Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: George Petrovai         Publicat în: Ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

George PETROVAI - ÎNRUDIRE LOGICO-MATEMATICA DINTRE NUL ŞI NULITATE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
1.Enigmaticul zero (nul)  
 
Se ştie foarte bine că anticii (sumerieni, babilonieni, egipteni, fenicieni, chinezi) posedau reţete empirice şi o avansată tehnică de calcul a suprafeţelor de pământ, ei cu toţii utilizând irigaţiile şi înclinaţia spre monumental, după cum la fel de bine se ştie că, în pofida comerţului foarte dezvoltat prin care au adunat averi uriaşe, nici egiptenii şi nici fenicienii n-au avut o activitate teoretică din care să rezulte adevărata ştiinţă (matematica, fizica sau hidrostatica).  
 
Iată de ce, ne înştiinţează P.P. Negulescu în tratatul „Geneza formelor culturii”, Platon nu doar că în dialogul lui despre Legi a sesizat această situaţie, dar chiar a ajuns să deplângă faptul că, în general, „oamenii nu caută înţelepciunea, ci abilitatea”, că, adică, ei nu urmăresc să înţeleagă lucrurile, ci, conduşi de pofta înavuţirii, se mulţumesc să se folosească de ele.  
 
Prin separarea numărului (entitate psihică, respectiv noţiune abstractă) de lucrurile numărate (entităţi concrete), grecii antici vor izbuti să pună bazele unei veritabile ştiinţe a mărimilor şi figurilor, care odată cu Pitagora, ne spune acelaşi Negulescu, „ia o existenţă independentă”.  
 
Se subînţelege că tot pe-atunci a demarat aventura simbolurilor sau semnelor grafice întrebuinţate de grecii antici pentru desemnarea cifrelor de la 1 la 10 şi mai departe: un bastonaş vertical (׀) pentru cifra 1, forma arhaică a caracterului Γ (pi) pentru cifra 5, Δ (iniţiala de la deka) pentru 10. Vasăzică, până la pătrunderea cifrelor arabe, un sistem zecimal fără zero, care – aidoma atâtor creaţii greceşti – va fi preluat şi niţel ajustat de către romani.  
 
Cifra zero, intrată în limba română pe filieră germano-franceză şi sub forma flexibilului nul (admite masculinul şi femininul la singular şi plural, neutrul plural „nuluri”, termen de bază pentru electricieni, ba chiar şi verbul „a anula”), zero, prin urmare, pare a fi creaţia indienilor. Spre această concluzie eşti împins atât de sugestivul semn grafic întrebuinţat pentru redarea respectivei cifre, clară aluzie la oul cosmic primordial din care a ieşit lumea, cât mai ales conotaţia de gol sau nimic ce i-a fost atribuită.  
 
N.B. Unii sunt de părere că cifra zero ar fi de origine babilioniană şi că prin intermediul grecilor ar fi intrat în patrimoniul indian. Punct de vedere deloc riscant, dacă – aşa cum ne avertizează Negulescu - ţinem cont de faptul că în acele vremuri prehesiodice, când încă nu era nici lumea şi nici zeii „care au întocmit-o”, pentru gânditorul grec de-atunci nu putea să existe decât „spaţiul gol în care urmau să se aşeze toate cele ce aveau să ia fiinţă”.  
 
Mai mult de-atât. Nimicul va suscita o asemenea atracţie printre cugetători, încât neoplatonicul Damascius va fi în măsură să efectueze o preasubtilă distincţie între nefiinţă şi nimic: Nefiinţa este o negare, totodată o depăşire a fiinţei în ambele sensuri (atât în sens superior, spre Unul situat dincolo de fiinţă, cât şi în sens inferior, spre materia lipsită de formă şi de fiinţă, dar care mai păstrează caracterul Unului), pe când nimicul se situează dincolo de aceste limite ale nefiinţei, asta deoarece el este o negare şi o suprimare a Unului, atât în sens superior (trece înspre nimicul inefabil), cât şi în sens inferior (nu mai păstrează caracterul Unului, ci devine pur neant de inferioritate).  
 
Întrucât în pasajul de mai sus am făcut cunoştinţă cu Unu, cel care la Plotin apare în triplă ipostază principială (unul absolut şi transcendent, unul-multiplu corespunzător intelectului şi unul corespunzător sufletului), se impune precizarea că aritmetica se întemeiază în primul rând pe intuiţie şi abia pe urmă pe elementul logico-analitic (în Scrieri logico-filosofice, carte apărută în anul 1977 la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Gottlob Frege chiar respinge ideea că „pentru matematician imposibil este numai ceea ce se contrazice pe sine”). Iar dacă prin semnul 1 „facem să se desemneze unul dintre obiectele numărate” (E. Schröder), adică transformăm numărul într-un semn în care se reflectă imaginea unui obiect, atunci orice număr trebuie conceput fie ca o structură/desfăşurare de semne-unităţi (3=1+1+1), fie, mai simplu, ca numărul anterior plus unitatea (3=2+1)...  
 
Zero nu numai că sugerează golul sau nimicul, dar mai are particularitatea de a „fraterniza” atât de strâns şi paradoxal cu infinitul matematic redat prin simbolul ∞ (însuşi golul trebuie văzut ca un concept avid de infinit: spre el converge infinitul negativ al inexistentului şi din el porneşte infinitul pozitiv al creatului), încât pricinuieşte acele dureri de cap pentru matematicieni, cunoscute sub numele de nedeterminări (la fel de bine puteau fi numite nedumeriri, buimăceli sau capricii ale nulei).  
 
Astfel, dacă orice număr diferit de zero, tinde – funcţie de semn – la plus sau minus infinit atunci când este împărţit la zero şi dacă orice număr diferit de zero sau infinit (infinitul matematic este simbolul care ne salvează de monstruozitatea cantitativului), ridicat la puterea zero este egal cu unitatea, nulul nu ţine cont de aceste reguli, la fel cum nu se sinchiseşte nici de autoritatea semnelor (nimicul nu este nici pozitiv şi nici negativ, el pur şi simplu nu este, mai bine spus este doar ca entitate abstractă, ilustrată printr-un simbol convenţional).  
 
Tocmai de aceea, de nimeni dintre muritori cunoscute în taina lor sfidătoare la adresa raţiunii umane, operaţiile de felul ∞˗∞, ∞/∞, 0*∞, 0/0, ∞º, 0º, 0 la infinit, infinit la infinit şi 1 la infinit sunt pretutindeni cu grijă evitate, îndeosebi în analiza matematică.  
 
Şi încă ceva. În matematică, zero „ştie” că degeaba s-ar înghesui să stea în faţa altor cifre. Doar aşezat în spatele lor, el le măreşte valoarea de atâtea zeci de ori, câte zerouri vin la rând (un zero înzeceşte, două zerouri însutesc etc.). Invers stau lucrurile cu zerourile de după virgulă: în coada zecimalelor sunt inutile, în faţa lor micşorează de zece ori, o sută de ori sau o mie de ori, după cum în faţa zecimalelor (imediat după virgulă) sunt una, două sau trei zerouri...  
 
2.Concreteţea nulităţii  
 
Dacă nulul sau nula este o entitate abstractă, nu la fel stau lucrurile cu nulitatea, rudenia sa logico-matematică, nulitatea fiind proiecţia nimicului în plan social, adică o concreteţe bipedă înzestrată cu toate belşugurile trupeşti (adeseori chiar în chip mai generos ca mulţi dintre semenii săi), dar cu totul şi cu totul lipsită de însuşiri intelectuale. Astfel de creaturi constituie mostre vii ale golului uman, parcă desprinse în momentul împerecherii părinţilor din neantul primordial şi apoi azvârlite de capriciile creaţiei printre oamenii cu scaun la cap.  
 
Baiul nu-i că apar în lume atari avortoni intelectuali sau erori ale naturii (mama natură are nevoie de mai multe încercări până când izvodeşte un exemplar de soi), ci acela că taman ei, retardaţii congenitali, ţin cu tot dinadinsul să iasă în faţă. Vasăzică ăştia nu vor să ştie de regula bunului simţ după care se conduc zerourile în matematică...  
 
Dar şi mai grav este atunci când (taman ceea ce se întâmplă în România postdecembristă!) neantul mental fraternizează cu cel moral-spiritual al neomeniei, ipocriziei, minciunii şi trădării, oribilă cârdăşie din care rezultă cu necesitate antiistorică partidele politice şi cârmuitorii de haram ai unei ţări pusă pe butuci pentru o lungă perioadă de timp.  
 
Cum mai înainte de reforma instituţiilor (în urma modificării Constituţiei şi a elaborării unui nou Cod Penal) ar trebui să aibă loc o reformă generală a cetăţenilor, în mod deosebit a candidaţilor la posturile decizionale, şi cum acest lucru nici pomeneală să fie agreat într-un stat ticăloşit până în măduva oaselor (câţi mai speră în gâtuirea corupţiei, confiscarea averilor nelegiuite şi revenirea naţiei la normalitate?), românii uniţi au la îndemână două variante: ori revolta generală, urmată de măturarea întregului putregai postdecembrist, ori soluţia mai blândă, dar descalificantă în exprimarea ei conştient-democratică, a neprezentării în masă la un scrutin inerţial, ca atare nedispus să elimine viciul de fond al falsei reprezentativităţi.  
 
Da, căci cu câteva excepţii total nesemnificative pentru actualul dezastru naţional, în cei 27 de ani scurşi de la Decembriadă, aleşii ne-au dovedit cu vârf şi îndesat că ştiu să-şi apere doar interesele lor şi ale clanului din care fac parte. De unde consecinţa logică a acestei anormale stări de lucruri: mai bine de jumătate din cei aproape şase sute de şparlamentari sunt penali cu acte în regulă! Şi când te gândeşti că mulţi dintre aceştia vor candida din nou şi că în noul mandat aşijderea vor proceda, ba poate şi mai şi. Păi da, că partidelor le crapă măseaua după lichele cu experienţă (cică oameni pe care se pot bizui), iar politica pe la noi se face mai ales cu bani murdari.  
--------------------  
George PETROVAI  
Sighetu Marmaţiei  
12. octombrie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
George PETROVAI - ÎNRUDIRE LOGICO-MATEMATICA DINTRE NUL ŞI NULITATE / George Petrovai : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2115, Anul VI, 15 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Petrovai : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Petrovai
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!