Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: George Petrovai         Publicat în: Ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016        Toate Articolele Autorului

George PETROVAI - DESPRE CARACTERUL ŞTIINŢIFIC AL FILOSOFIEI ŞI ISTORIEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Fiind atât de amplă (în antichitate cuprindea toate formele cugetării omeneşti) şi atât de prezentă în viaţa de zi cu zi a omului din toate timpurile (Stagiritul spunea că filosofează şi acela care pretinde că n-are nimic de-a face cu filosofia!), fireşte că aidoma culturii, ce cunoaşte sute de definiţii, filosofia a fost definită în fel şi chip: de la „bătrâna” definiţie atribuită lui Pitagora – „Filosofia este dragostea de înţelepciune”, trecând prin aristotelica definiţie „Filosofia este arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor” şi până în vremurile noastre, când ba se spune cu prudenţă despre ea că este o formă a conştiinţei sociale (dar ce naiba o fi această conştiinţă socială?!), care reflectă cea mai generală concepţie despre lume, societate şi om, ba că ar fi ştiinţa lucrurilor inteligibile, respectiv ştiinţa despre ceea ce se situează dincolo de lumea perceptibilă, accepţiune în care filosofia este totuna cu metafizica (realitatea situată dincolo de lumea fizică).  
 
În pofida acestor asigurări venite de la corifeii filosofării, în inima noastră tot mai stăruie un sâmbure de îndoială: Este cu adevărat filosofia o ştiinţă? Pentru că, suntem avertizaţi de P.P.Negulescu în Problema ontologică, orice ştiinţă îşi are obiectul şi metoda ei! (Iar eu adaug că nu trebuie să uităm nici de legile proprii şi nici de limbajul specific.) De asemenea se ştie că un studiu temeinic se bazează pe triada observaţie-experiment-raţionament. Din toate aceste instrumente de lucru, indispensabile în activitatea omului de ştiinţă, filosoful se foloseşte într-un mod copios de raţionament şi doar într-o mică măsură de observaţie, un raţionament care deseori face casă bună cu imaginaţia (după acelaşi Negulescu, am avea următoarele trei forme ale metafizicii: simbolică sau poetico-mitologică, dogmatică şi critică).  
 
E drept că în mii de ani de cugetare filosofică limbajul a evoluat şi s-a îmbogăţit pe linia specializării (existenţă, spirit, fiinţă, obiect/obiectiv, subiect/subiectiv, materie, mişcare, spaţiu, timp, devenire, salt, cantitate, calitate, cauză, efect, noţiune, idee, formă etc.). Dar nu îndeajuns de mult ca orice gând să poată fi turnat în concepte clare şi distincte, motiv pentru care subtilul Miguel de Unamuno a apelat deseori la ajutorul contradicţiei, iar profundul Martin Heidegger a fost nevoit să facă în scrierile sale o adevărată echilibristică lingvistică. Ce să mai spunem de legi (ne declarăm mulţumiţi doar cu Legea negării negaţiei şi cu discutabila Lege a acumulărilor cantitative şi salturilor calitative?) sau de metoda cercetării filosofice a realităţii: unii sunt pentru metoda deductivă (de la general spre particular), alţii pentru metoda inductivă recomandată stăruitor de Francis Bacon (urcarea de la particular la general, predilecta metodă de lucru în ştiinţele particulare), ba chiar pentru experienţa intuitivă (intuiţia intelectuală a subiectului cugetător).  
 
Iată de ce ne spune P.P. Negulescu că dacă ştiinţele pozitive pot fi studiate în mod dogmatic, în filosofie „neexistând un corp unitar de principii admise deopotrivă de toată lumea, pe care să le putem citi în orice manual”, studiul ei se face în mod istoric (se studiază fiecare filosof în parte). Şi tot ilustrul profesor Negulescu ne înfăţişează în tratatul Problema ontologică cele două funcţii ale filosofiei: funcţia analitică sau critică şi funcţia sintetică sau dogmatică.  
 
Ce se poate spune despre ştiinţificitatea istoriei după aceste precizări? Părerea mea este că nu stă la acest capitol cu nimic mai bine ca filosofia. Ba parcă niţel mai rău dacă avem în vedere faptul că ea este prima vizată de aspiranţii la nemurire (documente şi informaţii intenţionat distorsionate, respectiv prezentate într-o lumină favorabilă pentru atotputernicul de-o clipă ce se doreşte mare sculă istorică) şi tot ea este schimbată până la sluţire, adică după nevoile ideologiei cârmuitoare. De florile mărului se spune că istoria este scrisă de învingători?...  
 
Dovadă istoria scrisă la comandă în perioada bolşevismului biruitor la oraşe şi sate (mai bine spus scandaloasa răstălmăcire din perspectivă marxisto-ceauşistă până la nivel de concept: consacratul Mircea cel Bătrân devine la vrerea primului cârmaci al ţării Mircea cel Mare, locul lui Ioan Vodă cel Cumplit, cumplit în luptă şi cu boierii trădători, este luat de Ioan Vodă cel Viteaz etc.), ca după Decembriadă ea să fie într-atât de greu încercată prin indolenţa istoricilor autohtoni (unde-i adevărata istorie a străbunilor noştri traco-geţi?) şi la porunca străinilor, încât – iată – orele de istorie din şcoli se tot împuţinează cu fiecare nouă programă şcolară.  
 
Dar dincolo de aceste triste realităţi la nivel oficial, rescrirea istoriei (justa interpretare a atâtor evenimente neelucidate până în clipa de faţă, aşa ca suita de trădări şi jecmăneli de care au avut parte românii din partea aliaţilor după Războiul de Independenţă, precum şi după primul şi al doilea război mondial, ori aşa ca actul de la 23 August 1944 sau tenebroasele evenimente din Decembrie 1989, ca să mă refer doar la cele mai apropiate de zilele noastre), rescrierea istoriei, prin urmare, depinde într-un mod esenţial nu numai de harul cercetătorului (documentele la care are acces şi inspiraţia de care dă dovadă la desluşirea şi înnădirea lor), ci şi de curajul acestuia de-a spune lucrurilor pe nume, chiar şi atunci (mai exact tocmai atunci!) când opinia lui argumentată vine în contradicţie cu linia şi comoditatea oficială.  
 
Căci o fi istoria precum o vedea Cicero la vremea lui (Historia magistra vitae) şi cum ar trebui să o vedem şi noi, cei deja absorbiţi de vârtejul globalizării prin făcătura politică numită Uniunea Europeană, dar ne-ar fi cu adevărat fatal să persistăm în mai vechea eroare cum că succesiunea temporală (legea ce guvernează această nobilă disciplină) devine automat şi legătură cauzală!  
--------------------------  
George PETROVAI  
Sighetu Marmaţiei,  
30 aprilie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
George PETROVAI - DESPRE CARACTERUL ŞTIINŢIFIC AL FILOSOFIEI ŞI ISTORIEI / George Petrovai : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1952, Anul VI, 05 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Petrovai : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Petrovai
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!