Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Afectiune > Mobil |   


Autor: Gheorghe Vicol         Publicat în: Ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Poezii bilingve

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cu prilejul Sărbătorilor Pascale, dăruiesc etnicilor germani câteva poezii pentru copii traduse în limba germană şi le spun " Cristos a înviat!  
 
Gheorghe Vicol  
 
EU  
 
Mi-am făcut din sapă toc  
Să scriu vara pe câmpie,  
Cu puţin, puţin noroc,  
Uneori, o poezie.  
 
Vâsla am făcut-o toc,  
Valul frate să îmi fie,  
Pe lac, cu puţin noroc,  
Să compun o poezie.  
 
Mi-am făcut privirea toc,  
Ca, pe bolta argintie,  
Când o fi să am noroc,  
Să semnez o poezie.  
 
Mi-am făcut şi viaţa toc,  
Mi-a fost dat să pot a scrie,  
Ajutat şi de noroc,  
Când şi când, o poezie!  
 
ICH  
 
Aus der Hacke schnitzte ich  
Eine Feder mir zum Schreiben,  
Am Feld, wenn im Sommer mich  
Glück und Sinn mal dazu treiben.  
 
Zur Feder schnitzte ich das Ruder,  
Wenn am See das Glück mich trifft,  
Mit der Welle sei ich Bruder,  
Schreibe schnell ich ein Gedicht.  
 
Zur Feder den Blick ich macht’,  
Um am Sternenhimmel klar,  
Wenn mir auch das Glücke lacht,  
Ein Gedicht zu schreiben gar.  
 
Eine Feder ist mein Leben,  
Dass mit Glück ich schreiben kann,  
Denn ich habe einen Segen:  
Bisschen dichten, dann und wann!  
 
INVITAŢIE  
 
Prietene, de vii în ţara mea,  
Şi vrei să afli totul despre ea,  
Ascultă-o rapsodie de Enescu,  
Citeşte un poem de Eminescu,  
Priveşte „Pasărea Măiastră”,  
Ori mergi la marea cea albastră,  
Contemplă „Gânditorul” din argilă,  
El în istorie e prima filă !  
Admiră cerul, de-i senin ori înnorat,  
Spre el drapelul ţării mele-i înălţat.  
Urcă pe munţi, coboară spre câmpii  
Şi prinde-te în jocuri de copii.  
Mănâncă borşul românesc cu cimbru,  
Şi calcă rar pe urme vechi de zimbru.  
Intră să vezi o veche mănăstire  
Şi sufletul ţi-l umple de iubire.  
Prietene, de vii în ţara mea,  
Aş vrea să afli multe despre ea;  
Te voi primi cu pâine şi cu sare,  
Venirea ta va fi o sărbătoare !  
 
EINLADUNG  
 
Mein Freund, wenn du mein Land besuchst  
Und alles darüber zu erfahren versuchst,  
lausche einer Rhapsodie von Enescu,  
und lies ein Gedicht von Eminescu,  
Schau an die „Pasărea Măiastră“ bitte sehr,  
oder begib dich ans Schwarze Meer,  
Betrachte aus Tonerde den „Denker“,  
Er war der Geschichte Lenker!  
Bewundre den Himmel bewölkt oder klar,  
Zu ihm erhebt sich die Landesflagge dar.  
Wandre durch Felder und Berge, die vielen,  
Und entspanne dich mit Kinderspielen.  
Rumänischen „Borsch“ mit Thymian sollst essen  
Und die alten Wisentspuren nicht vergessen,  
Tritt ein in ein Kloster, ein altes zu sehen  
Und lass Liebe über die Seele ergehen.  
Mein Freund, besuchst du je mein Land,  
soll Vieles werden dir bekannt.  
Erwartet wirst mit Brot und Salz,  
es gibt für dich ein Fest mit Tanz!  
 
LEGENDA GREIERILOR  
 
Dumnezeu, cu gândurile sale,  
coborî pe Pământ  
şi mergând, şi mergând,  
nu observă că-n cale  
toţi şi toate i se închinau  
şi-l preamăreau.  
Obosit cum era  
şi cum noaptea cobora,  
îşi întinse mantia de lână  
şi se lungi, cu capul pe o mână,  
sub un copac. Dar liniştea prea mare,  
deşi nu era zi de sărbătoare,  
era întreruptă de zgomotele mii  
din jur, de prin câmpii.  
Şi-atunci, luă o mână de întuneric  
din spectacolul nopţii, feeric,  
El, Dumnezeu cel Sfânt,  
fărâmiţând-o spre Pământ.  
Şi unde fărâmele cădeau,  
cânturi izbucneau,  
cânt de greieraşi,  
negri îngeraşi.  
Şi în ţârâit şoptit  
toată lumea-a adormit,  
chiar şi Dumnezeu cel Sfânt  
ce venise pe Pământ.  
 
DIE LEGENDE DER GRILLEN  
 
Gott, versunken in Gedanken,  
Stieg auf Erden mal hernieder,  
und spazierend immer wieder,  
merkt’ er nicht, dass am Weg dankten  
Pflanzen, Tiere Ehr’ ihm boten,  
ihn nur priesen und nur lobten.  
Müde wie er danach war,  
unterm Nachthimmel so klar,  
breitet’ er den Mantel aus,  
den Kopf am Arm, streckt’ er sich aus  
unter dem Baum. Doch die Stille so tief,  
selbst wenn die Arbeit am Morgen rief,  
war von Tausend Geräuschen gestört  
die man von rundum den Feldern gehört’.  
Und dann nahm er eine Hand voll Dunkel  
Aus dem wunderbaren Nachtgefunkel,  
Er, der heil’ge große Gott,  
streut’ sie in den Alltagstrott.  
Und wo die Brösel fielen nieder,  
Ertönten viele, viele Lieder,  
Gezirpe von den Grillen klein,  
zarte, schwarze Engelein.  
Und bei dem Gezirpe fein  
Schlief die ganze Welt nun ein,  
selbst der heil’ge große Gott,  
hier bei uns im Alltagstrott .  
 
EL ŞI EA  
 
Pe iarba de ieri cosită,  
Prin otava ofilită,  
Saltă un răţoi şi-o raţă  
Către baltă-n dimineaţă.  
Ea, c-un cârd de bobocei,  
El, în frac şi papucei.  
Ea, tandră şi grijulie,  
Pe toţi bine să îi ştie!  
El, ascuns sub pălărie,  
Fredonând o melodie.  
Merg aşa, în dimineaţă,  
Ea în spate, el în faţă...  
 
ER UND SIE  
 
Übers Gras, das frisch gemäht,  
wo verwelkt die Mahd vergeht,  
Gehn’n zum Teich am frühen Morgen  
Ent’ und Ent’rich ohne Sorgen.  
Sie mit Jungen, einer Schar,  
Er mit schön gekämmtem Haar.  
Sie, fürsorglich und ganz fein,  
dass sie alle wohlauf seien!  
Er, versteckt unter dem Hut,  
singt ein Lied mit frohem Mut.  
So geh’n sie an jedem Morgen  
Hinten sie, er vorn, ohn’ Sorgen...  
 
MĂGĂRUŞUL NOSTRU, TRICĂ  
 
Trică-i măgăruşul care  
Nu mănâncă nicio floare.  
Nu că ar avea vreo boală ...  
E-o fire sentimentală ! ...  
El, când paşte pe câmpie,  
Fredonează-o melodie  
Şi-i atent să nu doboare  
Nici cea mai micuţă floare.  
Numai seara, la chindie,  
Rupe-un ram de iasomie  
Şi-l prinde în coama deasă  
Şi pleacă din câmp spre casă.  
Iar când satul îl străbate,  
Îi fudul de nu se poate !  
 
UNSER ESELCHEN TRICĂ  
 
Trică ist das Eselchen,  
das nicht frisst ein Nesseltuchen.  
Nein, nicht, dass ihm etwas fehlt...  
Nur empfindsam eingestellt!  
Beim Grasen am weiten Feld  
Singt er’s Lied, das ihm gefällt  
Und passt auf, zertritt es nicht,  
Das kleine Vergissmeinnicht.  
Nur bei Sonnenuntergang  
Steckt er eine Blume an,  
Putzt die Mähne so heraus,  
Geht über das Feld nach Haus,  
und wenn durch das Dorf er geht,  
ist er stolz, wie gut’s ihm steht!  
 
BĂTRÂNUL PĂDURAR  
 
Pe sub poale de pădure  
Merge-un moş cu barba albă,  
Paşii lui pe-ntinsuri pure  
Lasă urme ca o salbă.  
 
Ciorile, ca nişte semne  
Răspândite-s pe zăpadă;  
Moşul duce-un braţ de lemne,  
Parcă-i scos dintr-o baladă.  
 
Urlă lupii. Nu se teme !  
Simte gerul cum îl taie,  
Ştie că-n puţină vreme  
Va avea cald în odaie.  
 
Pe umăr c-o puşcă veche,  
La brâu şi-a înfipt securea,  
Are cuşma pe-o ureche,  
Iar în inimă ... pădurea !  
 
DER ALTE FÖRSTER  
 
An dem dichten Waldesrand  
Geht ein dürrer, bärt’ger Greis;  
Schritte ziehen wie ein Band  
durch das weite, kalte Weiß.  
 
Auf dem weißen Schnee die Raben,  
sehen aus wie Punkte klein.  
Der Greis muss sein Holz sich tragen -  
Scheint aus einer Mär zu sein.  
 
Die Wölfe heulen. Ihm ist nicht bang!  
Er fühlt den Frost so eisig;  
Weiß, dass es nicht ist so lang  
Bis ihm warm sein wird vom Reisig.  
 
Seine Flinte auf der Schulter,  
Im breiten Gürtel die Axt so alt,  
Die Kappe trägt am Ohr er munter  
Und im Herzen ... nur den Wald!  
 
Übersetzung von Henrike Brădiceanu-Persem  
Referinţă Bibliografică:
Poezii bilingve / Gheorghe Vicol : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1911, Anul VI, 25 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Vicol
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!