Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Gabriela Zidaru         Publicat în: Ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sunt la Roma intr-o zi minunată de început de vară. Soarele strălucea vesel pe cer,dar razele sale erau blânde nu ne trimetea pe pământ săgețile arzătoare.M-am trezit bine dispusă în această dimineață și după ce am luat un mic dejun în fugă,am pornit către Cipro,stația de metro.Am avut noroc,nu am așteptat mult și după trei stații am coborât la Flaminio și m-am îndreptat grăbită spre Vatican.Chiar dacă mergeam repede ,natura mă îndema insistent să-i admir frumusețea.Verdele răcoros al copacilor îți dădea o senzație de relaxare,de visare.Gazonul cu flori de pe străzile pe care le străbăteam m-a întâmpinat cu parfumul suav al său și nici nu am știut când am ajuns la Sat Pietro,dar nu am intrat pentru că îl vizitasem câțiva ani la rând,iar ținta pe care mi-am propus-o era Castelul Sant -Angelo.  
Am grăbit pașii și am ajuns în apropierea castelului,care se ridica impunător și majestos sub soare,străjuit de cele patru turnulețe,ridicate mult mai târziu de papa Pius.  
Castelul Sant-Angelo,este situat pe malul drept al Tibrului(actualmente se numește Tevere) și a fost inițial comandat de Împăratul Hadrian,ca mausoleu (mormânt personal al familiei sale). Construirea lui a început în anul 123 d.Ch. și a fost terminată în 139,în timpul lui Antonius Pius În scutr timp a fost adăugat și frumosul pod peste Tibru,care leagă castelul de centrul Romei și oferă un acces mai rapid dinspre oraș spre piața Vaticanului.  
Este minunat și frumos decorat cu statui angelice de o rară frumusețe.  
Castelul a fost pe rând mausoleu,apoi o parte din zidul Romei,apoi fortăreață,reședință papală și mai târziu închisoare militară.Acum este muzeu național foarte atractiv pentru turiști.  
Între anii 270-275d.Ch. a fost fortificat și inclus în zidul Aurelian din jurul Romei.De-alungul anilor folosința lui a fost de mai multe ori schimbată în funcție de necesități sau de dispozițiile date de împărații care se schimbau foarte repede.După anul 1276, castelul a trecut în posesia papilor,care l-au achiziționat pentru a-l folosi ca refugiu în caz de pericol,deoarece vremurile acelea erau tulburi și invaziile cotropitoare loveau des Împeriul Roman.Castelul este legat de Vatican printr-un coridor secret(Passetto di Borgo),care în timpul invaziei Romei de către armatele lui Charles de Bourbon,în anul1527,a fost folosit ca drept refugiu pentru Papa Clement al-VII-lea și pentru Garda Elvațiană.  
Acest coridor secret se află mascat de un fel de ușă care este acopetită de o draperie de catifea și se afla în spatele biroului din apertamentele papale.  
Istoria acelor vremuri are multe taine ,care astăzi pentru noi păstrează parfumul enigmelor trecute și ne incită curiozitatea. Așa a fost și cu mine...Nici nu am intrat bine în aripa unde pe vremuri a locuit Papa Alexandru Borgia al XIV-lea,că imediat am simțit imboldul aventurii către necunoscut,iar fantezia visării și-a făcut apariția.  
Cunoscând viața furtunoasă a celui ce a fost Alexandru Borgia, un nobil spaniol dintr-o clasă superioară a Granzilor de Spania,dar sărac, și care prin mijoace necinstite a vrut să se îmbogățescă( a sedus fiica unui mare Grade de Spania,cu care a avut trei copiii;Francesco,Cezar și Lucreția,dar care după ce ea a fost repudiată de familie, a părăsit-o și a fugit la Roma,luând cu el și copiii).Aventurile lui nu au luat sfârșit și prin gentilețea amantelor bogate și cu ajutorul crimelor săvârște cu sânge rece de el și de cei doi dintre copiii săi,au reușit să devină celebri.Sunt consemnați în istorie ca „familia criminală Borgia” și am dorit să merg pe urmele lui,fie chiar și numai în imaginație,așa că am retrăit cu groază trecând prin Borgo,episoade din acțiunile lor criminale.Vedeam cu ochii minții otrăvirea lui Janne de Navarra,căreia Lucreția Borgia i-a dăruit o pereche de mănuși care erau otrăvite cu arsenic. Mai târziu Lucreția i-a dăruit Delfinei Franței, Margareta,o cămașe de noapte otrăvită cu arsenic,dar nu i-a reușit tentativă,căci subtreta Margaretei a luat-o în mână să o ducă în budoar,dar a murit ea nu Delfina.Regelui Charles al-IX-lea care era pasionat de vânătoare,i-a dăruit un tratat de vânătoare,ale cărui pagini erau unse cu arsenicși crimele ei au continuat.  
M-am întrerupt brusc din visare pentru că am ajuns sus pe cupola castelului,unde tronează o statuie a Arhanghelului Mihail,ridicată de un sculptor flamand (Pieter Verschaffelt) inițial din marmură,dar ulterior a fost înlocuită cu una de bronz.Am văzut statuia originală în curtea interioară a castelului,însă înaintea ei pe copolă trona o cvadrigă,care era un elementul obișnuit în perioada păgână,când în ea se găseau diferite zeități solare.  
Legenda spune că Papa Grigore, îngrozit de numărul mare de victime făcut de marea epidemie de ciumă ce a bântuit mult timp Roma, a rugat pe romani să facă o procesiune religioasă,pentru a se ruga Domnului să îi scape de nenorocire.Ajungând în dreptul castelului Sant-Angelo pe cupola fortăreței,pe terasă ,a apărut Arhanghelul Mihail cu sabia de foc,pe care a pus-o sub aripă. Arhanghelul Mihail fiind un înger militar,el conduce armatele Dumnezeiești și care potrivit tradiției va conduce armatele și în bătălia finală de la Armaghedon,împotriva Antihristului.  
Se spune că de atunci,epidemia înfricoșetoare de ciumă a început să scadă și a încetat.Așa a primit castelul numele de Sant Angelo,cum spune legenda.  
Interiorul castelului este auster,el fiind ultima oară transformat în închisoare militară. Am vizitat încăperile de gardă,incăperile de tortură,încăperi care m-au îngrozit văzând uneltele,care foloseau la supliciurile bestiale la care erau supuse victimile.Metode crâncene, inventate pentru ca victima să moară, greu în chinuri groaznice.Și astăzi îmi trec prin ochii minții acele năluci ale trecutului din Evul Mediu, ale căror chinuri le văd și ale căror țipete de durere le aud.Răceala lungilor coridoare de marmură a simțit-o și Giordano Bruno. Am vizitat și locul unde a fost schingiuit în timpul inchiziției,pentru ași mărturisi erezia. El fiind teolog și filozof umanist în epoca Renașterii.Concepția sa panteistă și convingerile sale asupra infinității lumii,erau considerate erezi,drept pentru care Inchiziția l-a condamnat și a fost ars pe rug.  
Am fost impresionată de puterea soldaților acelor vremuri și mă refer la infanteriștii care purtau o patoșă de zale grea, aveau într-o mână sulița de fier ,sabia la centură și scutul mare,în cealaltă mână.  
Camera de execuție a celor care primeau condamnarea la moarte era de fapt poarta prin care condamnatul scăpa din infern,adică,era situată la nivelul Tibrului și avea în mijloc un puț care ducea către apele învolburate ale râului.  
Victima epuizată de torturi,dar care scăpa cu viață,schilodită,fără putere,era aruncată prin acel puț în apele Tibrului,unde își găsea moartea dar și liniștea că a scăpat din infern.Multe dintre carcere erau închise cu lanțuri ,iar vizitatorilor li se interzicea accesul.Acele carcere ce se aflau la nuvelul inferior al castelului ,nu aveau ferestre,iar cele de la nivelul superior aveau ca fereastră niște orificii de 20 de cm. lățime și 30 de cm. înălțime.Erau construite din piatră și nu aveau încălzire,dar erau prevăzute cu lanțuri grele fixate în zid de care era legată victima.Într-una din aceste carcere a stat și marele Giordano Bruno înainte de execuția sa pe rug,dar și mulți papi excomunicați.Nu depatre de aceste locuri se află și mormântul apostolului Petru,martirizat și închis la Roma ,la Mamertin.  
Castelul Sant-Angelo în timpul când era folosit ca refugiu pentru papi, avea amenajate și iatacuri ,unde se dormea, săli încăpătoare și frumos picate,cu mobilier luxos,unde se servea masa, sau aveau loc ospețe,dar și aici personalitatea depravată,criminală a lui Cezar Borgia și-a lăsat amprenta.  
Iatacul unde dormea a fost pictat de un celebrul pictor, Pierto da Cortona ,autoru frescei „Triumful lui Bahus” care îi definește tendința către viciu și desfătare a lui Cezar Borgia..  
Panorama care se deschide în fața turistului de pe terasa castelului este magnifică,îți dă senzația că ai Roma la picioare.Mi-am bucurat ochii cu minunatele vestigii ale istoriei,chiar dacă de atunci,de mult,din Evul Mediu ele ne vorbesc,ne dovedesc, greșelile inchiziției,chiar dacă ele au fost martore la supliciul ,la suferințele,la durerile ,la chinurile oamenilor,ele sunt purtătoarele de cuvânt ale timpurilor de mult apuse. Cu părere de rău părăsesc „castelul îngerilor”,iar odată pășind în tumultul străzii,realitatea ei mă înconjoară lăsând undeva în străfundul sufletului o amintire vie a tot ce am văzut.  
Revin încet încet la realitatea momentului, iar șuvoiul de turiști mă poartă cu el în cotidian și pentru că deja umbrele serii au început să ne înconjoare,merg agale spre casă. Vitrinele frumos luminate mă atrag precum un fluture este atras spre lumina lămpii.Admir tacit tot ce văd și îmi încântă ochii în drumul pe care m-am hotărât să îl fac pe jos spre casă.Mâine este o nouă zi,o nouă aventură în istorie,dar oare unde? Unde mă vor conduce pașii,spre ce relicve ale trecutului îndepărtat?  
 
Gabriela Zidaru  
 
Referinţă Bibliografică:
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” / Gabriela Zidaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2001, Anul VI, 23 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Zidaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!