Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Biografii > Mobil |   


Autor: Gigi Stanciu         Publicat în: Ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Activitate instructiv –educativă extraşcolară vizită la Casa Memorială ,,Nicolae Iorga
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
profesor de istorie Stanciu Gigi,  
 
Colegiul Naţional de Arte ,,Regina Maria',  
 
Constanţa  
 
Cunoaşterea vieţii şi operei lui Nicolae Iorga nu se poate face pe deplin decât prin vizite la muzeele care păstreză în ele caldă şi nepieritoare amintirea celui care a dat culturii româneşti un sens de universalitate, o valoare de netăgăduit.  
 
,,A călatori e o nevoie sufletească'', spune savantul, adăugând că ,,suntem un popor care nu se cunoaşte pe sine şi nu-şi cunoaşte ţara. Dacă le-ar cunoaşte, le-ar preţui şi ar căpata o încredere în viitor care, de fapt , îi lipseşte.'' Cât adevăr valabil şi azi conţin aceste cuvinte!  
 
De la acest faimos înaintaş, Nicolae Iorga, ni s-au păstrat ca obiective muzeistice de mare însemnătate : Casa memorială de la Botoşani, casa în care s-a născut şi a petrecut primii ani ai vieţii, precum şi cea de la Vălenii de Munte, încărcată de atâtea semnificaţii istorice şi patriotice.  
 
Casa memorială de la Botoşani se află pe strada Nicolae Iorga, la numărul 14, la circa 100 m de B-dul Mihai Eminescu şi la 1 km de la intrarea în municipiul; clãdirea muzeului actual este construitã în stilul arhitecturii moldoveneşti, cu pivniţă mare şi cu parterul prevăzut cu un cerdac larg, datând din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea şi considerată astăzi monument istoric.  
 
Clãdirea originalã, cu pereţi din paiantã, a fost demolatã în 1965. Cea de astăzi a suferit mai multe modificãri în timp: acoperişul din tablã a fost înlocuit cu şindrilã, stâlpii din beton au fost înlocuiţi cu stâlpi de lemn ( între anii 1967 - 1975). În 1990 s-a realizat racordul la instalaţia termicã şi în 1993 s-a refãcut instalaţia electricã, cu ocazia renovãrii clãdirii.  
 
În primele douã încãperi, care au fost locuite de văduva Zulnia Iorga şi cei doi băieţi ai săi între anii 1876 - 1880, plătind chirie proprietăresei Marghioala Văzdogeasa, s-a realizat o reconstituire de epocã. Holul oferã posibilitatea organizãrii unor expoziţii foto-documentare cu caracter temporar. Colecţia de bazã conţine piese de mare valoare: camera de lucru cuprinde: biblioteca, incluzând primele ediţii ale operei istoricului, numeroase vitrine cu exponate originale: fotografii, scrisori, manuscrise, cãrţi cu dedicaţii-autografe, obiecte cu valoare memorialã: ceas de masã, vas ornamental vienez care a aparţinut bunicului savantului, tablouri de familie, manuscrise aparţinând mamei savantului, Zulnia Iorga.  
 
S-a reorganizat, de asemenea, într-o altă încăpere, camera copiilor, a lui Neculai şi a lui George, având ca bazã documentarã opera memorialisticã a savantului. Ambianţa adecvată preocupărilor intelectuale precoce este sugerată de o etajeră cu cărţi, un birou tip ,,sécrétaire'', un pat cu tăblii de fier şi îngeri pictaţi, mai multe tablouri de familie dominate de singura fotografie din copilărie: Nicolae şi George Iorga în anii de liceu.  
 
În 1967 a luat fiinţã Biblioteca documentarã ,,Nicolae Iorga", care conţine primele ediţii ale operei lui Iorga, fiind donate de fiul său şi al Mariei Tasu, Mircea Iorga. Între anii 1967-1971 s-a constituit patrimoniul muzeal şi s-a amenajat expoziţia de bazã (având ca şi colaborator pe Frasin Munteanu din Râmnic, Vãlenii de Munte), cuprinzând fotografii, scrisori, ilustrate, manuscrise, timbre comemorative, cărţi cu dedicaţii autografe.  
 
O bibliotecă uzuală numărând aproximativ 3000 de cărţi, se îmbogăţeşte continuu prin noi apariţii editoriale. Inaugurarea expoziţiei permanente reamenajate s-a realizat cu ocazia sãrbãtoririi centenarului naşterii savantului, în 1971.  
 
Din 1977 casa memorială a devenit secţie a Muzeului Judeţean de Istorie Botoşani, iar în 1990 expoziţia de bazã a fost din nou reorganizatã; ceremonia de inaugurare a noii expoziţii a avut loc pe 27 noiembrie 1990, la comemorarea semicentenarului morţii lui Nicolae Iorga (consultantul ştiinţific şi autorul unor donaţii importante este istoricul dr. Andrei Pippidi, nepotul de fiicã al savantului, al Lilianei Iorga-Pippidi şi al lui D. M. Pippidi).  
 
Din 1993 casa memorială ,,Nicolae Iorga''este inclusă în secţia de memorialisticã (istoria culturii) a Muzeului Judeţean de istorie Botoşani. În faţa muzeului se află bustul lui Nicolae Iorga ; busturi ale sale se mai găsesc in centrul oraşului şi la liceul din localitate care îi poartă numele.  
 
Pentru cunoaşterea acestui obiectiv turistic, întrucât nu am putut organiza o vizită la faţa locului, pe lângă prezentarea unor imagini şi descrieri găsite de elevi pe internet, am purtat o corespondenţă rodnică şi plăcută cu unul dintre muzeografii acestei Case memoriale, doamna Violeta Budăi-Damaschin, care are şi calitatea de preşedinte al Asociaţiei culturale ,,Nicolae Iorga''din Botoşani.  
 
Despre această asociaţie am aflat următoarele:  
 
,, Înfiinţată în anul 2001, Asociaţia Culturală “Nicolae Iorga” a contribuit decisiv la creşterea calităţii actului cultural petrecut în spatiul muzeal al Casei Memoriale Botoşani. Prin implementarea proiectului s-a conferit manifestărilor comemorative şi celebrative din anul 2004 o amploare fără precedent. S-au generat evenimente culturale sub genericul - 26-27 noiembrie Botoşani 2004, care au transformat oraşul natal al istoricului într-o capitală culturală demnă de amintirea marelui înaintaş.''  
 
Muzeograful mai sus-amintit reprezintă persoana de contact desemnată de instituţie pe adresa de internet. Rezultatele acestei corespondenţe se pot consulta în anexele lucrării de faţă.  
 
Muzeu memorial Nicolae Iorga de la Vălenii de Munte este considerat ca şi clădire monument istoric şi de arhitectură laică populară din secolul al XVIII-lea, el fiind proprietatea unui boier local, Bellu. Nicolae Iorga a achiziţionat casa cu 4000 de lei în anul 1908 de la acest prim proprietar, aceleaşi persoană deţinând, printre altele şi cimitirul Bellu din Bucureşti.  
 
Muzeul se află situat pe strada Strada George Enescu, numărul1, din Vălenii de Munte, o localitate ce se găseşte la 28 de km de Ploieşti; acest muzeu are ca profil memorial: mobilier, fotografii, documente, cărţi, icoane pe sticlă, covoare, ţesături ce au aparţinut istoricului, iar ca profil istoric: expoziţii cu caracter documentar, de artă medievală românească şi de artă plastică, piese de artă decorativă.  
 
Holul, deosebit de generos, în care sunt expuse panouri cu diverse fotografii şi documente, evocă puternic viaţa şi activitatea ilustrului cărturar, muzeul dezvăluind vizitatorului gustul genialului om pentru creaţia populară autohtonă.  
 
Exponatele cele mai valoroase sunt: mobilierul din lemn masiv, scoarţele, tablourile, obiectele personale ale savantului; toate redau nota de autenticitate a decorului în care profesorul Iorga a gândit şi creat o vastă operă. Publicaţiile şi documentele expuse atestă contribuţia uriaşă adusă de marele savant la afirmarea culturii româneşti în ţară şi străinătate.  
 
De numele lui Iorga se leagă opera de construire de aşezăminte de cultură ce au făcut din vechiul târg al Vălenilor un centru de atracţie naţională şi chiar europeană: Universitatea populară (1908-1914; 1921-1940) ; Tipografia ,,Neamul românesc'' ( creată în 1908, apoi mutată la Iaşi în timpul primului război mondial, de unde revine în 1924 şi devine ,,Datina românească''); o Şcoală de misionare, Aşezământul pentru minoritari (1926); Aşezământul pentru studenţii străini (1929); Şcoala artelor unite (1938); un muzeu de artă feudală.  
 
La acest complex muzeistic am reuşit să întreprindem o lecţie –vizită, care s-a dovedit deosebit de interesantă şi instructivă, atât pentru elevi, cât şi pentru cadrul didactic. Am anexat prezentei lucrări fotografiile realizate cu această ocazie; grupul de elevi a fost format din premianţii clasei la care suntem diriginte, excursia constituindu-se într-un premiu suplimentar, deoarece pentru elevi transportul a fost gratuit, asigurat prin sponsorizare.  
 
S-a dorit a fi o recunoaştere a meritelor elevilor, a eforturilor depuse de-a lungul primului an de liceu, aceştia dovedind şi interes mai mare pentru istorie faţă de ceilalţi elevi, precum şi o motivare pe viitor pentru realizarea altor acţiuni asemănătoare.  
 
După o lungă călătorie cu trenul, cu tramvaiul şi microbuzul, înfruntând capriciile unei zile caniculare de vară, fiind mijlocul lunii lui cuptor, am ajuns în localitatea în care numele lui Iorga se pronunţă cu deosebit respect, orăşelul de munte unde savantul a locuit şi a creat vreme de 32 de ani.  
 
Depăşind cel de-al doilea părculeţ de pe strada George Enescu, apoi un monument închinat eroilor neamului, de formă circulară, alb ca şi jertfele lor pure, observi mai multe corpuri de clădiri la fel de imaculate, cu uşi de un negru pătrunzător. Prima clădire este chiar casa memorială, în faţa ei tronând, într-un mic scuar, bustul savantului. Casa este construită în stil brâncovenesc, după spusele ghidului, muscelesc după alte surse , cu pridvor înalt,cu coloane inspirate din construcţiile italiene, acele splendide,, loggia'', dar pentru a accede la acest cerdac trebuie să treci mai întâi de o uşă de lemn negru, cu ,,ivărul'', după expresia elevilor, ,,din vremea străbunicii'', apoi să urci o scară pe care însă ai acces abia după ce încalţi o pereche de papuci textili, legaţi de glezne.  
 
După ce urci scara pridvorului, în stânga se află un hol din care intri în cele patru camere: biroul savantului, dormitorul său, apoi alte două încăperi amenajate ca şi saloane de oaspeţi. Interesante şi contradictorii au fost opiniile elevilor: că patul pare prea mic, ştiind că savantul avea 1,90 m înălţime, că este un sacrilegiu să trecem toţi prin spaţiul intim al unui om, chiar dacă el a fost aşa de însemnat, deci emoţiile lor erau evidente, apoi ideea că totul pare oprit la momentul istoric al existenţei savantului, exceptând accesoriile moderne din hol, acele jaluzele verticale, care sunt totuşi, li s-a explicat, indispensabile protejării valorilor de patrimoniu din muzeu.  
 
Mobilierul din lemn de tei, maron deschis, cu bogate ornamente în stil popular românesc, a fost comandat, ni s-a spus, în Bucovina, iar perdelele şi draperiile, în stil tradiţional românesc, din borangic cu broderie spartă sau din ţesătură de bumbac, colorată în culori vegetale tradiţionale roşu şi negru, în punct românesc, au fost lucrate în atelierul creat de Iorga la Văleni, de cusături populare. Scoarţele, de o inestimabilă valoare, din lână vopsită în casă, sunt cele originale, de aceea şi grija deosebită pentru încălţămintea vizitatorilor.  
 
Pereţii sunt împodobiţi cu icoane pe sticlă, executate la mănăstirile din Bucovina, iar deasupra patului dublu din dormitor, acoperit cu o uşoară cuvertură de mătase naturală, se află icoana cea mai valoroasă, ferecată în argint, a sfântului Nicolae, ocrotitorul căminului.  
 
Tablourile din camerele de oaspeţi sau din hol îi reprezintă fie pe Iorga, pictat de fiica sa Magdalena Iorga, căsătorită în Italia cu Alessandro Valota, industriaş, fie pe soţia sa, doamna Catinca, aceea care i-a stat alături mai bine de 40 de ani, supravieţuindu-i încă un an după tragica moarte, fie pe vornicul Manolache Drăghici, străbunicul din partea mamei, ultimul cronicar al Moldovei, colonel în armată; sunt prezente şi frumoase peisaje ori natură moartă, flori, toate aceste picturi aparţinând unor artişti celebri sau mai puţin celebri: Nicolae Grigorescu, Severo Burada, Catul Bogdan, Theodor Aman.  
 
Dependinţele casei, care altădată erau camerele copiilor sau ale studenţilor veniţi la savant, adăpostesc azi mobilier de valoare, un pian care mai poartă parcă urmele degetelor fiicelor, mamei şi bunicii sale, ceasuri, crucifixe, scaune deosebit de interesante ca şi formă, biblioteci încărcate de numeroasele sale scrieri originale, tipărite la tipografia ,,Datina românească'' din Vălenii de Munte.  
 
În nenumărate rânduri, cu prilejul primului război mondial, când casa e părăsită, sau după cutremurul din septembrie 1940, când este grav avariată, Iorga şi-a găsit alte locaţii, la Bucureşti sau Sinaia.  
 
În camera de lucru se află un birou mic de stejar pe care este aşezată o călimară de marmură, documente în frumoasă slovă veche, iar în apropiere, într-o vitrină, tipăriturile originale ale revistei ,,Neamul românesc''; pe pereţi apar fotografii ale familiei sale: tatăl, avocatul Nicu Iorga, mama, Zulnia Iorga, bătrâna doamnă care a locuit la Văleni până la moartea sa, survenită după cum consemna Valeriu Râpeanu la 93 de ani, în 1934, apoi fratele său mai mic, Gheorghe sau George Iorga, proprii săi copii, cei nouă din cele două căsătorii: doi din prima căsătorie, cu Maria Tasu, în afara celor două fetiţe ce au decedat de mici, ceilalţi şapte din căsătoria cu Ecaterina Bogdan.  
 
Casa memorială se înscrie între alte clădiri cu o destinaţie foarte generoasă: un muzeu de etnografie, reamenajat în 1995, dar care accentuează de fapt o latură a personalităţii savantului: dragostea sa pentru popor, pentru tradiţiile acestuia, pentru ţăranul român creator de valori adevărate , precum şi un muzeu de artă bisericească, adăpostit de clădirea fostei şcoli de misionare, create de savant, pentru pregătirea de cadre didactice care să predea în învăţământul primar .  
 
Cu unele dintre absolvente a purtat o vie corespondenţă, ştiut fiind faptul că a fost o vreme ministru al învăţământului şi, după spusele contemporanilor, avea obiceiul să răspundă tuturor scrisorilor pe care le primea, iar dăscăliţele cereau de multe ori cărţi pentru şcolile în care profesau, ceea ce savantului îi făcea deosebită plăcere, fiind foarte generos cu astfel de daruri.  
 
Elevii au fost profund impresionaţi de patul cu tăbliile înalte de la cele două capete care creau iluzia optică de dimensiune redusă, făcându-i să întrebe dacă în acest pat chiar putea să încapă un om de talia savantului, au fost deasemenea impresionaţi de exponatele din muzeul de etnografie, în special de diorama reprezentând o stână tradiţională, cu oiţe împăiate, cu vase specifice pentru separat untul, putineii, au fost impresionaţi de uneltele ţărăneşti folosite în gospodărie: furcile de tors, vârtelniţele, războiul de ţesut orizontal, toate din lemn, sau de icoanele pe lemn ori pe sticlă sau cele ferecate în argint, de mobilierul cu ornamente tradiţionale comandat în Bucovina, de scoarţele frumos colorate în nuanţe vii, folosind vopseluri vegetale, adevărate comori de suflet.  
 
S-au aplecat cu mare atenţie asupra cărţilor sale, prezentate în vitrine , asupra scrierilor bisericeşti cu slovele bogat ornamentate, cu absconsele chirilice care i-au fascinat prin estetica lor, apreciind grija restauratorilor pentru acestea, au privit cu interes picturile şi obiectele personale ale savantului.  
 
Au privit cu interes şi peisajul din jurul localităţii, încercând să şi-l imagineze pe cel din vremea lui Iorga, apreciind liniştea pădurilor, farmecul alternanţei reliefului ondulat, al Subcarpaţilor Curburii, al văii Teleajenului, anume ales de istoric, după spusele muzeografului de aici.  
 
Poate că şi graba noastră de a ne încadra în timpul rămas prea scurt, datorită unor neajunsuri ale călătoriei, poate că şi emoţia elevilor în faţa acestor mărturii despre un geniu al poporului nostru şi al lumii, au făcut ca la plecare să avem impresia că ne dorim să revenim cât mai curând pentru a privi mai pe îndelete tot ce ne-a impresionat. Vizita a fost deosebită şi pentru faptul că elevii au aflat date noi despre programul cotidian al savantului, care îşi propunea şi realiza zilnic scrieri importante, neobosit chiar şi când era bolnav, fapt care i se întâmpla totuşi destul de rar.  
 
BIBLIOGRAFIE  
 
1) Iorga, N,,, Peisagii'', Editura Cartimpex, Cluj, 1998  
 
2) ***,,Premiul Naţional Nicolae Iorga'', broşură realizată de Asociaţia Culturală ,,Nicolae Iorga'' din Botoşani  
 
3) G.h. Tănasă,,, Metodica predării-învăţării istoriei în şcoală'', Editura Spiru Haret, Iaşi, 1996  
 
4) Doru Vilhem,,, Din corespondenţa lui Nicolae Iorga cu doamne din Botoşani'', în  
,,Studii şi articole de istorie'', LXX, Editura Publistar, Bucureşti, 2005  
 
5) Dan Zamfirescu,,, N. Iorga . Etape către o monografie'', Editura Eminescu, Bucureşti, 1981  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Activitate instructiv –educativă extraşcolară vizită la Casa Memorială ,,Nicolae Iorga / Gigi Stanciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1383, Anul IV, 14 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gigi Stanciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!