Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Vremuri > Mobil |   


Autor: George Petrovai         Publicat în: Ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

George PETROVAI - BALADE TRISTE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
BALADA SFERTULUI DE VEAC RATAT  
 
Că viaţa-i scurtă ştim şi noi,  
românii condamnaţi la somnolenţă  
prin vrerea unui orb destin  
şi-a ticăloşilor cu ştaif demenţă.  
 
Demenţa de-a fura cu sacii  
din tot mai firavul buget –  
un ritual atotpolitic  
ce-ngroapă ţara-ncet, încet.  
 
Un sfert de veac s-a tot furat  
şi se mai fură fără teamă,  
dovadă că ni-s legile făcute  
de-aleşi cu hoţii de o seamă.  
 
Se fură mai ceva ca-n codru,  
după ce codrii s-au cam dus;  
dar una-s micii ciorditori,  
cu totul alta leprele de sus:  
 
Lichelele de jos şutesc  
(cu legile înduşmăniţi)  
ca traiul mizerabil să şi-l ducă  
pân’ vor fi-n temniţi omeniţi,  
 
pe când – cu legile în mână –  
aleşii fură milioane,  
pe veci pierdute pentru ţară  
de-un vajnic Cod penal cu toane.  
 
Ba şi mai şi, îşi rostuiesc  
cu bani o scurtă-ntemniţare,  
captivi să fie-apoi o viaţă  
în cuşca faptelor acuzatoare.  
 
N-admit să piardă nicio clipă  
din viaţa lor nelegiuită  
şi prea puţin se sinchisesc  
că România-i vlăguită,  
 
c-adică într-un sfert de veac  
necinstea a ajuns în frunte,  
iar cinstea stă să-şi deie duhul  
sub al nesocotinţei munte.  
 
Tocmai de-aceea ţara noastră  
e bipolară-n toate cele:  
Un bine în recul de-o parte,  
dincolo zelul întru rele...  
 
*  
Şi iată că-n aceste zile  
(un lucru greu de-anticipat),  
Ilici, pentru mineriade,  
să dea socoată-a fost chemat.  
 
Nu-i rău, vor spune poate unii,  
că-n fine legea-i aplicată –  
mai bine mai târziu decât  
să nu se-aplice niciodată!  
 
Aşa e, şi cu toate astea  
pace nu-mi dă o întrebare:  
Chiar trebuiau atâţia ani  
pentru corecta încadrare,  
 
când faptele sunt grăitoare  
în grozăvia lor finală,  
iar martori mii şi-nregistrări  
fac din dosar treabă banală?  
 
Fiind, dar, totul la vedere,  
tărăgăneala-i lucrătură –  
justiţia „independentă”  
n-avea-n vedere fapte, ci pe om  
şi-a lui politică postură.  
 
Au demarat acuma cazul  
împinşi de jenă de la spate  
şi de dorinţa  
să-şi etaleze-independenţa,  
c-oleacă de mai zăboveau  
- taman ca-n cazul Vişinescu –  
ia-l de-unde nu-i pe Iliescu...  
 
Şi ce pedeapsă pot să-i dea  
(la opt decenii şi jumate)  
să-şi ispăşească vina toată  
pentru tot răul făptuit  
românilor şi ţării laolaltă,  
iar juzii democraţi să pară  
că nu fac omenia de ocară?!  
 
 
BALADA CRUCIADEI À REBOURS  
 
Încreştinarea Europei  
a fost un colosal proces  
de seculare frământări  
pân’ la-ncheierea cu succes.  
 
Căci era vremea plămădirii  
a viitoarelor popoare –  
localnicii se-ncrucişau  
cu păgâneşti oşti migratoare,  
 
ce-şi împlineau crudul destin  
printr-o feroce pustiire,  
oriunde drumul apucau  
conduşi de demonul din fire.  
 
Din codrii centrului, germanii  
în nord şi sud s-au opintit,  
iar de la nord pornit-au slavii  
spre est şi sudul însorit.  
 
Apoi, din hăul asiatic,  
au tot venit ordii păgâne,  
ce-au călărit Evropa toată  
până la apele-atlantine.  
 
Dar tot de-acolo a pornit  
cuceritorul crez creştin –  
un fenomen fără egal  
pentru o lume în declin,  
 
în care tot se prăbuşea  
(imperii, vise, zeităţi),  
fiind vitală pentru suflet  
zidirea unei noi cetăţi.  
 
Încet, încet Mântuitorul  
pe continent fu adorat  
ca regele atotiubirii  
de juzi evrei crucificat.  
 
Cum creştinescul sentiment  
era la nobili zgândărit  
de stăruinţa neuitării,  
în cruciade au pornit  
 
cu bani şi-ndemn pontifical,  
să libereze sfânta ţară  
de Semiluna în urcare  
prin ofensivă militară,  
 
nu dintr-un scop religios  
de omenie inspirat,  
ci dintr-un calcul economic:  
Să-nşface tot ce merită luat!  
 
Pe-atunci Imperiul Bizantin  
- bogat şi-n artă rafinat –  
era tentant pentru barbari,  
aşa c-Apusul s-a-nfruptat...  
 
Răspunsul otoman veni  
prin cuceririle-n Balcani  
şi paşalâcul de la Buda  
al celui mai măreţ dintre sultani.  
 
Un veac şi jumătate mai târziu  
la porţile Vienei s-a decis  
că Europa islamistă  
din strategia turcă-i doar un vis.  
 
De-atunci, se spune în istorii,  
de la bătaia încasată  
imperiul turc a tot bolit  
până la moartea-i nefrapantă.  
 
*  
Dar iată cum străvechiul vis  
cu islamismul şi-a lui stea,  
în Europa unitară  
a devenit coşmar sadea.  
 
De parcă nu erau de-ajuns  
acele mari comunităţi  
de musulmani fanatizaţi  
din tot olatul apusean,  
ce-i umilesc la ei acasă  
pe băştinaşii timoraţi  
prin legea lor nelegiuită  
(făţiş atac interior  
la ordinea constituită),  
că azi  
- prin vrerea unor şuţi  
la cârmă-n astă făcătură –  
Evropa-i cu asalt luată  
de neomigratori arabi.  
 
Şi-această cruciadă musulmană,  
organizată şi duşmană  
cu tot ce stă sub semnul crucii  
(nici Roşa Cruce nu-i ferită!)  
are ca scop să cucerească  
în chip aparte Europa  
prin rodnicia femeiască,  
astfel ca-ntregul continent  
în timp s-ajungă califat  
şi creştinismul tot mai firav  
în el să fie tolerat.  
 
Epilog  
 
Preacreştinesc Părinte,  
acuma c-ai luat  
cârmacilor gândirea,  
de-au burduşit Evropa  
cu-atâţia musulmani  
fanatizaţi şi inumani,  
aibi milă de noi cei mulţi  
reducându-le fanatismul  
şi rodnicia pântecului.  
Amin.  
 
 
BALADA ZEULUI AMOR  
 
De când mă ştiu am azvârlit  
săgeţi de-amor la întâmplare  
spre zei şi inimi omeneşti  
ce doruri vor îmbătătoare.  
 
Şi ţinta n-am greşit nicicând  
cu arcul meu de soartă-ntins –  
lumină şi căldură viul cată  
pe al iubirii necuprins:  
 
Bătrâni şi tineri, laolaltă  
cu-ntreaga fire simţitoare,  
sărutul dragostei adastă  
ca pe acela dat de soare...  
 
(Cântă şi dansează)  
Iubirea mi-e mamă  
şi tatăl amorul,  
de-aceea din faşă  
sunt totuna cu dorul.  
 
De-o vârstă cu lumea-s  
şi totuşi copil –  
în floarea de dor  
sunt dulce pistil.  
 
Fragil ca un zbor  
de cântec şoptit,  
sunt concomitent  
temut şi dorit:  
 
Temut de acei  
ce-ar vrea şi n-ar vrea,  
dorit de mulţimi  
ce cred că-s peltea.  
 
Dar eu mă distrez  
cu-ai mei săgetaţi,  
tehui fericiţi  
c-au fost încătuşaţi,  
 
ce jurăminte-şi fac  
pe cer şi pe pământ,  
uitând de moda sex  
cu bani-consimţământ.  
 
(Apoi, revenind serios şi gânditor)  
Nu-s obosit de-alergătura  
pe-a lumii infinită sferă  
atâtea mii şi mii de veacuri,  
ci silă-mi e de-a Terrei atmosferă:  
 
Cu arcul trag ca pân-acum  
ca el cu ea să se unească,  
dar sporu-i doar la-mperecheri  
ce spurcă ordinea firească.  
 
N-ajunge criza din familii  
(divorţ şi nerodiri perene) –  
asaltu-i dat de concubini  
şi cupluri homo-lesbiene,  
 
care câştigă-ncet teren  
cu-ngăduinţa legii chioară  
prin guvernanţi potrivnici firii,  
şi-astfel morala-i de ocară.  
 
Au fost abateri şi-nainte  
de la porunca-mpreunării  
la greci, romani şi asiatici,  
dar nu la cotele turbării.  
 
Globalizarea-i vinovată  
şi crasa lipsă de ruşine  
acolo unde altădată  
cu mai puţin te simţeai bine.  
 
De-aceea spun că nu mai vreau  
s-aud de-a omului iubire –  
amorul lui contrafăcut  
în fond e doar batjocorire!  
 
 
INFOBALADĂ  
 
Oricare om în felul lui  
vrea să citească-n viitor,  
deşi acest segment de timp  
este-ncifrat de Creator.  
 
Netaină-i numai pentru El,  
Cel care toate le-a făcut –  
fiind un permanent Prezent,  
El e la modul absolut!  
 
Nemuritorii-s zămisliţi  
de vrerea Lui atemporală,  
divin amestec de lumină  
şi dragoste spirituală,  
 
ce-i pentru timpul fragmentat  
un existent de neatins;  
dar viitorul se deschide  
doar Unicului necuprins...  
 
De fapt, ar fi de vreun folos  
pentru sărmanul muritor  
să ştie scrisul timpului  
ca să citească-n viitor,  
 
când el, cu-atâtea mărturii,  
ştie trecutul neştiind,  
dovadă că istoria  
se tot rescrie scotocind?!  
 
Nefericirea sa supremă  
ar fi să ştie ce va fi:  
Când suferinţa-l va-ncerca  
şi-avanul ceas când va muri...  
 
Mai bine-aşa, la mâna sorţii  
ba cu iubire, ba cu ură,  
lăsând în grija Domnului  
a timpului cimilitură.  
 
Cu-acest principiu sănătos  
pentru condiţia umană,  
n-au fost şi nu vor fi de-acord  
toţi inspiraţii cu prihană:  
 
Prezicători şi ghicitori  
(în palmă, cărţi, cafea, ţigară)  
se străduiesc să tălmăcească  
a timpului vorbă neclară.  
 
Futurologii vin şi ei  
cu un pospai de-argumentare,  
cum c-omenirea îşi urmează  
al ei traseu spre progresare,  
 
fapt pentru care, vrând-nevrând,  
din stadiul postindustrial  
musai se trece mai apoi  
la stadiul info-cultural.  
 
Iar statu-atuncea va marşa  
pe informaţii şi cultură –  
un fel de sân al lui Avram  
faţă de-a noastră făcătură,  
 
unde cultura-i siluită  
de agramaţi şi falşii culţi,  
iar informaţia-i minciună  
pentru strunirea celor mulţi.  
 
Atâta doar că n-or fi state  
în acel stadiu de-avansaţi,  
ci numai statul mondial  
cu robii săi teleghidaţi.  
-----------------------------------  
George PETROVAI  
Sighetu Marmaţiei,  
17 ianuarie 2016  
Referinţă Bibliografică:
George PETROVAI - BALADE TRISTE / George Petrovai : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1844, Anul VI, 18 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Petrovai : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Petrovai
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!