, nu o citisem niciodată, o păstram ca pe ceva sfânt pentru însemnarea de pe pagina unde se scriu dedicațiile, erau vorbe frumoase, de alint, dar totul fusese sfărâmat pe nedrept...’’  
 
Ana se oprise din citit și se gândea la ea însăși, când avea probleme nu scria, dar mergea la bunica, sta cu capul în poala ei și, în timp ce bunica o mângâia pe creștet încurcându-și voit degetele în părul ei, îi povestea tot ce o frământa... ce dulci erau cuvintele micuței sale bunici cu sufletul atât de mare!  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Romanul Dianei -continuare / Gigi Stanciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1885, Anul VI, 28 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gigi Stanciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!