Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Omagiu > Mobil |   


Autor: Georgeta Resteman         Publicat în: Ediţia nr. 1338 din 30 august 2014        Toate Articolele Autorului

Georgeta RESTEMAN - POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

LIMBA NOASTRĂ, GIUVAER STRĂVECHI

Doamne, cât ai fost de-ndurător
Când ai vrut ca să mă nasc în vară,
Lâng-o pădurice şi-un izvor,
Prefirând în mine primăvară

Toamnelor m-ai dăruit doinind,
Ruginiu brumat cu dor de glie,
Iernile mi le-ai pictat, zâmbind,
Cu omăt pe trup de Românie

Legăn de visări, cu mir curgând -
Graiul nost', limba română sfântă
De la daci străbuni, sclipiri în gând,
Colţ de rai ce sufletu-ţi încântă.

Luminat-ai, Doamne, cugetul
Copt-ai grâul, frământat-ai pâine
Alinat-ai, tandru, plânsetul
În descântecul limbii române

Nu-i în lumea ast-atâta foc
Jar de maci în trunchiuri de cuvinte
Auriu din lanuri prinse-n joc
Cu albastrul cerului, cuminte,

Ca-n tărâmul lui Zamolxe, vechi
Unde spiritul în veci nu moare
Limba noastră, giuvaer străvechi,
Cu safire dăltuite-n mare,

Limpezită-n roua munţilor
Răsădită-n lutul din câmpie
Şi-n coroana verde-a codrilor
Doină-n tufele de iasomie...

De vei auzi, Doamne, vreodat'
Un român uitând limba română
Fie el de-a pururi blestemat
Şi odihnă n-aibă în ţărână!

Doamne, cât ai fost de-ndurător
Când ai vrut ca să mă nasc în vară
M-ai sfinţit în românesc izvor
De cuvânt şi dragoste de ţară.


RUGĂCIUNE PENTRU NEAMUL MEU

Semne de toamnă - tăcerea din grinduri,
Sălbatice valuri mai freamătă-n larg
Nisipu-aşteptând vâlvătăi de săruturi
De raze lucind pe bătrânul catarg.

O mare albastră - nici urmă de volburi -
Pe-o navă zdrobită de mal, fumegând,
Altar de cenuşi frământate sub ruguri
Şi ruga ce curge-ntr-un şipot de gând...

Ce linişte-n cală, se-aude doar marea
Şi-o pală de vânt ce adie pe punte.
Cu mine aş dori să ucid depărtarea,
Cu doruri născute la poale de munte.

Te rog, scrijelind pe-o tăblie-nvechită
Zideşte-ne, Doamne, ne fii mângâiere
Tu pace aşterne-n durerea mocnită
Mă rog pentru toată suflarea-n tăcere.

Acasă e toamnă, se scutură norii
Ploaia biciuie munţii cu codrii-arămii
Zăvoaiele-s triste, plecat-au cocorii
Şi mustul se scurge-n butoaie, din vii.

Pâmântu-i secat, dar cu lacrimi amare
Bătrânii-l udară în vara ce-a fost;
Rămas-au sărmani, sfâşiaţi crunt de fiare,
Copiii-s plecaţi prin străini, pentr-un rost,

Mi-e neamul sărac, cât de tristă e ţara
Ciocoii cei noi se-mbuibară pe rând
Din pântecul ei, i-au lăsat doar povara,
Bir greu, umilinţă şi pruncii plângând.

Doamne, te rog, ocroteşte-mi meleagul
Ţâşnească din stâncă iar spirit de daci
Deschide-ne poarta, ne-arată drumeagul
Căci demni am rămas, chiar de suntem săraci!


SUNTEM...

Suntem vremelnici pe acest pământ -
Suflete caste pe altar de fluturi
Sau poate frunze rătăcite-n vânt
În toamnele brumate de pe ciuturi,

Fulgi osteniţi când dorurile curg
În ierni pustii, şi ele istovite,
Jarişti de gând roşite de-un amurg
Al viselor în hăuri prăbuşite

Ne agăţăm de-un fir de busuioc
Păstrat în sân parcă de-o veşnicie,
Ca-n veri ce ard tăceri în maci de foc
Să respirăm nădejdi pe la chindie.

Dar primăverii-i suntem tributari
Din lacrimi calde împletind speranţe
Nestăviliţi de hoarde de barbari
Ce sufletului vor să-i pună ştanţe.

Călcând neînfricaţi peste nevoi
În vârf de lance arborând Cuvântul
Bieţi truditori ai vorbei suntem noi,
Dar vom învinge,-aşa ne-ajute Sfântul!


VIS

undeva, pe-o insulă veche
lăcrimaseră stelele în palmele
cu care voiam să ating cerul
degete ostenite
curgere lină de pulberi
în care soarta-şi ascuţise săbiile
trudeau s-alunge întunericul
dornice să atingă lumina
lumina blândă
găzduită de pântecele împlinit al lunii
ori în trena nesfârşirii mării
răsfirată pe-un ţărm depărtat
maramă din nisipuri împodobite cu perle
bulgări de spumă albă, albă
lovind trupuri de stânci
demult, demult
neasemuit paradis al zeilor...

dar mă chema o altfel de lumină
lumina din pletele soarelui
lenevind pe braţele cerurilor
pictate cu zâmbetele îngerilor
pironite pe jăratecul macilor
regi ai câmpului înflorit
de la poalele Carpaţilor
în care s-a zămislit
din pietrele de sub izvoare
poezia
ea, regina sufletelor noastre
curgând leneş din cosiţele fecioarelor
ce-şi uitaseră bujorii înfloriţi
pe pomeţii obrajilor proaspeţi
a zăbovit o clipă pe buzele
pe care de-abia sângeraseră trandafirii
iar rostirea-i cu gust de fragi
s-a contopit cu mireasmele codrilor
şi luată de vâltoarea râurilor de cristal
s-a revărsat pe iile ţesute cu spice de aur
sub care sâni feciorelnici
copseseră cea mai dulce pâine
pâinea din care ne-fruptăm cu toţii
dulcea limbă românească


STÂNCILE ŢĂRII MELE DE PIATRĂ

Scriu pe file plămădite din
prospeţimea frunzelor
un poem al munţilor Ţării de Piatră
râd codrii a vară şi izvoarele
ah, izvoarele
– limpezimea sufletelor moţilor mei
curăţime şi dorinţă
de frumos, de linişte... şi de bine –
susură-n orbitele pietrelor
şlefuite de puhoaie
până ieri mânioase - azi, bucuria arinilor
îmbrăţişaţi în umbra amiezii
şi-n nesfârşirea dragostei de viaţă...

Cresc braţe de lumină
pe inelele gorunilor
încrustate cu nume sfinte
tropotesc adâncurile
în hora libertăţii
pe pământul din care
răzbate duhul Iancului
strigătul bravilor sfârtecaţi sub roţi
prăvălite sub plesnetul cnutului
într-un timp nemilos
când răşina brazilor
picură frunţile ostenite
cu amintiri de demult
sculptate în minţile fiilor
acestui tărâm...

Tulnicăresele, mândrele munţilor neliniştii
împletindu-şi pe sânii sprinţari
miresme de fân cosit
cu panglici de vise feciorelnice
vestesc sărbătoarea...
Au fost fetele târguite pe crestele Găinii
cu dorurile strânse-n pumni
cu inimile arse în jaruri de maci
şi speranţe-azvârlite pe iile
ţesute cu râuri şi flori
sub care se-adăpostesc
de veacuri
suflete scăldate în albul florilor .

Niciodată n-am auzit
mai aproape
ţipătul pietrelor!

Astăzi grăiesc a minune
stâncile Ţării mele de Piatră!
-------------------------------------------
Georgeta RESTEMAN
Săcuieu, Cluj
30 August 2014
 

Referinţă Bibliografică:
Georgeta RESTEMAN - POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE / Georgeta Resteman : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1338, Anul IV, 30 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Georgeta Resteman : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Georgeta Resteman
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!