Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: George Goldhammer         Publicat în: Ediţia nr. 1334 din 26 august 2014        Toate Articolele Autorului

George GOLDHAMMER - BANCA AMINTIRILOR (1) – PUNGA CU ARDEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Aş dori să precizez că denumirea de „Banca amintirilor” a fost inspirată de dragul meu frate, Eduard, când i-am revocat câteva amintiri plăcute din anii copilăriei. Atunci el m-a sfătuit să deschid o „bancă a amintirilor” cu capital uman... care nu falimentează aşa uşor precum restul băncilor financiare. I-am reţinut sfatul. Iată prima depunere!  
 
***  
Într-o zi, pe la mijocul anilor ’60, sunt chemat la „ordin” de inginerul şef al uzinei „Înfrăţirea” Oradea! Primesc sarcina de a merge la „importanta” întreprindere (locală, desigur!) numită „Vin Export” unde exista un aparat de capsat cutiile cu flacoane de vinuri... şi să văd cum este făcut!!! Un fel de spionaj industrial comunist precoce! Glumesc! Această acţiune m-ar fi ajutat la proiectarea unuia aparat asemănător cerut de „Gospodăria de partid” care printre altele deţinea în afara oraşului o mare şi modernă fermă de producţie. Dorind să-şi exporte „trufandale” în nişte condiţii cât mai moderne, aveau nevoie să-şi capseze cutiile pe care le trimitea peste graniţa!  
 
Mă prezint la directorul întreprinderii respective care mă dă pe mâna unui şef de secţiei. Acesta mă plimbă prin marea întreprindere. Văd intr-o hală mai multe butoiaşe mici de lemn, frumos executate. Fiecare butoiaş avea ataşată cu un lănţişor o cană de tablă!!! L-am întrebat pe inerlocutorul meu care este rostul acestor butoiaşe şi a lănţişorului cu cană. Atunci, tovul şef (de secţie, desigur!) mi-a explicat cu mândrie că „minunăţia” este invenţia lui „proprie şi personală” şi că aduce mare economie întreprinderii! A continuat să-mi explice pe îndelete în ce constă această economie... despre care bineînţeles eram foarte curios. M-a privit în ochi şi mi-a explicat cu mare bucurie şi satisfacţie că... până la „invenţie”, muncitorii, pentru a-şi lecui setea şi a-şi mai ridica moralul, pierdeau timp să coboare la subsol, în pivniţa unde erau butoaiele uriaşe cu licoarea lui Bachus! Acolo, deschideau caneaua şi umpleau o cutie de conservă goală cu vinul preferat! Fiind în grabă, deseori nu închideau bine robinetul şi din „pic cu picul" care se scugea se facea dedesubtul butoiului o baltă mare, în care se risipeau cantităţi valoroase de vin. După aplicarea invenţiei s-a realizat o economie substanţială de produs viticol şi astfel toate părţile s-au declarat mulţumite. Bineînţeles l-am felicitat şi eu pentru năstruşnica idee şi m-am gândit unde şi în ce domeniu ar mai putea fi aplicată o asemenea invenţie. Continui să mă mai gândesc şi acum, dar chiar după zeci de ani de la acea întâmplare... mintea mea refuză să găsească o „găselniţă” facilă!!!  
 
După ce am văzut şi studiat miraculoasa maşina de capsat, mi-am luat notiţele necesare pentru a o copia, am raportat tovarăşului inginer şef (al meu, desigur!) că este realizabilă! Apoi i-am predat cutia cu cele 12 feluri de vin oferite „ca reclamă” de directorul întreprinderii „Vin Export”. S-a bucurat nespus... bătându-mă prieteneşte pe umăr! L-am văzut cum îi sclipesc ochii de mulţumire şi l-am simţit că mustăceşte ceva, că... îi trece ceva prin cap! O idee „revoluţionară”!  
 
Aflându-se în relaţii bune cu Tovul Şef (pe ăsta în scriu cu majuscule ca era mare grangur la partid!) care se ocupa de probleme economice pe judeţ, cel care ne ordonase „spionajul industrial” al „reconstrucţiei din temelii al importantei maşini de capsat”, spera ca prin îndeplinirea ordinului să ne recompenseze cu niscaiva atenţii! Aşa era atunci – o mână spăla pe alta... şi amândouă spălau faţa orânduirii! Mi-a sugerat, deci, să transportăm noul agregat de capsat, executat la intreprinderea „Infrăţirea”, chiar cu maşina neagră a bosului... de la partid! De ce? Pentru că astfel cei de la serele „Gospodăriei de partid” ne vor umple portbagajul cu roadele pământului cultivate acolo: roşii, castraveţi, ardei, morcovi şi alte trufandale! Etc. Etc.! Produse care la acel început de primăvară erau un vis pentru mâncătorii şi muritorii de rînd!  
 
Zis şi făcut! Ducem „agregatul capsator” cu maşina intreprinderii până la Tovul Şef de la partid, apoi, după ce i-o arătăm şi observăm pe faţa Domniei sale că este foarte mulţumit şi satisfăcut de ceea ce am realizat, îl rugăm să ne dea cu împrumut Volga sa „neagră” pentru că mârţoaga noastră are pană. A acceptat imediat cu mărinimie anunţându-ne că ne v-a însoţi şi dânsul! Îmi frecam mâinile de bucurie că ne vom întoarce cu portbagajul plin de trufandale chiar dacă va trebui să impărţim „achiziţia” în trei după terminarea misiunii. Una mie, una ţie... una lui Popa Ilie! Adică Tov Şef, Inginerul şef şi mandea! Deja îmi şi făcusem planul la câţi prieteni şi cunoscuţi voi cadorisi câte-un morcov, o roşie sau un ardei-trufanda! Mă simţeam ca un bun samaritean imaginându-mi... bucuria de pe faţa acestora (a prietenilor!) admiraţia şi recunoştinţa pentru asemenea bunătăţi. Căci vorba aceea: „Dar din dar, se face rai!”  
 
Am ajuns la poarta fermei, unde se pare că portarul cunoştea deja maşina. A deschis repede, fără să pună întrebări şi ne-a onorat cu un salut milităresc! Maşina a fost dirijată către sediul directorului faimoaselor sere, iar Tov Şeful responsabil cu problemele economice pe judeţ a intrat să-l contacteze! Din păcate nu era la birou, nici el, nici adjunctul, nici inginerul şef. Nici măcar secretarul de partid! Am aşteptat minute bune dar nici una dintre feţele căutate nu şi-au făcut apariţia!  
 
Apoi am intrat (împreună cu Tov Şeful de la partid) în secţia unde... la banda rulantă, femei harnice puneau produsele în pungi care trebuiau să fie livrate în Germania. Din pungile care aveau pe o parte plasă ne făceau cu ochiul nişte ardei minunaţi. Doamne, ce graşi şi frumoşi erau! Îţi lăsa gura apă! Şi mie şi Tov Şefului... Neavând în spatele nostru un şef cât de mic, pe care să-l vrăjim cu apetitul nostru, nu am îndrăznit să luăm de pe bandă nici măcar o pungă, de frică să nu fim calficati ca hoţi! Căci pentru lucrătoare... noi eram doar nişte „gură-cască”! Până la urmă ne-am pierdut răbdarea, apetitul şi speranţele, am făcut stânga-mprejur şi ne-am urcat în maşina neagră părăsind cu regret acel corn al abundenţei trufandalistice!  
 
Am revenit de la fermă spre oraş cu învăţăminte, atât eu, cât şi Tovul Şef. Eu cu zicala „Să nu vinzi pielea ursului din pădure”, iar Tovul Şeful... că nu orice vizită anunţată din timp este benefică. Am înţeles amândoi că de vină fusese telefonul dat de Domnia Sa prin care îşi anunţase vizita la obiectiv! Si astfel a realizat cred, ce înseamnă „Vine şeful cel mare de la partid!” şi de ce s-au evaporat toţi factorii de conducere de la serele cu pricina. Ştiau ei ce trebuia ştiut...!  
 
George GOLDHAMMER  
 
Holon, Israel  
 
 
25 august 2014  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
George GOLDHAMMER - BANCA AMINTIRILOR (1) – PUNGA CU ARDEI / George Goldhammer : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1334, Anul IV, 26 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Goldhammer : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Goldhammer
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!