Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: George Goldhammer         Publicat în: Ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

George GOLDHAMMER - BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Repet, scriu pentru mine folosind „filtrul selectiv" din creier care ne ajută să uităm ce a fost rău şi să facă mai mult loc în a reţine ce ne face plăcere să ne reamintim în continuare. Pentru cine priveşte imaginea ataşată acestor rânduri scrise, presupun că „lăcusta" aşezată pe firul uscat de al unei flori, nu îi spune nimic. Consider că este normal, dar eu privind-o mă simt iar tânăr. Trăiesc atât de viu acele amintiri! Povestea începe într-o zi minunată de toamnă... în vremurile când mai aveam obiceiul să hoinăresc prin pădure. Stăteam acolo, în mijlocul ei, cu ochii deschişi, culcat pe pământul încălzit încă de razele soarelui, acel soare care îşi pierdea puterea în fiecare zi cu cât iarna bătea mai puternic la uşă! Acel pământ călduţ, care ne hrăneşte şi ne primeşte când trecem în veşnicie, îmi făcea bine, îl simţeam aşa de bun, atât de prietenos, de parcă am fi fost un singur corp!  
 
Priveam cerul albastru pe care se plimbau norişori albi ca nişte miei albi jucăuşi. Sus la înălţimea copacilor mai cânta încă „ciocârlia"! Şi ce mult îmi plăcea s-o aud! Mă bucuram ca un copil că nu plecase încă spre ţările calde... Sunt o enigmă, până în zilele noastre, locurile unde migrează această aşa-numită de ornitologi „Alauda arvensis”, reprezentantă a ordinului „Passeriformes”. Unii zic că prin munţii Atlas, munţii din nordul Africii...  
 
Ciocârlia este singura pasăre ce poate cânta în zbor! De fapt nu cânta niciodată pe crengile copacilor. O văd, mică, deasupra capului... Se opreşte din zbor, adică nu avansează şi se transformă parcă într-un „elicopter” înaripat. Îmi face impresia că se uita de sus la mine şi îmi cânta doar mie. Ce sentiment minunat! Prin cap îmi trece „Povestea ciocârliei” din volumul „File din cartea naturii” de Ion Agârbiceanu. Se zice că Lia ar fi fost o frumoasă fată de împărat. Ea avea o voce atât de minunată încât însuşi Soarele s-a îndrăgostit de ea! Desigur că şi Lia s-a îndrăgostit de luminosul Soare! Toată ziulica se uitau unul la celălalt cu multă dragoste. La un moment dat a vrut să plece acolo sus la iubitul ei Soarele... Dar nu putea! O bătrânică pe care a întâlnit-o pe drum, având puteri magice, a transformat-o într-o păsăruică! De atunci ea zboară în înaltul cerului pentru a fi cât mai aproape de iubitul ei, Soarele. Îi cântă atât de frumos încât acesta uită câteodată să mai apună! Iar eu, întins pe spate în iarbă, o ascultam cu nesaţ, cu dragoste şi cu admiraţie!  
 
Dintr-o dată dispare... şi ciocârlia şi soarele, care se ascunde într-un nor... Mă uit în jurul meu, prin iarbă uscată. Furnicile mai caută hrană pentru iarnă ce sigur va veni în curând. Câte un fluture mai mic, de un albastru pal, parcă fără puteri, zboară ostenit căutând câte-o floare, fie ea şi ofilită, pe care să se aşeze şi să îşi tragă sufletul! În stânga mea observ o tulpină firavă cu două rămurele, la capăt cu câte o floaricică care a început să chelească pierzându-şi o parte din micile petale. Petalele s-au ofilit, puful lor a încărunţit... conturându-se doar punguţa cu seminţele, dovadă că s-a consolat cu reala lege a naturii care o va adormi sub zăpadă până la primăvara viitoare când viaţa se va trezi din nou iar micile bobiţe vor germina transformându-se în alte flori minunate.  
 
Uitându-mă cu milă la planta necăjită... observai cum o mică lăcustă vroia parcă s-o înveselească aşezându-se pe tulpina ei pe care o clătina de zor, parcă s-o reînvie! Îşi freca picioruşele din spate ca un arcuş de vioră dar nu reuşea să scoată niciun sunet. Poate obosise, sau poate nu mai avea sacâz! Sau poate venise şi pentru ea toamna... M-am gândit să nu le las să piară... şi le-am luat acasă! Am luat deci cu mine tulpina cu cele două fire de floare inbatrinite şi lăcusta şi le-am imortalizat în răşină sintetică... (vezi foto) Am considerat că aşa vor trăi peste veacuri! Din colţul ochiului parcă îmi curgea o lacrimă de regret după frumoasa natură. În gând recitam cadenţat o poezie rămasă în memorie de pe vremea când eram copil: „Cri, cri, cri/ Toamnă gri/ Tare-s mic şi necăjit!”. Topârceanu, parcă! Si eu simţeam în suflet că sunt necăjit... că vremea trece cu mare viteză. Tempus Fugit!  
 
Dinspre pădurea pe care o lăsam în urmă adia un vânt slab ce aducea un miros minunat al naturii pregătite de culcare până la primăvara viitoare. Dar parcă auzeam codrul din spatele meu murmurând şi dânsul o poezie tristă: „...Ziua scade, noaptea creşte/ Şi frunzişul mi-l răreşte./ Bate vântul frunza-n dungă/ Cântăreţii mi-i alungă;// Bate vântul dintr-o parte/ Iarna-i ici, vara-i departe./ Şi de ce să nu mă plec,/ Dacă păsările trec!/ Peste vârf de rămurele/ Trec în stoluri rândurele,/ Ducând gândurile mele/ Şi norocul meu cu ele//.  
Cât de frumos vorbea codrul cu marele bard... Eminescu!  
***  
Cât de plăcut a fost să scriu aceaste amintiri, nesocotindu-mă nici scriitor şi nici mare povestitor! Nu cere nici un efort să aşterni pe hârtie ce este deja scris pe „banda memoriei”. Ştiut este că omul poate alerga cu picioarele cât îl ţin puterile... iar cu mintea cât îl ţine imaginaţia. Deci orice om se poate culca pe spate, şi cu ochi închişi... îşi poate imagina tot ce eu am simţit şi admirat în pădure în acea zi de toamnă târzie.  
---------------------------  
George GOLDHAMMER  
Holon, Israel  
21 septembrie 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
George GOLDHAMMER - BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE / George Goldhammer : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Goldhammer : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Goldhammer
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!