Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   


Autor: Gheorghe Pârlea         Publicat în: Ediţia nr. 1335 din 27 august 2014        Toate Articolele Autorului

LA MULŢI ANI, BASARABIA, DE ZIUA INDEPENDENŢEI! DAR ADEVĂRATA TA INDEPENDENŢĂ E ÎN SÂNUL ŢĂRII-MAMĂ - SUNT ŞI EU ÎN CETATE (IV)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Azi fraţii noştri, basarabenii, încă despărţiti de Neam, serbează Independenţa lor faţă de Uniunea Sovietică, obţinută în 1991. O independenţă relativă, căci Rusia, moştenitoarea imperiului bolşevic, se spune – şi se şi vede –, nu şi-a luat pe deplin cizma de pe cel de-al doilea stat românesc. Dacă R. Moldova era pe deplin independentă, acum ea nu ar mai fi existat ca stat. Ar fi fost acolo unde e natura ei: în hotarele României.  
 
Desigur, o parte dintre cei care au conceput Independenţa şi au semnat Declaraţia care a consfinţit-o, au făcut-o cu scopul de a facilita aducerea Basarabiei Acasă. Asta însă, fireşte, nu se putea face spontan, fără o pregătire a populaţiei din stânga Prutului, aproape deznaţionalizată, ignorând situaţia unei Transnistrii dominate, demografic, de ruşi şi ucraineni, potrivnici Unirii, şi, mai ales, existenţa Armatei a 14-a a Rusiei, care ar fi fost gata să declanşeze (ceea ce s-a şi demonstrat, cu jumatate de an după Independenţă) un conflict militar major, pentru a apăra interesele care justificau prezenţa ei acolo.  
 
România, de asemeni, era complet nepregătită pentru o Unire imediată, împotriva a ceea ce afirmă unii, invocând similitudinea cu Germania. Ei nu ţin cont de diferenţele specifice. Chiar dacă graniţa de pe Prut avea aceeaşi semnificaţie cu Zidul Berlinului, eliminarea acestor hotare artificiale, abuziv stabilite, nu ar fi determinat şi consecinţe similare.  
 
Dar, mereu exista un “dar”, în cel aproape un sfert de veac de la Independenţa R. Moldova, nu s-a făcut ceea ce se putea face pentru Unirea cea absolut justificat aşteptată. Pe ambele maluri ale Prutului s-a temporizat, fie din nevrednicie politico-diplomatică (se spune că pentru momentele politice mari e nevoie de oameni politici mari), fie cu intenţie manevrată de Rusia, prin cozile de topor aciuate în politica post-Independenţă a R. Moldova. Asta s-a văzut şi în destrămarea şi vicierea idealului Frontului Popular, mişcarea politică remarcabilă care a realizat Independenţa.  
 
Am relaţii de amiciţie, onorant pentru mine, cu un deputat care a semnat Declaraţia de Independenţă. Acesta e profund marcat de deturnarea proiectului politic legat de Unirie, care avea Independenţa ca primă etapa – cea mai importantă. Dezamagirea lui nu e deloc mimată, cum se întâmplă cu mulţi dintre ceilalţi semnatari. El a refuzat repetat ordinele şi titlurile acordate semnatarilor actului de Independenţă, între acestea fiind şi Ordinul Republicii, cea mai înaltă recunoaştere de stat. A considerat că nu e de demnitatea sa să accepte o recunoaştere pentru ceea ce nu s-a împlinit în idealul major al proiectului. Şi, mai ales, că înaltul titlu de stat e dat, de-a valma, şi celor care au deturnat idealul actului de la 27 august 1991.  
 
Dar impresia mea, a omului din Cetate, e că şi în România s-a făcut mult prea puţin, chiar mai puţin decât în R. Moldova, pentru repararea unei nedreptăţi istorice care i s-a facut statului român în primul rând. Şi politic, şi civic s-a dat dovadă de o nefirească apatie. Politic, s-a bătut mereu monedă electorală pe pârghia U.E. În privinţa mişcării civice, e de observat o lentoare impardonabilă. Dacă n-ar fi aşa, ar trebui să existe şi în dreapta Prutului o mişcare pro Unire de anvergura Forului Democrat al Românilor din R . Moldova şi un lider de notorietatea tribunului Nicolae Dabija.  
 
În România, doar publicistica mai repară câte ceva, căci în presă adevărul crud nu e ocolit. Desigur, adesea, şi cu accente de subiectivism, sau chiar cu diversiuni dintre cele mai absurde. Cel puţin aşa receptez eu, anodinul cititor de presă. Şi, pe ici colo, insignifiant opinent virtual, pornit în a semnala (cruntă amăgire că mi se va şi auzi semnalul!) că… sunt şi eu în Cetate (cu tot cu Basarabia în ea).  
 
Cale liberă şi scurtă, fraţi basarabeni, spre împlinirea idealului intermediat de Independenţa de la 27 august 1991!  
 
 
 
P.S. Dedic acest modest semnal al meu, din dreata Prutului, distinsului fost deputat în Parlamentul care a realizat Independenţa Republicii Moldova, universitarului (fondator de şcoală academică), promotorului românismului, prin truda neverosimilă de călător perpetuu pe tărâmurile istorice ale românilor din jurul României, profesorului dr. Vasile Şoimaru, care merita pe deplin Ordinul Republicii – şi prin ceea ce crede el ca n-a împlinit, dar mai ales pentru ce cred mulţi că a împlinit cu vârf şi îndesat pentru redeşteptarea Neamului.  
 
Referinţă Bibliografică:
LA MULŢI ANI, BASARABIA, DE ZIUA INDEPENDENŢEI! DAR ADEVĂRATA TA INDEPENDENŢĂ E ÎN SÂNUL ŢĂRII-MAMĂ - SUNT ŞI EU ÎN CETATE (IV) / Gheorghe Pârlea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1335, Anul IV, 27 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gheorghe Pârlea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!