Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   



DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (Un om… un zbor… un înger)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O veste tristă ne-a îndurerat sufletele: poetul gălăţean FILUŞ JULEA ne-a părăsit, începându-şi zborul lin către îngeri. L-am cunoscut pe Filuş Julea, la recomandarea bunului nostru prieten comun – scriitorul MARIN NĂSTASE. Vocea lui Filuş era totdeauna caldă, ceremonioasă, în orice vorbă rostită se simţea respectul şi dragostea sa faţă de oameni. În 2013, l-am inclus pe poetul Filuş Julea, în MERIDIANE LIRICE (ARIPI DE VIS) – Antologie a poeziei româneşti contemporane, un loc meritat de un poet valoros, un spirit tăcut, dar cuceritor prin simplitatea şi modestia sa. Suntem alături de familia îndurerată. DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!  
 
Iată câteva repere biografice ale poetului gălăţean:  
Născut la 1 martie 1936, în comuna Odaia-Turnu Măgurele, jud. Teleorman;  
Studii liceale: liceul „Sfântul Haralambie”- Turnu Măgurele;  
În perioada 1966-1962- student la Universitatea Bucureşti, facultatea de Litere;  
După absolvire: profesor de Limba Română şi director la Şcoala Elementară din comuna Negrileşti, jud. Galaţi;  
 
A publicat trei volume, ultima sa apariţie editorială văzând lumina tiparului în 2014.  
 
NĂSTASE MARIN, în prefaţa la cartea OFRANDĂ IUBIRII, din care reproducem un fragment, spunea:  
 
Eu am descoperit talentul poetic al domnului Filuş Julea după ce i-am citit romanul istoric de excepţie „Marea piramidă a lui Osiris…”. Cu o forţă imaginativă deosebită, reuşise să dea viaţă unor personaje legendare din negura istoriei. Însă, tot în acest roman am observat că este şi un poet sensibil în „cântecele” de dragoste ale personajelor principale Osiris şi Isis. Mi-am dat seama că în sufletul acestui scriitor există un bogat filon liric valorificabil, fapt pentru care l-am îndemnat să scrie poezii. Nu mică mi-a fost surpriza când am aflat că timidul şi introvertitul poet deja „comisese” astfel de scrieri. Că trăise „stări” poetice pe care le „mărturisise” doar unui taciturn caiet de dictando, format A4. Astfel mi se confirmase cele intuite, că Filuş Julea este o fire gingaşă, sensibilă, un suflet generos, adică, un dăruit de Dumnezeu cu har poetic. Trăirile reflectate în poeziile şi poemele scrise pe caietul de dictando dovedeau existenţa în viaţa sa a unei mari iubiri, faţă de o fiinţă deosebită.  
Mai târziu aveam să aflu că tulburătoarele trăiri descrise-n poeme reprezentau doar parfumul ofrandei depuse de autor pe altarul marii sale iubiri, pentru fiinţa care plecase Dincolo. Că flacăra sfântă a Ofrandei ardea în amintirea clipelor de fericire trăite-mpreună. Pentru a nu ştiu câta oară se confirma dictonul poetului Gh. A. Stroia, că „iubirea este acel perpetuum mobile al vieţii pe pământ”, ale cărui ecouri reverberează şi Dincolo. De fapt, acesta este şi leit-motivul volumului de poezii „Ofrandă iubirii”. Toate poeziile şi poemele exprimă iubirea poetului faţă de fiinţa dispărută, definită cel mai bine în ultima strofă din „Căutări”: „cum de-ai lăsat Tu, Doamne/ ca să rămână Dorul/ Deşi din unii viaţa/ de mult şi-a luat zborul”.  
Acest „Dor” este transpus şi în alte „stări metamorfice” din trăirile sale, când iubirea faţă de fiinţa dragă, dispărută, se revarsă şi pe alte făgaşuri (în natură, asupra copiilor săi şi la şcoală, asupra elevilor săi). În poeziile şi poemele sale, Filuş Julea ne relevă acele faţete ascunse ale Iubirii, deosebit de gingaşe, existente doar la sufletele mari, pentru care trebuie să avem multă înţelegere, admiraţie şi respect.  
 
Reproducem mai jos un grupaj liric semnat FILUŞ JULEA din volumul OFRANDĂ IUBIRII  
 
OFRANDĂ IUBIRII  
 
Am înălţat rugă:  
„Soare, dă-mi  
De la tine  
O fâşie  
Nu mai mare  
Ca o maramă.  
 
Doar pentru un crâmpei  
De seară.  
Am întâlnire  
Cu zâna inimii.  
 
Cum să fiu eu  
Învăluit de umbre,  
Când în faţa Ei,  
Până şi îngerii-şi  
Contenesc fâlfâitul?  
 
Mi-aş trece pe umeri  
O eşarfă:  
Strălucirii ei  
Să-i răspund  
Barem  
C-un sâmbure de lumină.  
 
Şi soarele s-a-ndurat,  
Împrumutându-mi o şuviţă  
Din aurul lui.  
 
Împopoţonat astfel,  
I-am aţinut calea  
Dragei mele.  
Dar ea trecu prin 'nainte-mi  
Fără-a mă lua în seamă.  
 
Ca o stană rămăsei;  
Cucuvelele-mi  
Tânguiau în urechi…  
Într-un timp mă pomenii  
Strigându-i (fără a mă auzi):  
„Hei, sunt eu,  
Întoarce-te!”  
Ea-pace  
Se-ndepărta netulburat,  
Doldora de semeţie.  
Pietrele-n stele se prefăcură.  
Cu irizări blonde-aurii,  
Scăpărau sub paşii ei.  
 
Mă uitase:  
Atât de repede,  
Atât de neaşteptat,  
Atât de dureros mie,  
Mă uitase.  
 
Cât de rândunică-mi fusese  
Inima-  
Şi-acum  
O căram  
Icnind,  
Cum Atlas osândit  
A purtat veşnic pe umerii săi  
Bolta cerescă.  
 
Mersul  
În urma-i  
Îmi deveni greoi,  
Ezitant…  
Umerii-mi renunţaseră  
La fâşia de soare;  
Întreg trupul îl aflai-  
O nemernică boccea  
Luată de ape duşmănoase  
Şi-mpinsă-n hăuri,  
În ticăloşie.  
…Până nici pe mine  
Nu mă mai recunoscui.  
-----------------------------------------------  
 
Astă-zi mie-mi descopăr  
Întreaga vină: iubisem fără margini,  
Iubisem orb.  
 
 
 
FĂRĂ TINE  
 
De-o vreme-s perplex de ce văd, de ce-aud,  
de ce simt, fie-n şes, hăt! Pe pisc, pe coline;  
O, nimic nu-i ca ieri, totul e nefiresc  
petrecut fără tine;  
Fără tine râurile-şi întorc - răzvrătite - şuvoaiele,  
gonind înapoi spre izvor;  
Fără tine repugnatul magot pare tipul  
cel mai seducător;  
Fără tine, catifelatele firişoare de iarbă  
se transformă-n mărăcini şi otravă;  
Fără tine briza mării pare-un hâd uragan,  
cu miasme de hoit, orbindu-te-n faţă cu pleavă;  
Fără tine, chemarea-nvăpăiată a splendidelor  
priviri cu şăgalnice irizări de jad e,  
mai degrabă, paşapoarte spre moarte,  
prefaţată de clocotu-n smoală al cazanelor dinspre Iad;  
Fără tine, tumultul mulţimilor, cu furtuni de urale,  
prelungite-n vacarm de orgii,  
nu-mi produc în auz nici cât firul  
celei mai dulci simfonii;  
Şi-s Satan, fără tine,  
şi mă cert eu cu mine, mă îndrept spre nimic, fără tine;  
Fără tine-s năuc,  
Mii de cărări vin spre mine,  
dar nu ştiu pe unde s-apuc.  
Până şi Steaua Polară,  
Ce cândva-mi oferea, generoasă, servicii  
de recunoscută călăuză.  
Azi-vicleană sadea -  
Eu-i fac semn, însă ea  
Mă priveşte ursuză.  
…Şi astfel, hăbăuc, învârtindu-mă-n loc,  
eu pe mine mă-ndemn  
şi speranţe mi-adun,  
unde eu,  
numai eu,  
să-mi mai pot plăsmui un soroc.  
În final îţi fac semn  
fermecat de Morfeu,  
că atât,  
doar atât am avut  
azi să-ţi mai spun.  
 
 
 
RUGĂ LA ÎNCEPUT DE AN  
 
Înzestrează-mă, Doamne, cu o bunătate fără hotare,  
pe care toată să am puterea a o dărui oamenilor,  
înnobilată-n crini imperiali,  
iar eu să nu pretind, în schimb,  
nici cât o noiţă!  
 
Doamne, Preaînaltule, dă Tu, copiilor mei, un veac  
de-aici înainte, soare cu lumină prefirată  
printre ramuri aromate, de tei; dă-le lor puterea  
ca ei, numai cu şoapta, să vindece-n clipită  
cele mai cumplite suferinţe,  
prefăcând bube puroinde în candele  
mirosind a floare de mirt,  
iar gemetele de durere în osanale ridicate Ţie!  
 
Fă, Doamne, Tu, aşa, ca draga mea dragă,  
aflată departe, să mă aibă-n gândul ei şi-n inima ei,  
într-un loc undeva unde să se audă-abia -  
dangăt de clopot chemând la vecernie.  
 
Adună-ţi pentr-o clipită, Atoateştiutorule, tăriile  
şi absoarbe dintr-o dată, din inimile oamenilor,  
răutatea şi ura. Şi risipeşte-le în alte universuri,  
astfel ca nicio fărâmă din ele să nu mai rămână la noi;  
numai aşa vei scăpa, Stăpâne Sfânt, în veci,  
de mare grijă.  
Amin!  
 
 
 
RIDICĂ-ŢI FRUNTEA  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Umerii-n aripi de rândunea  
Se vor preface.  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Şi vei fi egala crestelor  
Ce mai poartă încă  
Poclada iernii.  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Lutul pe care cu indiferenţă îl calci  
Se va mândri suportând pe aceea  
Ale cărei rădăcini  
Cu temei le ancorează.  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Subteranele de granit  
Le vei înnobila,  
Mult până dincolo  
De cea a diamantului.  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Te vei afla printre  
Fulguraţii celeste,  
Cu mult, o! Cu mult  
Devansându-le.  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Cu frunte-n semeţie-mi vei apărea  
O tânără domniţă  
Traversând spaţii mirifice  
Rezervate naiadelor.  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Tu, floarea mea de portocal,  
Nu te sfii, redă-i nobleţea!  
Chiar lipsită de diademe,  
Ea va conferi ce-i eşti  
Rang de Semiramidă.  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Da, fruntea, hai, spre Înalt  
Ridic-o!  
Aşa vei şti  
Că „De-acolo vii  
Şi-ntr-acolo tânjeşti mereu  
Să te întorci”.  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Răsfaţ-o-n freamătul  
Neobosit al plopilor,  
Al mestecenilor,  
Al cârdurilor de cocori  
Ce ni se-ntorc.  
Şi nu lua în seamă murdare clevetiri.  
Ele aparţin  
Nu lumii tale.  
Fii deasupra lor!  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Şi vei spori,  
Cu-o nepreţuită oglindă,  
Lumina lunii.  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Şi n-o pleca  
De cât atunci, în clipe supreme,  
Când implori îndurare  
Celui care-a urcat Golgota  
Purtându-şi Crucea Pironirii Sale.  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Frunte la pavoaz!  
 
Ridică-ţi fruntea!  
Şi de-i fi având-cândva,  
Duşmani,  
Ei vor fugi,  
Bulucindu-se.  
Ridică-ţi fruntea!  
Dar  
Nu uita să priveşti lumea,  
Mereu în ochi,  
În adâncul ochilor,  
Ca Ea să te ştie că-i aparţii,  
Că-ţi aparţine -  
Şi să nu te urască!  
 
 
 
PLOUĂ-N MAI  
 
Cresc depărtările,  
Detună crestele,  
Mugesc pădurile,  
Lunecă zările,  
Se zburlesc tufele:  
Vin avântate  
Ploile, ploile!  
 
Umbresc cărările,  
Croncăne ciorile,  
Îşi pleacă, florile,  
Mândre petalele.  
Dăngănesc clopotele,  
Sar balamalele  
Din toate porţile.  
 
Fug sumeţite  
Fetele, fetele!  
Urlă văioagele,  
Zboară poloagele,  
Gem costoroabele,  
Se-nchină babele,  
Răpăie streşinile,  
Cântă ulucele,  
Stau toate-n panică  
Galinaceele.  
Se scaldă-n şanţuri  
Raţele, gâştele.  
Au pierit, oare,  
Muştele, muştele?  
 
Se prăvălesc apele,  
Apele slobode!  
 
Vin, vin la vale  
Cu-nverşunare,  
Rupând în cale  
Drum şi cărare,  
Învolburate,  
Apele, Apele!  
 
Dar, deodată  
Apare o roată  
Însângerată  
Pe zarea toată:  
E Soarele, Soarele,  
Zvârlindu-şi pletele,  
Bucurând fetele  
Cu mii de scânteie  
De curcubeie.  
 
Vine pe lume  
Soarele! Soarele!  
Referinţă Bibliografică:
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (Un om… un zbor… un înger) / Gheorghe Stroia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1786, Anul V, 21 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Stroia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Stroia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!