Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Gheorghița Durlan         Publicat în: Ediţia nr. 1677 din 04 august 2015        Toate Articolele Autorului

MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI.  
 
În fiecare an, în sâmbăta dinaintea datei de 5 august( căci pe 5 august 1922 s-a născut, în Siliștea- Gumești, MARIN PREDA), prin grija Inspectoratului Școlar Județean Teleorman, a Școlii Gimnaziale ”Marin Preda” Siliștea- Gumești și a Primăriei Siliștea- Gumești, se organizează, la Centrul Memorial ”Marin Preda” din comuna Siliștea- Gumești, județul Teleorman , concursul de literatură ”PE URMELE MOROMEȚILOR”, concurs organizat pentru elevii de liceu(secțiunea creație), dar și pentru elevii claselor V-VIII. Inițiatorul și sponsorul concursului, aflat anul acesta la a XIV-a ediție, este o inimoasă și iubitoare de cultură fiică a satului Siliștea-Gumești- Adriana Sgarbură- director S.C. ALFA CONTEXPERT S.RA.L. , BUCUREȘTI, foarte generoasă în acordarea de premii, atât celor de pe primele locuri, cât și celor care participă la concurs fără a obține o clasare pe locuri fruntașe, încurajând astfel participarea elevilor, cunoașterea operei marelui Preda, cu precădere a celor două romane- ”MOROMEȚII” și ”VIAȚA CA O PRADĂ”, înscrise ca bibliografie obligatorie.  
 
Prin preocuparea deosebită a doamnei Inspector Școlar General, Valeria Gherghe și a doamnei Inspector Școlar -coordonator al concursului, Alexandra Mocanu, această manifestare culturală anuală a reușit să suscite interesul multor elevi, profesori, oameni de cultură, fii ai satului, reveniți pe meleagurile natale pentru a asista la ”Lecții de Preda” chiar în școala unde a învățat acesta și și-a uimit de atâtea ori colegii și profesorii prin talentul său la compuneri, prin seriozitatea cu care își pregătea anumite teme. Copiii sunt atrași de cele două romane, savurează scenele de succes, ironia, comicul, bonomia, limbajul colorat, popular, originalitatea personajelor, bogăția informațională despre satul românesc din câmpia Dunării într- o perioadă când ”Timpul avea răbdare …” și apoi când” Timpul nu mai avea răbdare…”  
 
Dar… copiii se întrec mereu cu aceeași pasiune în cunoștințe despre viața și opera lui Marin Preda, sunt entuziaști, vin și din județe îndepărtate de Teleorman pentru a participa la concurs, văd școala lui Preda…, satul, sub anumite aspecte, încremenit în timp. Dar unde este Preda? Casa părintească a rămas, părăsită, nelocuită, buruienile umplu curtea, o mică plăcuță pe zidul de la drum al casei amintește că acolo a copilărit cel mai mare romancier al Sudului de țară. În rest, nimic. Localnicii mai șușotesc , dacă-i întrebi câte ceva despre ai lui Preda și casa lor, cum că terenul și casa ar fi fost cumpărate de Dan Voiculescu și Marius Tucă… Un localnic, devenit guraliv din cauza unei beri băute la cârciuma din centru, ne ”vinde” o informație ”șoc”, crede el: ”Auzi, domnule, cică i-au băgat pe gaura cheii un gaz, în camera unde scria, noaptea, și l-au omorât… Om deștept, domnule, i-a deranjat cu ceva, știa multe…”  
 
De fiecare dată când particip cu elevii mei la acest concurs, suntem cuprinși de bucuria apropierii de Preda, de locul nașterii sale, de bucuria confruntării cu alți competitori bine pregătiți, ne întrecem în replici celebre, în citate, vorbim ca Moromete, ca Niculae, ca Guica…, știm scena salcâmului, a fasolei încălzite la câmp, ș.a., ș.a., dar încercăm și un sentiment de amărăciune știind că plecarea lui în altă lume a fost forțată…  
 
Un copil plecat în lume de la târla de oi a putut face atâta rău prin adevărurile spuse?  
 
Cu vreo doi- trei ani în urmă, un fost coleg de școală al lui Preda, general în retragere, care a făcut ambele Războaie Mondiale, un bătrân atât de tânăr prin ținuta fizică și intelectuală impecabilă, îmbrăcat într-un costum alb ce-i stătea la fel de frumos ca unui adolescent,( al cărui nume, cu scuzele de rigoare, nu l-am reținut, dar dumnealui este unic, și-l cunosc foarte bine localnicii) le-a vorbit în sala de concurs elevilor atât de înălțător, atât de adevărat despre drumul în viață, despre învățătură și cucerirea lumii prin frumusețea gândirii și a conduitei umane…Le-a spus elevilor că și el a plecat de acolo, de la târla de oi, unde avea o ”Bisisică” nebună, și a devenit, prin învățătură, un general de armată, care comanda, în timpul războiulu,i o sută de mii de soldați și… o sută de mii de cai…Îl cunoscuse pe Preda, îl iubea, îl prețuia. Înălțătoare iubire de semeni și de origini ! Chiar dacă nu toți elevii obțin premii la acest concurs, cu siguranță toți pleacă din Siliștea- Gumești îmbogățiți spiritual, cu o achiziție morală unică, specială, dată de originalitatea modului de a prezenta o lume, a lui Preda. ”Fascinat de cuvântul oamenilor”, Preda a devenit MARIN PREDA prin faptul că a putut fi o oglindă a lumii din care s-a desprins, o oglindă atât de clară, în care surprindem o nouă viziune asupra lumii rurale. Dar nu numai rurale.  
 
Stela Enăchescu, colega de școală a lui Marin Preda, își amintește( în cartea ”Marin Preda, Monografie sentimentală ” – de Marian Ciobanu):  
 
”… Mi-am dat seama încă din anii de școală că va ajunge cineva, un om mare, și iată cum :  
 
Se apropia 24 Ianuarie și domnul Georgescu i-a dat lui, fiindcă era cel mai bun la compuneri , să facă o prezentare a Unirii. A sosit ziua. Afară era o splendoare, ninsese, dar zăpada nu acoperise complet crengile copacilor, li se mai vedeau, negre, vârfurile scuturate de vânt. În clasă era cald. Aveam un godin în care băieții tot băgaseră lemne și-l închiseseră încă de dimineața. Pe la nu știu ce oră , au venit învățătorii: domnul Florea Gheorghe, doamna Lili, domnul Bebe, preotul, preoteasa, mă rog, toți. S-au strâns, pe scaune, în dreptul godinului așezat în fața clasei, spre ușă, unde cred că trebuie să fie și acum. Se face liniște și domnul Georgescu spune : ”Călărașu, să auzim ce ai să ne spui !” S-a ridicat, sta cam prin penultima bancă, la perete, a scos un caiet de douăzeci și patru de pagini și a început să citească. Noi, care în astfel de ocazii, scriam acolo, câteva pagini, am rămas uimiți… cum, un caiet întreg !? Citea și toți, solemni, îl ascultau. La un moment dat, domnul Georgescu îl întrerupe și-i spune: ”Ai obosit, citește de jos .”  
 
Atunci, în acele clipe, când citea de jos în fața unei asistențe întregi, lucru nemaiîntâlnit, am avut eu presimțirea că acest coleg al nostru o să ajungă un om mare și sunt atât de fericită că nu m-am înșelat atunci !  
 
Altă dată am avut o compunere despre invenția busolei , a făcut, la fel o lucrare excelentă , domnul Georgescu a citit-o în toată școala. Lui, lui Marin, îi plăcea foarte mult Creangă. În pauze lua cartea și făcea: ”Vedeți , bă, voi p-ăsta, așa o să citească copiii voștri după mine !...”  
 
Și, iată, peste ani, copiii citesc din cărțile scrise de el…  
 
”Niciodată nu scria cu pixul sau creionul. Stiloul(un superb model de aur) era principala ustensilă de scris. De sub penița acelui stilou au ieșit multe romane, inclusiv ”Cel mai iubit dintre pământeni”. După moartea lui Marin Preda, acel stilou nu a mai funcționat niciodată. Nimeni nu știa să scrie cu el. În anii ce au trecut , am încercat de multe ori să scriu cu el , l-am spălat, i-am pus cerneală, dar… nimic. Mai mult zgâria hârtia, decât să aștearnă cerneală. M-am uitat la peniță…era tocită mai mult pe o parte. Ca să scrii cu ea trebuia să știi în ce poziție să apleci stiloul. Altfel, nu mergea. Iar singurul om care știa cum se ține acel stilou în mână plecase demult…”, mărturisea Alexandru Preda, fiul marelui scriitor, în ”Jurnalul Național”, 18 martie 2009.  
 
Plecase…Dar cum?  
 
Elena Preda, soția scriitorului, mărturisește: ”Cred că Preda a avut presentimentul că va muri.” Marin Preda a murit într-o zi ploioasă de mai. Abia terminase de scris ”Cel mai iubit dintre pământeni” și cartea asta parcă îl devorase, transformându-l într-o umbră de om, slăbit și bântuit de mari neliniști. Avea 57 de ani, în plină forță creatoare , plănuia să-și împlinească opera cu o carte despre tragismul colectivizării și al pervertirii sufletului țărănesc. Nu a mai apucat să scrie niciun rând. A murit în camera lui de la Mogoșoaia, singur și în condiții suspecte, nelămurite până astăzi. ”  
 
Despre ultimele zile din viața lui Marin Preda , soția sa Elena Preda, mărturisea:  
 
” E greu de spus cine anume îl amenința. După apariția ”Delirului” , pentru noi a urmat o perioadă cumplită, de hăituire. Cineva căuta ca Marin să nu se mai simtă în siguranță. Chiar și eu am primit câteva scrisori și bilete, pline de cuvinte obscene și amenințări, semnate:”Un grup de legionari”, deși putea fi oricine- un nebun, un om al securității, un agent sovietic. Bănuiesc că miza acestor presiuni era volumul al doilea de la ”Delirul”. Eram la mare, la Neptun, când Mircea Sântimbreanu m-a luat deoparte și mi-a spus: ”Știți, a venit ambasadorul rus, Drozdenko, și m-a întrebat ce are de gând să scrie Marin Preda în volumul al II-lea din ”Delirul”. Spuneți-i domnului Preda să fie atent!”Eu am intrat, la rândul meu, în panică, dar nu i-am spus lui Marin, ca să-l menajez, să nu-l alertez inutil și pe el. Nu a trecut mult timp și, într-o zi, Marin s-a întors acasă râzând: ” Ha! Ha! Ha! Să vezi ce am făcut astăzi!......Știi cine a venit la mine la birou?  
 
-Dacă nu spui, nu știu.  
 
Zice: ”Ambasadorul sovietic”. Eu am încremenit, știind deja ce mi se spusese la mare, dar el a continuat imperturbabil:”Cum să vină el să mă întrebe ce am de gând să scriu mai departe în ”Delirul”? Ușor neîncrezătoare , mă uit la el și zic : ”Ți-a pus chiar întrebarea asta ? ”  
 
”Da , m-a întrebat direct: Ce aveți dumneavoastră de gând să scrieți în volumul II din ”Delirul”?  
 
Ambasadorul se gândea la cedarea Basarabiei și ultimatumul dat României de Stalin. Asta îl rodea pe el. Chiar dacă ambasadorul voia să pară amabil și chiar a încerat să-l ia pe după umăr, ca și cum venise la un bun prieten, Marin l-a respins, s-a dat la o parte și l-a repezit pe Drozdenko: ”Ia ascultă, de când veniți voi să ne întrebați pe noi ce scriem în țara asta? Noi venim să vă întrebăm pe voi ce faceți? … Cum îți permiți dumneata să vii în biroul meu , la mine acasă, și să mă întrebi așa ceva?” Marin povestea cu mândrie scena, dar, în sufletul lui, se cuibărise neliniștea. Bănuiala că ambasadorul nu va uita niciodată cum l-a tratat în biroul lui de la editură , deși, judecând după invitația ulterioară de a vizita Uniunea Sovietică , incidentul părea dat uitării. Văzând invitația cu antetul guvernului URSS, Marin a refuzat categoric. La Moscova ni se putea întâmpla orice- de la iradiere, la un banal accident rutier…”  
 
Să fi avut Marin Preda presimțirea morții?  
 
Legat de romanul ”Cel mai iubit dintre pământeni”, iată ce declara:  
 
”Dacă aș ști că efortul pentru scrierea unui roman mă poate costa viața, mi-aș lua toate măsurile de siguranță pentru a înlătura o eventualitate cum ar fi boala din care să mi se tragă moartea. Dar unica măsură, hotărâtoare, aceea de a renunța la scris, nu aș lua-o!”  
 
Sorin Preda, fiul lui Sae, fratele mai mic al lui Marin , considera că:  
 
”Marin Preda , după ”Cel mai iubit…” devenise extrem de incomod pentru putere. Nu numai că el dezamăgise cele două cabinete, nu numai că succesul romanului îl făcuse intangibil și ascensiunea lui nu mai putea fi oprită. Dar Marin Preda condensa în jurul său un grup de disidenți tot mai activi.: Dorin Tudoran, Dan Cristea, Virgil Mazilescu, ș.a.m. d.. Provocată sau nu, dispariția lui Marin Preda proteja orgoliul lui Ceaușescu și ușura munca de supraveghere a băieților.”  
 
Poate eseul intitulat ”Era ticăloșilor” să-i fi fost fatal?  
 
Acesta să fie prețul apariției unui roman total, a unui best seller pe tema obsedantului deceniu?  
 
Regretabil, se pare că DA.  
 
Trebuia să apară și volumul II din ”Delirul”!  
 
TIMPUL NU A MAI AVUT RĂBDARE CU MARIN PREDA!  
 
Referinţă Bibliografică:
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI / Gheorghița Durlan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1677, Anul V, 04 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghița Durlan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghița Durlan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!