Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: George Petrovai         Publicat în: Ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016        Toate Articolele Autorului

George PETROVAI - TOPNIME MAI MULT SAU MAI PUŢIN DERUTANTE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Nu cu mult timp în urmă am întâlnit pe internet o încercare de desluşire etimologică a denumirii judeţelor noastre. Jos cu pălăria pentru străduinţă! Şi – cine ştie? – poate că multe dintre acele afirmaţii/presupuneri chiar au temei ştiinţific. Ce m-a frapat pe mine ca om al locului a fost explicaţia dată Maramureşului: Cică ar fi un toponim compus din „mara” şi Mureş, cuvântul de origine traco-dacică „mara” însemnând stâncă.  
 
După cum se va vedea în continuare, nu numai că-i o explicaţie nesatisfăcătoare (îndată voi argumenta), dar chiar de-a binelea jignitoare pentru suculenţa fanteziei noastre toponimice, care – cu substanţialul ajutor venit dinspre hidronimie şi oronimie – se constituie în cea mai trainică punte de legătură dintre lumea traco-getică şi lumile de pe aceste meleaguri (daco-romană, obştile săteşti, medievală, modernă) situate în timp mai aproape de noi.  
 
Documentându-mă niţel, iată ce am aflat: Maramureşul are înţelesul foarte vechi de apă mare! Da, căci se raportează la Mureşul numit de traco-geţi Maris, tocmai ca prin intermediul termenului tracic „mara”, cu sensul „mare”, să sugereze existenţa Tisei, râul mare sau apa mare a zonei. Iar această explicaţie mi se pare cu atât mai logic-acceptabilă, cu cât în Maramureşul Voievodal al zilelor noastre curge râul Mara, afluent al Izei, aceasta la rândul ei fiind afluentul Tisei. Prin urmare, având la îndemână (ca să zic aşa in actu) hidronimul cu pricina, logica bunului simţ ne obligă să atribuim termenului traco-getic „mara” nu sensul de stâncă, ci acela de mare (apă), mai exact de mare (apă curgătoare). Şi astfel toate se leagă, iar Maramureşul poartă în el înţelesul profund istoric de apă mare...  
 
Vine la rând toponimicul Sighetu Marmaţiei. Apropo, deşi pentru Tîrgu Lăpuş, Vişeu de Sus sau Vadu Izei toată suflarea este de acord că acestea sunt denumirile corecte (nearticulate şi în scriere fără cratimă), se pare că regula nu funcţionează în raport cu Sighetu Marmaţiei, deoarece aici se acceptă (sic!) patru feluri de grafiere: Sighetu Marmaţiei, Sighetu-Marmaţiei, Sighetul Marmaţiei, Sighetul-Marmaţiei. Iată de ce vin cu următoarea propunere: Oraşul să se numească de-acu înainte Sighet Marmaţios, căci prin necontenita raportare la sintagma „copil năbădios”, de pildă, va fi ferit de mutilare...  
 
Întrucât prima atestare documentară a localităţii înconjurată de râurile Iza, Tisa şi Ronişoara datează în forma Sziget (Máramarossziget în maghiară) din anul 1326, foarte mulţi sunt înclinaţi să admită explicaţia cu ungurescul sziget=insulă. De parcă până la pătrunderea ungurilor în Ardeal, respectiv în Maramureş, locuitorii din zonă n-ar fi avut harul necesar să perpetueze vechile denumiri dacice şi să-şi boteze inspirat noile sălaşe!  
 
Unii, nu prea mulţi, înclină spre rutenescul „sihot”, termen utilizat în vechime pentru loc de târg. Întrebarea în acest caz este următoarea: Cum cuvântul târg este cu certitudine mai vechi decât „sihot” şi cum influenţa ruteană la vremea respectivă era practic nulă vizavi de cea maghiară, ce sens avea ca uniunea obştilor săteşti din acest areal traco-getic să împrumute un termen inexpresiv pentru semnificaţia sa constitutivă, când avea la îndemână acele concepte care exprimau îndeletnicirile sale multimilenare, cu ajutorul cărora localitatea putându-se numi Târgul Oilor sau Târgul Oierilor, de pildă?!  
 
Dar, îndeosebi în ultimul timp şi în lumina noilor descoperiri arheologice, tot mai mulţi cercetători leagă toponimul Sighet de cuvântul traco-getic „zeget” cu înţelesul de cetate. Două argumente în acest sens:  
 
1) Sarmisegetusa este rezultatul contopirii a doi termeni traco-getici: Sarmis şi Zegetusa, adică Cetatea lui Sarmis, acest Sarmis fiind unul din predecesorii lui Burebista (secolul al IV-lea î.e.n., potrivit celor cinci monezi descoperite până în prezent, ce poartă inscripţia „Sarmis Basileus”);  
2) Dealul Cetăţii de pe Solovan, deal la poalele căruia se întinde Sighetul, nu este o ficţiune, aici fiind vizibile ruinele unei cetăţi din perioada traco-dacică.  
 
Vasăzică ungurii, aşa cum le stă şi astăzi în fire, au maghiarizat acel străvechi „zeget”, care în actele oficiale a primit forma prescurtată Sziget, iar mai apoi în documentele româneşti a devenit Sighet.  
Codiţa Marmaţia a fost adăugată în secolul al XV-lea în onoarea unui istoric italian, care scriind despre Maramureş, implicit a făcut istoria Sighetului. Şi astfel avem astăzi Sighetu Marmaţiei...  
 
N.B.  
La capitolul presupuneri vin cu următoarea ofertă, nu în totalitate fantezistă: Dacă tot avem localitatea Sângeorz, de ce n-ar fi cu putinţă ca actualul Sighet să fi avut înainte de maghiarizare numele Sânget sau Sînget, fie cu înţelesul de „sunt get”, fie – mai degrabă – cu acela de „sfântul get”. A nu se uita faptul că vocalele ă şi î (â) sunt de origine traco-getică şi că aceeaşi origine o are forma „sânt” cu înţelesul de sfânt.  
 
Vorbeam mai sus de fantezia toponimică a românilor. Iată două mostre convingătoare:  
a) Suprafaţa arabilă a municipiului Sighetu Marmaţiei (după Decembriadă parte lăsată în paragină, parte acoperită de diverse construcţii şi brăzdată de drumuri), poartă numele Ciredi. Adică nici cireadă (turmă de vite) şi nici cirezi, ci între singular şi plural;  
b) Într-una din zile, un neam de-al meu îmi spune că-i atât de cătrănit, încât îi vine să meargă în Ciripeş. Termenul mi-a plăcut, aşa că m-am pus pe capul lui cu întrebările, astfel aflând că Ciripeşul desemnează poalele unei păduri oarecare. Vasăzică un loc ndefinit şi împădurit, cel mai adesea un deal sau munte, unde ai şansa să fii doar tu şi ciripitul păsărelelor...  
---------------------------  
George PETROVAI  
Sighetu Marmaţiei  
20 mai 2017  
 
Referinţă Bibliografică:
George PETROVAI - TOPNIME MAI MULT SAU MAI PUŢIN DERUTANTE / George Petrovai : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1969, Anul VI, 22 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Petrovai : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Petrovai
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!