CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ADMINISTRAȚIE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Manuscris > Amintiri >  


Autor: Gheorghe Pârlea         Publicat în: Ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015        Toate Articolele Autorului

VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Măicuţa Antonia, sora tatălui meu, este personajul unei poveşti adevărate ce are la origine un vis de peste noapte. Mă refer însă la un vis din acelea care ating revelaţia, fenomen pe care eu nu îndrăznesc să-l echivalez cu situaţia pentru care majoritatea invocă, indubitabil, “coincidenţa”. Eu prefer, suportând consecinţele de rigoare din partea celor care condamnă superior ignoranţa, să cred că aşa-zisa “coincidenţa” e ceea ce marele prozator Mihail Sadoveanu ne sugerează prin intermediul unui personaj al său: “… întâmplarea e meşterul cel mai tainic şi mai iscusit al lui Dumnezeu.”  
 
***  
 
Era în vara lui 1944, când linia Frontului din Moldova se întindea, spre vest, până înspre Carpaţi. Sergentul Neculai Pârlea, fratele măicuţei Antonia, lupta alături de ceilalţi camarazi ai lui, dintr-un regiment de vânători de munte instruit la Cernăuţi, în preajma satului Timişeşti, nu departe de locul său de origine, Mirosloveşti, şi aproape de locul în care sora lui, măicuţa, se ruga pentru soarta fratelui şi a celorlalţi bărbaţi aflaţi sub arme . Maica Antonia nu ştia însă locul în care se afla fratele său, ostaşul, ci ştia doar că şi el şi-a pus viaţa în slujba patriei, alături de ceilalţi soldaţi ai ţării.  
 
Într-o noapte a acelei veri de foc şi de moarte, tânăra măicuţă avu un vis-coşmar. Se afla pe un câmp care, în înţelesul ei asupra a ceea ce însemnă raiul, părea un crâmpei rupt din locul în care nădăjduieşte omul să-şi petreacă veşnicia. Dar în mijlocul acelei privelişti dumnezeieşti se afla o temă cutremurătoare, căci în secvenţa focalizată cu claritate în visul ei se afla chiar fratele său, din trupul căruia corbii lacomi îi smulgeau carnea sângerândă. Unele elemente topografice ale peisajului auroral, contrastant însă cu centrul său de interes – supliciul ostaşului care-i era frate –, prefigurau indicii că locul nu era departe de mănăstire şi că, vag, măicuţa părea să vadă un peisaj ce nu-i era nici complet străin.  
 
Atât de răvăşită era maica Antonia în urma visului, încât nu făcea complet deosebirea dintre realitate şi vis. Cu noaptea-n cap, căci nu apucară să mijească zorii zilei, se prezentă la maica stareţă şi, nici mai mult nici mai puţin, invocă ceva ce nu stătea în cutuma locului. Îi ceru mai marii sale în ale monahismului să-i îngăduie imediat să-şi caute fratele pe câmpul de luptă, după indiciile din vis.  
 
Deşi nu a primit încuviinţarea, ceea ce satisface orice judecată legată de viaţa în mănăstire, ceva neidentificabil din fiinţa măicuţei o îndemnă să iese de sub ascultare. Şi, cu o bocceluţă asupra ei, în care aproape instictual puse nişte feşe şi o sticluţă de tinctură de iod aflate în chilia sa pentru accidente “casnice”, ieşi pe poarta mănăstirii. În drumul său aproape nedefinit, îşi încropi reperele călăuzitoare, după elementele spaţiale din vis.  
 
Trecu de Tg Neamţ când căruţa unui sătean ce-i oferise măicuţei prilejul de a înfrunta mai facil spaţiul se opri la somaţia soldatului-sentinelă, care le aţinu calea cu ordin de întoarcere. Păcălind ostaşul de pază şi stârnind rumoare în rândul militarilor aflaţi peste tot, măicuţa fu oprită spre seară de un ofiţer bandajat la frunte şi cu uniforma neorânduită, deloc potrivită cu rangul său de oştean superior. Îi ceru acestuia lămuriri despre fratele său, presupus soldat în mulţimea aceea de luptători care fie îşi bandajau rănile proprii, fie acordau ajutor celorlalţi, după o lupta crâncenă ce tocmai se potolise.  
 
Maica Antonia află de la ofiţer că printre ostaşii răniţi se află şi sergentul Neculai Pârlea. Sora lui îl găsi, zăcând pe o targă, în incinta punctului sanitar, o baracă camuflată de câţiva brazi semeţi, rămaşi în viaţă după războaiele lor cu viforele şi oamenii trecutului.  
 
Visul prevestitor al măicuţei i-a revelat acesteia - şi celor cu disponibilitatea de a o crede - puterea lui Dumnezeu Cel necuprins de mintea omenească. Maicii stareţe însă i s-a relevat o dată în plus că, în raporturile pe care înţelepţii veacurilor le-au rânduit omului pentru relaţia sa cu Creatorul, omenescul primează chiar şi pentru cei mai dedicaţi rugători ai Lui. În ce priveşte deznodământul pentru monahia care a încălcat norma monahală, maica stareţă nu a acceptat excepţia, nici măcar sub impresia revelaţiei care tulburase în acele zile rânduiala aşezămantului de rugăciune.  
 
Măicuţa Antonia a redevenit mireană, împovărându-l pe fratele său, după război, cu grija de a-i găsi devotatei lui surori un nou rost în viaţă. A dus-o la Bucureşti, printr-o cunoştinţă, unde a devenit taxatoare de tramvai. A eşuat în căsnicie şi s-a dedicat nepoatelor de la cele două surori din satul natal, pe care le-a făcut bucureştence cuviincioase, după morala oamenilor satului. Spre bătrâneţe, fosta măicuţă de la M-rea Agapia a redeveni maica Antonia de la M-rea Pasărea, acolo unde acum îşi săvârşeşte odihna întru Domnul.  
 
Referinţă Bibliografică:
VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) / Gheorghe Pârlea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1627, Anul V, 15 iunie 2015.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Pârlea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!