Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Pamflet > Mobil |   


Autor: Gelu Odagiu         Publicat în: Ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Articol și comentariu

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Articol in Dilema Veche  
Andrei Pleşu: Livrăm texte şi soluţii. Aşteptăm comenzi  
 
Acum ceva vreme, am publicat, în Dilema veche, un articol intitulat „Lamento“. Încercam să explic de ce orice om ajuns la o anumită vîrstă are dreptul să aibă o agendă de viaţă şi de lucru proprie. Mă plîngeam că sînt asaltat fără încetare de solicitări care, admirative sau respectuoase în aparenţă, îmi cer să renunţ la agenda proprie sau să o amîn sine die, pentru a asuma agendele altora.  
Sînt invitat – de fapt somat – să mă implic în scenarii diverse, să joc un rol „util“ în proiecte care nu sînt ale mele, să scriu prefeţe cochete, să „iau atitudine“, să combat pe ample fronturi politice, sociale, sau culturale, pe scurt, să fac ce mi se spune, să slujesc pe tarlaua „comanditarilor“, sub ameninţarea unei aspre judecăţi publice sau private: sînt egoist, dormitez în „turnul de fildeş“, nu vreau să ajut, fac pe nebunul, dezamăgesc etc.  
Evident că „civismul“ nu are vîrstă, că dacă poţi face un bine, e bine să-l faci, că nu ai dreptul să te ocupi, maniacal, numai de proiecte personale, cînd de jur împrejur se întîmplă tot soiul de netrebnicii. Pe de altă parte, nu mi se poate reproşa că, în ultimii 25 de ani, am stat deoparte. Chiar şi acum scriu două editoriale pe săptămînă, în care nu vorbesc, de regulă, nici despre Kant, nici despre Rembrandt. N-am sentimentul că scrisul meu are cine ştie ce efect, dar perseverez. Cît despre poeţii, artiştii plastici, fotografii, romancierii care îmi cer să mă ocup de ei, să le ornamentez destinul, „să le dau sfaturi“, nu pot decît să sper că realizează diferenţa dintre marele lor număr şi puţinătatea mea. Nu mă pot împărţi în zeci de direcţii deodată. Şi mai e ceva: şi în plan public, şi în plan estetic, eşti necesar şi, eventual, eficace, dacă iniţiativa porneşte de la tine, dacă aderi şi slujeşti în condiţii de libertate. Tu trebuie să decizi despre ce şi despre cine e cazul să te exprimi. Lucrul „la comandă“ e ipocrit sau convenţional. „Creatorilor“ le pot spune, deci, că esenţialul e să-şi vadă de treabă. Mai devreme sau mai tîrziu, vor apărea roadele. Accentul pe „managementul“ carierei e inutil, dacă nu direct contraproductiv. Lăsaţi-mă, aşadar, să vă descopăr, să fiu surprins, sedus, convins de ceea ce faceţi. Nu năvăliţi asupra mea lacomi, interesaţi, gata să vă dedaţi la pripite exerciţii de striptease.  
Am vorbit şi cu alt prilej despre postura de „ghişeu“ la care mă simt, uneori, condamnat. Mulţi par să creadă că stau, nefolosit, în spatele unui gemuleţ mereu deschis şi aştept, nerăbdător, să mă angajeze cineva: un textuleţ de catalog, un brînci editorial pe vreo copertă a IV-a, un articolaş de circumstanţă, o semnătură de protest, o recenzie, un dialog „edificator“, o opţiune politică, o vizită la atelier sau la o expoziţie. „Domnu’ Pleşu, vreau şi eu o vestă. Un pantalon. Un capoţel.“ „Bine, dar am şi eu de cusut un petic la haina proprie!“ „Ei, da, ştiu că sînteţi foarte aglomerat, dar cazul meu e un caz special!“  
Mai nou, la ghişeul meu, bat domni şi doamne cu programe, simpatii şi frustrări politice. Deunăzi, cineva mă ruga să scriu un editorial „cum ştiu eu“ despre Monica Macovei. E cazul să ajungă preşedinte. Altcineva mă ceartă tandru că – în chip dezamăgitor – nu sar să apăr victimele Antenei 3. Cum, tocmai eu? Eu, care am fost „linşat“ de acelaşi post, dar apărat de alţii? Una peste alta, sînt foarte mulţi cei care ştiu mai bine decît mine ce trebuie să fac, pe cine (şi cînd) să laud, pe cine (şi cînd) să înjur, pe cine să susţin. Sînt o simplă sculă ne- sau prost folosită. Am unele calităţi, dar sînt dezorientat, nu ştiu ce să fac cu ele. Dacă aş fi „cool“, m-aş bate pe toate fronturile, aş lua asupra mea toate războaiele, nedreptăţile, derapajele cotidiene. Iar dacă sînt atît de prost, sau de laş, încît nu ştiu ce să fac, nu-i nimic: nu trebuie decît să ascult ordinele sau sugestiile unora mai pricepuţi şi mai „civici“. Pe scurt, ori sînt „materia primă“, unealta docilă, soldatul prompt al unor strategi versaţi şi, spre deosebire de mine, „conştienţi“, ori sînt o gravă dezamăgire.  
Citeşte continuarea articolului semnat de scriitorul Andrei Pleşu pe dilemaveche.ro.  
 
Comentariul meu:  
 
"dacă poți face un bine, e bine să-l faci"...dar cu răul făcut cum rămâne?  
În fiecare articol simt cum cu o măiestrie demnă de un maestru(al manipulării), aruncați mici firimituri de scandal. Rechinașii le adulmecă și atacă iar contrarechinașii contraatacă la rândul lor. Un mic exemplu: "nu mi se poate reproșa că, în ultimii 25 de ani, am stat deoparte." Rechhinașii atacă: "Da, nu vi se poate reproșa asta, doar că ați stat într-una din părți, unde era mai căldurică". Intervin imediat contrarechinașii(dezinteresați desigur) și vă sar în ajutor. Se dezlănțuie vacarmul sutelor de comentarii.  
Eu cred că sunteți atât de sigur de asta încât nici nu vă mai obosiți să verificați și în nici un caz să răspundeți la vreun comentariu. Ați aruncat halca sângerândă și gata.  
Și pentru că veni vorba de "halcă", mai aruncați una, aproape la propriu(deși mult mai subtil): "puținătatea mea". Acum unii vor râde de ocalele nu chiar puține iar alții vor sării, că e atac la persoană...vacarm.  
 
Îmi permit să pamfletăresc și eu putin:  
 
Presa scrisă e buna la ceva?  
 
Ieri am fost la prăvălie  
Să cumpăr niște hârtie  
Muza doar mă vizitase  
Și ceva idei îmi dase  
- Ce hârtie să vă dau?  
Am fost întrebat pe șleau.  
- O hârtie pentru scris  
C-aș avea ceva de zis.  
Muza fuse pe la mine  
Și îmi fuse cam rușine  
M-a găsit fără hârtie  
De-aia pe care se scrie  
A plecat atunci în grabă  
Cred că o țineam din treabă.  
Dac-o mai veni la mine  
Vreau să fie totul bine  
Să nu vină pe degeaba  
Să poată să-și facă treaba  
Eu s-ascult ce ea mi-o spune  
Cele bune să se-adune  
Cele rele să se spele  
Pe hârtie-apoi cu ele.  
Deci doresc niște hârtie  
Pe care se poate scrie  
- Nu te chinui mai frate!  
Avem gata imprimate  
Floricele, inimioare,  
Nici acolo nu te doare  
Vrei cu două sau trei straturi?  
Cum i-o place? Să o saturi  
Dacă e simandicoasă  
Și nu vrea hârtie groasă  
Dă-i și tu niște ziare  
Că nimic în ele n-are  
Doar să-ncerce-a le citi  
Și pe loc le-o folosi,  
Referinţă Bibliografică:
Articol și comentariu / Gelu Odagiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1393, Anul IV, 24 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gelu Odagiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gelu Odagiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!