Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Simpatie > Mobil |   


Autor: Gigi Stanciu         Publicat în: Ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

Eu nu pot trăi fără tine

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Eu nu pot trăi fără tine  
 
 
 
Eu nu pot trăi fără tine,  
 
Eşti chiar microcosmosul meu.  
 
Mă-nvârt, o planetă-n suspine,  
 
Prin spaţiu şi vise mi-e greu.  
 
În zilnica mea galaxie  
 
Străin microcosmos parcurg.  
 
Spre tine, planeta mea vie,  
 
Prin lacrimi, secunde se scurg.  
 
Saturn învelit în inele,  
 
Eu steaua, tu cercul din jur,  
 
Firavi sateliţi vin să cheme  
 
Vagi umbre de gânduri de fur.  
 
În sângele meu, printre stele,  
 
În aerul care-l respir,  
 
Sub gene plecate de grele,  
 
Tu-ncapi pe al gândului fir.  
 
În oaza de linişte albă,  
 
În umbra luminii din noi,  
 
O lume-ar putea să ne soarbâ  
 
Şi-n alta vom fi înapoi.  
 
Tu eşti microcosmosul meu.  
 
În plasmă şi-n mitocondrii  
 
Mă-ngâni cu privirea mereu,  
 
Oglinzile lumii-s pustii.  
 
 
 
Romantici sucombă în noi  
 
 
 
Romantici sucombă în noi  
 
Ca floarea ţinută sub apă;  
 
Ne tremură fruntea sub ploi  
 
Şi pasul mai searbăd ne-adapă.  
 
Trăim încărcaţi de nevoi,  
 
Nevrednici să ducem o cruce,  
 
Romantici sucombă în noi  
 
Şi visul răni vii ne produce.  
 
Fugim de fantome trecute  
 
Şi dăm peste palide feţe,  
 
Privirea şi gura sunt mute,  
 
Nu-i nimeni pe-aici să ne-nveţe.  
 
Constrânşi între ceasuri şi bani,  
 
Uităm că avem doar o viaţă,  
 
Păşim furişaţi prin castani  
 
În toamna cea tristă, semeaţă.  
 
Ne-ascundem în sufletul plin  
 
De farmecul zilei de ieri,  
 
Dar vin răsărituri, mai vin  
 
Pe urme de paşi şi poveri.  
 
 
 
Dacă-aş putea  
 
 
 
Dacă-aş putea  
 
să te sorb cu gura de ceai matinală,  
 
să mă sorbi cu ceaiul de busuioc  
 
de la micul tău dejun,  
 
să te respir cu aerul parfumat  
 
al florilor de salcâm,  
 
să mă respiri cu parfumul  
 
bobocilor de trandafiri uscaţi...  
 
Dacă-aş putea  
 
să fiu un plasture  
 
împotriva singurătăţii tale,  
 
să trec în capilarele tale, în sângele tău,  
 
apoi în creierul tău,  
 
să fii tu un plasture  
 
împotriva durerii mele de singurătate...  
 
O, dacă-aş putea!  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Sunt doar eu…  
 
 
 
 
 
 
 
E mult de-atunci, au trecut zile,  
 
 
 
doar noi doi știm câte au trecut,  
 
 
 
orașul fremăta de neliniște  
 
 
 
şi eu, de la telefonul public, pentru a nu fi recunoscută  
 
 
 
decât intonaţia emoţiilor,  
 
 
 
îţi spuneam de ultima mea dragoste şi prima,  
 
 
 
oraşul tău…  
 
 
 
Oraşul tău aşa trist şi ultraaglomerat,  
 
 
 
descoperit în grădina de secole ascunsă în centru,  
 
 
 
cu raţele care dispar în apa nelimpede a lacului,  
 
 
 
cu râul ce desparte două oraşe identice,  
 
 
 
la fel de murdare în concepţia unora,  
 
 
 
oraşul tău mie îmi pare azi frumos, o oază de fericire, calmă,  
 
 
 
un loc sigur, de care nu poţi să te îndoieşti că te iubeşte,  
 
 
 
locul unde cândva a poposit cu oile un cioban  
 
 
 
şi s-a uitat la râul care curge spre străjerul fluviu...  
 
 
 
M-am reîndrăgostit de oraşul tău,  
 
 
 
te strig mereu, dar ecoul stigătului meu  
 
 
 
E mult de-atunci, au trecut zile,  
 
 
 
doar noi doi știm câte au trecut,  
 
 
 
orașul fremăta de neliniște  
 
 
 
şi eu, de la telefonul public, pentru a nu fi recunoscută  
 
 
 
decât intonaţia emoţiilor,  
 
 
 
îţi spuneam de ultima mea dragoste şi prima,  
 
 
 
oraşul tău…  
 
 
 
Oraşul tău aşa trist şi ultraaglomerat,  
 
 
 
descoperit în grădina de secole ascunsă în centru,  
 
 
 
cu raţele care dispar în apa nelimpede a lacului,  
 
 
 
cu râul ce desparte două oraşe identice,  
 
 
 
la fel de murdare în concepţia unora,  
 
 
 
oraşul tău mie îmi pare azi frumos, o oază de fericire, calmă,  
 
 
 
un loc sigur, de care nu poţi să te îndoieşti că te iubeşte,  
 
 
 
locul unde cândva a poposit cu oile un cioban  
 
 
 
şi s-a uitat la râul care curge spre străjerul fluviu...  
 
 
 
M-am reîndrăgostit de oraşul tău,  
 
 
 
te strig mereu, dar ecoul stigătului meu  
 
 
 
sunt doar eu…  
 
 
 
 
 
 
 
Oraşul tău  
 
 
 
 
 
 
 
Mirosul oraşului tău  
 
 
 
mă cheamă mereu şi mereu,  
 
 
 
e semn că oraşul eşti tu,  
 
 
 
urât sau frumos nu ştiu, nu,  
 
 
 
contează atât de puţin!  
 
 
 
Oraşul, mirosul conţin  
 
 
 
o urmă din trecerea ta...  
 
 
 
Uitarea şi gara ar vrea  
 
 
 
să umplem la loc buzunare  
 
 
 
cu libera noastră suflare,  
 
 
 
cu firele noastre de gând  
 
 
 
o nouă revoltă crescând,  
 
 
 
s-atingem cu visul şi zarea,  
 
 
 
să fim contopiţi cu chemarea  
 
 
 
oraşului vesel din noi…  
 
 
 
uitaţi, amintiţi, moi, vioi.  
 
 
 
 
 
 
 
Apă şi foc  
 
 
 
 
 
 
 
Hai să ne jucăm un joc:  
 
 
 
apă şi foc,  
 
 
 
eu să îmi ascund sentimentele,  
 
 
 
tu să mi le cauţi,  
 
 
 
când eşti aproape să zici foc,  
 
 
 
când eşti departe să zici apă;  
 
 
 
tu să îţi ascunzi sentimentele,  
 
 
 
eu să ţi le caut,  
 
 
 
să zic întotdeauna foc.  
 
 
 
Hai să ne jucăm un joc,  
 
 
 
să ţină cât  
 
 
 
toată viaţa  
 
 
 
şi  
 
 
 
toată moartea  
 
 
 
la un loc:  
 
 
 
apă şi foc,  
 
 
 
foc, foc...  
 
 
 
 
 
 
 
Expoziţie de gânduri  
 
 
 
 
 
 
 
E astăzi vernisajul meu de gânduri.  
 
 
 
Pe largi simeze între şipci şi rânduri  
 
 
 
Am pus tablouri în culori aprinse  
 
 
 
Să îmi citiţi simţirile cuprinse.  
 
 
 
Puteţi intra, păşIţi încet, agale,  
 
 
 
Să nu treziţi nici formele banale  
 
 
 
Nici visul galben, roşu sau verzui.  
 
 
 
Tabloul meu abia atârnă-n cui,  
 
 
 
Îl podideşte plânsul orişicui...  
 
 
 
Puteţi vedea în fiecare zi  
 
 
 
Aceleaşi forme şi contururi vii,  
 
 
 
Puteţi intra în gândurile mele  
 
 
 
Le dărui să vă fie ochi de stele!  
 
 
 
Cândva am strâns comori şi le-am ascuns,  
 
 
 
Iar până astăzi nimeni n-a pătruns  
 
 
 
În forme să privească, să-nţeleagă  
 
 
 
Culorile din viaţa mea întreagă..  
 
 
 
Tabloul meu e plânsul ce se neagă...  
 
 
 
Poemele îmi curg ca pe-o icoană,  
 
 
 
Pe-a maicii preacurate plânsă geană,  
 
 
 
Să mângâie naivele picturi  
 
 
 
Cu picuri de durere din scripturi.  
 
 
 
Tablourile mele toate-s şterse,  
 
 
 
Din flori de albăstrele-or să reverse  
 
 
 
Un pictural de zile odihnite,  
 
 
 
Duminici pentru suflete spăşite,  
 
 
 
Prelinse din icoane scorojite...  
 
 
 
 
 
 
 
Totul se mişcă  
 
 
 
 
 
 
 
Totul se mişcă, oscilează mereu,  
 
 
 
E un pendul în balanţă, ateu,  
 
 
 
Capul mi-e greu, ca ghiuleaua de tun,  
 
 
 
Ochiul meu drept e mai mic, plin de fum.  
 
 
 
Lumea se-nvârte şi-o pierd, pas cu pas,  
 
 
 
Când întind mâna spre nor i-un balans.  
 
 
 
Ca un copac rugător urc spre cer,  
 
 
 
Calea privirii Lactee-o visez şi o sper  
 
 
 
Totul se mişcă şi nicicând nu va sta,  
 
 
 
Fâlfâie-odată cu aripa din inima mea.  
 
 
 
Poate că mâine când tu, mângâind,  
 
 
 
Vei lăcrima, spaima nopţii zdrobind,  
 
 
 
Poate atunci va-nceta valsul greu  
 
 
 
Şi voi dormi pe o stea ca un zeu.  
 
 
 
 
 
 
 
De mâine nu voi mai fi eu  
 
 
 
 
 
 
 
De mâine nu voi mai fi eu,  
 
 
 
oasele mele bătrâne se vor nărui peste  
 
 
 
crengile pomilor grei de floare,  
 
 
 
carnea mea flască se va frânge  
 
 
 
în mii de ghemotoace,  
 
 
 
de îmbucături pentru viermi,  
 
 
 
sângele meu prea gros şi închis la culoare  
 
 
 
va ţâşni din aortă şi voi pluti pe un plaur  
 
 
 
undeva, la întretăierea celor trei  
 
 
 
braţe ale fluviului mort –  
 
 
 
de mâine nu voi mai fi eu...  
 
 
 
 
 
 
 
Clipă, o, rămâi!  
 
 
 
 
 
 
 
Am rămas prosternată  
 
 
 
ca un dac la picioarele  
 
 
 
Columnei traiane:  
 
 
 
mal, mazăre, viezure,  
 
 
 
îngânam nătâng...  
 
 
 
am păşit în universul tău  
 
 
 
tumultuos ca o cascadă,  
 
 
 
am zărit roibi înspumaţi  
 
 
 
zvâcnind lateral  
 
 
 
să nu li se pună zăbala,  
 
 
 
m-am simţit ca Zalmoxis,  
 
 
 
sclav la Pitagora,  
 
 
 
neînstare să cuprindă  
 
 
 
în memoria sa  
 
 
 
toate paradigmele  
 
 
 
matematicii şi filosofiei...  
 
 
 
eu am rămas contemplând  
 
 
 
râul calm unde piroga  
 
 
 
s-a echilibrat  
 
 
 
continuând să alunece  
 
 
 
pe mare...  
 
 
 
un timp am crezut că  
 
 
 
acest peisaj ireal  
 
 
 
mă poate absorbi în el,  
 
 
 
de aceea am zis:  
 
 
 
clipă, o, rămâi!  
 
 
 
 
 
 
 
Hotărăşte-te  
 
 
 
 
 
 
 
Târăşti şalul idealurilor  
 
 
 
după tine  
 
 
 
până când se-nţepeneşte  
 
 
 
în roţile automobilului,  
 
 
 
sugrumându-te.  
 
 
 
fă-ţi curaj  
 
 
 
şi  
 
 
 
sparge-i stresului  
 
 
 
o arcadă:  
 
 
 
pe cea stângă  
 
 
 
să-ţi pulseze arterele  
 
 
 
mai mult febră,  
 
 
 
pe cea dreaptă  
 
 
 
să-ţi ţiuie circuitele  
 
 
 
de bucurie...  
 
 
 
 
 
 
 
Ars poetica  
 
 
 
Cufundare subită în terme,  
 
 
 
Ca în Stix, rod heraldic să-nsemne.  
 
 
 
Terme vechi, de sorginte latină,  
 
 
 
Vor imperiul de gânduri să-mi ţină.  
 
 
 
Amorţire cu faţa spre viaţă,  
 
 
 
De un gând rătăcit se agaţă.  
 
 
 
Ca un nor necreat să răsfire  
 
 
 
Adieri din fioruri de mire.  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Dimineaţa  
 
 
 
 
 
 
 
Turturea de la fereastră,  
 
 
 
Rupi lumina mea măiastră  
 
 
 
În petale evantai,  
 
 
 
Dimineţii îi dai grai.  
 
 
 
Nopţile de-argint stropite  
 
 
 
Le sfărâmi, le culci topite  
 
 
 
De o boare de salcâm,  
 
 
 
Ce venea din alt tărâm.  
 
 
 
Zorii bucuroşi ridică  
 
 
 
Glasuri pure, ce despică  
 
 
 
Oxigenul cristalin  
 
 
 
Din văzduhul cu voal fin.  
 
 
 
Ploaie tristă și mocnită  
 
 
 
La fereastra mea se-agită,  
 
 
 
Parcă nu e primăvară  
 
 
 
Ci o toamnă ce doboară,  
 
 
 
Păcălește pe oricare  
 
 
 
Mai crede că mâine-i soare  
 
 
 
Sau măcar un curcubeu  
 
 
 
De la vest spre noi mereu...  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Primăvara  
 
 
 
 
 
 
 
Floare lângă floare  
 
 
 
Privesc către soare,  
 
 
 
Cânt de păsărele  
 
 
 
Sus, pe rămurele !  
 
 
 
Iarba verde creşte,  
 
 
 
Mielul ne priveşte  
 
 
 
Cu ochi mari, vioi,  
 
 
 
Primăvară-n toi!  
 
 
 
Hai, copii, afară,  
 
 
 
Sari tu, fetişoară!  
 
 
 
Şi tu, băieţaş,  
 
 
 
Vino pe imaş!  
 
 
 
Hai să ne jucăm,  
 
 
 
Flori să adunăm,  
 
 
 
Să le facem salbe  
 
 
 
Roz şi verzi şi albe.  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Eu nu pot trăi fără tine / Gigi Stanciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1655, Anul V, 13 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gigi Stanciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!