Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: George Băjenaru         Publicat în: Ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016        Toate Articolele Autorului

George BĂJENARU - TEISM ŞI ATEISM ÎN PROZA ANTI-COMUNISTĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O carte despre dragoste şi convertire la credinţă, romanul „Dincolo de curcubeu” de Cristian Petru Bălan  
 
După revoluţia din 1989, literatura română a cunoscut o adevărată explozie de proză anti-comunistă. Cărţlor scrise şi publicate până atunci în editurile din Vest, de un Dumitru Bacu, Vintilă Horia, Paul Goma, Virgil Gheorghiu şi alţi scriitori, li s-au adăugat mereu altele, jurnalele de detenţie având un procent precumpănitor.  
 
Deşi o asemenea proză a umplut în ultimii ani paginile multor reviste, precum şi rafturile librăriilor din ţară şi din străinătate, ea este încă deficitară în ceea ce priveşte diversitatea tematică, precum şi mijloacele de realizare artistică. În cazul când literatura anti-comunistă trece dincolo de nivelul dispoziţiei încărcate de fapte şi întâmplări extraordinare, trăite de autori în închisori sau în lagăre de muncă forţată, avem de a face cu mult prea dificilaproză de ficţiune, mai puţin practicată sub acest aspect, din motive lesne de înţeles, o asemenea proză presupunând, fireşte, un autor experimentat, de real talent scriitoricesc, capabil să convingă cititorul de urmările periculoase ale impactului ideologic comunist asupra formării indivizilor sociali.  
 
Una din temele extrem de puţin aborate înproblema românească de ficţiune este şi aceea a conflictului dintre teişti şi ateişti. Cartea intitulată „Dincolo de curcubeu”, de Cristian Petru Bălan, se impune a fi tratată ca un act necesar de creaţie, apărut la timpul potrivit. Ea a fost scrisă, după cum mi-a mărturisit autorul, „în anul 1987, în numai o singură lună”. După cinci ani (1992), a apărut la editura „North America” din Chicago, zăbovirea fiind din cauze financiare. Lucrarea este subintitulată „Un roman al convertirii la credinţă”. Citind-o, am descoperit, filă de filă, ca pe o carte a eliberării sufleteşti şi a îmbunării omului prin creinţa în Dumnezeu, convertirea din starea de atei întru acea de creştini a celor doi eroi principali , Mihai Doran şi Florin Vernescu, fiind în cele din urmă singura cale de transformare a caracterului acestor tineri, într-o vreme când propaganda ateistă din România anilor 1970 reuşise să înstrăineze mai ales tineretul ţării de practicile religioase tradiţionale, încorsetându-i libertatea de gândire şi dezumanizându-i, uneori, caracterele, în cazul celor slabi.  
 
Situat la antipodul jurnalelor de disidenţă, referitoare la aeeaşi peioadă istorică a deceniului al optulea, cum ar fi, să zicem, „Culoarea curcubeului” de Paul Goma, în care autorul este el însuşi un erou al zilei, în confruntarea cu liderii comunişti şi instrumentele lor de tortură, romanul „Dincolo de curcubeu” aduce, pe parcursul a peste patru sute de pagini, un extraordinar proces de transformări sufleteşti, datorat în exclusivitate confluenţei dintre dragostea mană şi cea divină, într-o societate întemeiată pe o doctrină ateistă şi bântuită de arivism şi minciună, autorul însuşi dovedindu-se a fi un excelent cunoscător al Bibliei şi al religiilor practicate în mod legal sau clandestin în România abuzurilor de tip comunist. Dacă în viziunea lui Goma „curcubeul” este simbolul pământean al pluralismului politic şi al democraţiei spre care tinde lupta anti-comunistă a autorului erou, în viziunea lui Bălan, curcubeul pare a fi echivalentul purităţii şi decantării sufleteşti a omului. Dincolo de el se produce, precum în povestea biblică a lui Saul (devenit apostolul Pavel), impactul omului cu lumea divină, înţeleasă ca adevăr absolut.  
 
Bănuit de caractere şi acţiuni contrastante, împănat cu scene de familie, profesionale, de pustnicie şi de credinţă, cu conflicte determinate de convingeri politice, filosofice, dar mai ales religioase, romanul lui Bălan începe şi se sfârşeşte cu aspiraţii omeneşti tulburătoare, către luminăşi adevăr absolut. Pe această cale, lumina curcubeului este menită să amintească „de legământul veşnic” al omului cu divinitatea. Trăirea luminii divine, a „Luceafărului orbitor” de dincolo de curcubeu, rămâne însă un privilegiu al celor aleşi, al spiritelor atingând perfecţiunea. Ea poate fi lumina miraculoasă revărsându-se din poeziile lui Lucian Blaga, lumina căutată odinioară de Goga în poezia „Rugăciune”, ori „nadirul latent” din poezia lui Ion Barbu sau - de ce nu? - lumina lucidă a ideilor pure, văzute cândva de Camil Petrescu.  
 
Scris într-o manieră incitantă, cu personaje şi acţiuni oglindite prin alternanţă sau în planuri paralele, cu o tehnică a contrapunctului menită să finalizeze momente de înaltă tensiune, cu un limbaj colorat şi savuros, de la expresia neaoşă românească, până la cele savante, cu dialoguri şi comentarii subtile, erudite, romanul „Dincolo de curcubeu” surprinde şi captează de la prima până la ultima pagină, amintind întrucâtva de tehnica şi mijloacele de realizare artistică din romanul „Sertarul cu aplauze” de Ana Blandiana.  
 
Despre ce este ce este vorba? Mihai Doran, un tânăr fiu de preot şi un ateu, originar din Ploieşti, absolvent al Facultăţii de biologie din Bucureşti, profesor în satul Valea Dulce din Ardeal, de unde va demisiona după doi ani de muncă la catedră, este obsedat de ideea de a găsi „un răspuns fierbinte la o întrebare fundamentală” ceea ce presupune, nici mai mult, nici mai puţin, decât o viaţă de „meditaţie în singurătate”. Gestul său refractar, de retragere din sistemul socio-politic al unei societăţi ce îi apare „plină de contradicţii, de mizerie, de crime politice şi minciună”, aminteşte de cel al profesorului Alexandru din romanul „Sertarul cu aplauze” al Anei Blandiana. Refugiul tânărului Mihai Doran în singurătatea pădurii stârneşte o reacţie plină de nedumerire şi revoltă nu atât din partea colegilor de catedră, cât din partea partea tatălui său, preotul Ilarion, care îşi numeşte fiul „nebun de legat” şi îi vine chiar să-l „pună la acatiste”...  
 
Dar iată că în timp ce un tânăr se retrage din viaţa profesională, luând calea codrilor şi a peşterilor din munţi, un altul, inginerul Florin Vernescu, securist experimentat şi activist agresiv, însetat de funcţii politice, cândva un infant abandonat la trei luni de la naştere şi crescut la o casă de copii din Sinaia, se află în culmea gloriei profesionale, mai ales în cadrul unei uzine de exploatări miniere, al cărei director va ajunge în curând prin acţiuni de sabotare şi şantaj, pentru ca mai târziu să i se ofere funcţia de ministru al minelor, susţinut fiind de un ştab de partid, persoana numărul trei în conducerea statului, în speranţa că Florin va deveni preşedintele ţării şi soţul Zoicăi, unica fiică a acelui conducător de partid.  
 
Între timp, Florin urmează şi un curs politic postuniversitar. Lucrarea de diplomă cu tema „Mijloace şi oportunităţi pentru limitarea şi eradicarea completă a prozelitismului religios în zonele infestate ale ţării noastre” îi dă o mare satisfacţie. Sentimentul său de ură adâncă faţă de religie şi practicile religioase îl obsedează. Îşi manifestă acest sentiment prin ruperea lănţişoarelor cu cruciuliţe de la gâtul fetelor (din propria uzină), devenite jucăriile lui din nopţi de orgie, prin răstălmăcirea în manieră grosolană a unor precepte biblice, ori prin ridiculizarea şi desacralizarea unor simboluri religioase, fapte ce le savurează ca pe nişte delicii intelectuale. La toate acestea, autorul adaugă comentarii de ordin politic, religios, ştiinţifico-fantastic etc., uneori direct, alteori prin intermediul unor caractere secundare, unele chiar pitoreşti (scriitorul Elizeanu, specialist în OZN-uri, urmărit şi el de securitate, Dorina, soţia lui, bătrânul pensionar Ioan Rădulescu, bătrânul pastor Iubaş, Veronica, Fidelia ş.a.)  
 
Romanul, în ansamblu, este dominat însă de acţiuni şi fapte contrdictorii în care sunt implicate şi urmărite îndeaproape destinele celor doi tineri, Mihai şi Florin. În timp ce profesorul Mihai Doran va găsi răspunsuri la întrebările sale datorită unei viziuni supranaturale, într-o peşteră din inima muntelui, inginerul Florin Vernescu descoperă în sufletul religios al Veronicăi Marcu, o tânără laborantă din uzina „Abatajul Roşu”, un loc de refugiu liniştitor şi de spovedanie, de eliberare de păcate comise, păcate a căror amintire îi torturează conştiinţa. Puritatea genuină a Veronicăi are asupra psihologiei lui Florin un efect terapeutic miraculos. El va renunţa la perspectiva căsătoriei cu Zoica, nepoată a lui Ceauşescu, riscând astfel pierderea portofoliului de ministru al minelor, ca să nu mai vorbim şi de visul lui ascuns de a deveni preşedinele statului.  
 
Interesante pagini de introspecţie şi analiză psihologică, însoţite de conflicte exterioare la scara micro sau macrosocială, aduc sub ochii cititorului un sensibil şi unic proces de transformare a unei lichele extrem de inteligente, într-un om cu o etică superioară, întemeiată pe credinţa în Dumnezeu. Regăsirea Veronicăi, refugiată între timp acasă, în satul Râu de Mori, din ţinutul Haţegului, îi aduce lui Florin remediul spiritual. Întâmplări dramatice petrecute împreună, îl fac să se convingă de puterea miraculoasă pe care o dă omului credinţa în Dumnezeu şi în Iisus Hristos.  
 
Urmează un delicat proces de iniţiere în credinţă şi de mântuire prin tainele religiei. Ascultarea ca act de înţelepciune are în acest proces rolul determinant. Prezenţa lui Florin la una din serile religioase al Oastei Domnului de la biserica din satul Râu de Mori, este un eveniment extraordinar pentru întreaga comunitate. Autorul spune că „venise multă lume acolo, mai multă ca oricând, unii în mod special, fiindcă toţi auziseră că un fost ateu, devenit ministru, şi un fost prigonitor al creştinilor, l-a acceptat pe Dumnezeu datorită felului cum Veronica Marcu, membră a acestei biserici, l-a putut schimba într-un timp foarte scurt.” La intrarea în biserică, cei doi tineri vor fi binecuvântaţi de păstorul lăcaşului de cult. În timpul programului religios, Veronica îl acompaniază pe Florin (acum logodnicul ei) la orgă, atunci când acesta interpretează, „cu o voce splendidă de bariton”, cântecul „Ce mare eşti”. În faţa faţa credincioşilor prezenţi în biserică, Florin face o mărturie, un fel de spovedanie publică despre păcatele şi rătăcirile lui. În ochii şi cuvintele lui Florin se poate citi bucuria descoperirii credinţei în cuvântul Mântuitorului. Este însă întrerupt de urletul vocii răguşite a lui „Băţău, secretarul de partid de la uzina „Abatajul Roşu”, pitulat până atunci în fundul bisericii, împreună cu alţi trei indivizi. „Cu asta te-am aranjat, domnule tovarăş director”, strigă Băţău „cu gura schimonosită de răutate”. Are loc o încăierare între credincioşi şi securiştii înarmaţi. Intervenţia directă a lui Florin face să se evite o vărsare de sânge. Îndepărtaţi, trimişii lui Satana se vor opri în drumul lor la o cârciumă, după care vor suferi un accident grav de maşină.  
 
Ce se întâmplă cu Mihai? După viziunea impresionantă din peşteră şi dialogul cu Iisus Hristos, întruchipat din lumina divină de „dincolo de curcubeu”, tânărul biolog şi fost ateu, se va întoarce acasă, cu gândul de a se consacra studiului Sfintelor Scripturi. La sosirea în Ploieşti, oraşul său natal, Mihai nu mai recunoaşte, pentru început, drumul spre casă, spre Biserica „Trei Ierarhi”, în a cărei casă parohială locuise împreună cu părinţii, deoarece sfânta biserică fusese ascunsă de noi blocuri masive de locuinţe. „Degetul arătător” al dictatorului ateu a făcut să se ascundă prezenţa multor biserici din ţară, după cum remarcă autorul. Ajuns acasă, Mihai va povesti, spre bucuria părinţilor, cum L-a descoperit el pe Iisus, în acea viziune copleşitoare, amintind despre vocea blândă a Mântuitorului şi puternica strălucire a feţei şi trupului Său. Pentru întoarcerea lui la credinţă, Mihai va primi binecuvântarea tatălui său, apoi îşi va căuta singur rost în lume, fie revăzând cartierul, fie trecând încă o dată prin singurătatea pădurii unde se va întâlni cu scriitorul Elizeanu căruia îi va arăta că acolo scrisese un foarte interesant jurnal de însemnări zilnice pe tematică religioasă, întins pe zeci de pagini intime, pe care le putem citi şi noi...  
 
Descoperind, la rândul său, o nouă cale de existenţă prin credinţa în Dumnezeu, Florin îşi va lua rămas bun de la uzină. Romanul se încheie cu săvârşirea sacramentului botezării creştinilor Florin, Mihai, Fidelia şi Codrin. Ritualul are loc în mijlocul naturii, la un râu din apropierea satului şi aminteşte de cel al botezului sfântului Ioan, în apa Iordanului. Veritabile imagini plăcute de religie creştin ortodoxă, dar şi ecumenică, într-o atmosferă tipic românească, simbolizează în chip fericit victoria Teismului asupra Ateismului. Bucuria botezului trezeşte în inimile tinerilor, odinioară rătăciţi, sentimentul purităţii renaşterii. Privirile lor căutând lumina de „dincolo de curcubeu” semnifică aici nevoia de eliberare totală a omului de poveri necurate, prin Adevărul absolut, întruchipat în ideea de Dumnezeu, ca izvor unic şi raţiune a existenţei umane pe acest pământ.  
 
Conflictul dintre atei şi credincioşi, existent timp de peste patru decenii în România, rămâne încă, prin caracterul său supersensibil, un subiect extrem de dificil pentru proza de ficţiune.  
 
Lăsând la o parte unele din divagaţii de ordin structural, ca şi verbalismul căruia autorul îi cade pradă volens-nolens, furat fiind pe de o parte de complexitatea problematicii cărţii sale, iar pe de alta de vasta-i paletă de cultură lingvistică şi filosofică, spun cu toată convingerea, că meritul scriitorului Cristian Petru Bălan rămâne acela de a fi produs o operă literară de pionierat, plină de fantezie creatoare şi de un nivel artistic vădid superior.  
----------------------------  
George BĂJENARU (n. 4 nov. 1938, Tunari, lângă Bucureşti) este un cunoscut şi foarte apreciat poet, prozator, critic şi istoric literar, publicist şi traducător, membru al Uniunii Scriitorilor Americani şi al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţă, autor a numeroase cărţi de succes publicate în ţară şi Statele Unite (unele bilingve, română şi engleză), un apreciat redactor român la una din cele mai prestigioase ziare din lume „The Christian Science Monitor”, care apare la Boston SUA. Cronica de mai sus a fost reprodusă după „Meridianul Românesc” din 6 martie 1998, pp. 15-17, din Los Angeles.  
 
Referinţă Bibliografică:
George BĂJENARU - TEISM ŞI ATEISM ÎN PROZA ANTI-COMUNISTĂ / George Băjenaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2110, Anul VI, 10 octombrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 George Băjenaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Băjenaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!