AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ARHIVĂ CLASAMENTE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Versuri > Ipostaze >  


Autor: Gabriela Zidaru         Publicat în: Ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

RINUL ȘI LEGENDELE SALE.

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe-o stâncă din Rin stă blânda Lorelay  
Sub raza lunii păru-i strălucește,  
Iar cântecul ei vrăjit te poartă-n rai,  
Cu frumusețea lui te-ademenește.  
 
Cu vocea-i dulce drama-și povestește,  
C-a fost trădată de omul ce-a iubit,  
Iar apa Rinului adăpostește  
Taina iubirii,ce moartea i-a sortit.  
 
Dar Rinul și alt secret tăinuiește.  
E misterul comorii Nibelunge...  
Blestemul ei pe toți îi îngrozește  
Căci moartea cumplită prin el ajunge.  
 
Eroica epopee germană,  
Ce e scrisă de un poet anonim,  
Ne povestește de-a lui Siegfried dramă,  
Despre magica comoară și destin.  
 
În ținutul sinistru,din Nibelhein,  
Trăiau odată piticii nibelungi,  
Care erau răi,aveau suflet hain,  
Iar la a lor comoară nu poți s-ajungi  
 
Comoara tainică e blestemată.  
Destinul va-mplini ce e hotărât,  
Căci din munte când ea a fost luată,  
Regele Hildebrand a fost omorât.  
 
Shilbung și Nibelung pentru comoară,  
Ucid mișelește pe-al lor părinte.  
Lacomi,la împărțire ei se certară,  
Însă moartea îi aștepta cuminte.  
 
În pădure Siegfried rătăcindu-se  
Ajunge la cei doi prinți ce se certau  
Și pentru comoară,ei ce sfădindu-se  
Căci egal s-o împartă, nu reușau.  
 
Pe Siegfried îl roagă să îi ajute  
Ca egal comoara să o împartă,  
Iar sabia Balmung,ei îi promite  
Să-i dăriuască,ca bună răsplată.  
 
Din nou nemulțumiți la luptă pornesc  
Dar Siegfried vitejește îi înfruntă  
Și pentru comoară cu moartea plătesc,  
Căci viteazul îi ucide în luptă.  
 
Învingător Siegfried,devine rege  
În Nibelheimul sinistru și tăcut  
Când sabia promisă,s-o ia,merge,  
Cu violență-i prins de-un necunoscut.  
 
Siegfried se luptă cu ceva nevăzut,  
Iar lupta este grea,obositoare.  
Tot luptând,o zi și-o noapte au trecut,  
Dar iată că un semn acum apare.  
 
E o bucată de mătase mică  
De care Siegfried trage înfuriat  
Și imediat în față-i se ridică,  
Al piticilor rege încoronat.  
 
Purtând pe cap o glugă fermecată  
Piticul rege,se făcea nevăzut  
Și astfel el a putut să se bată  
Cu Siegfried,vitezul prinț de toți temut.  
 
Alberich recunoaște c-a fost învins  
Devenind a comorii ocrotitor  
Ca s-o păzească el e convins,  
Cunoascându-i blestemul ucigător.  
 
Când sabia din nișă a fost scoasă,  
Este trezit balaurul adormit,  
Și bestia se avântă furioasă  
Spre Siegfried care la luptă a pornit.  
 
Balauru-i ucis de viteazul prinț,  
Ce apoi în sângele lui se scaldă,  
Dar din tei o frunză atunci s-a desprins  
Și pe umărul său avea să cadă.  
 
Locul acela va fi vulnerabil,  
Acolo moartea cruntă îl va lovi,  
Dar restul corpului, inviolabil,  
Nimeni, niciodată nu-l poate răni.  
 
Ia sabia și gluga fermecată  
Și pleacă la Xanten,locul său iubit,  
dar aflând de prințesa minunată  
Cu pasiune,de ea s-a-ndrăgostit.  
 
Regel Wormsului,Dankart,a murit  
Iar fiul său Gunter,regatul a luat,  
Ajutat de Hage,unchiul său iubit,  
Al burgunzilor regat a guvernat.  
 
De Siegfried,Hagen lui Gunter i-a vorbit  
Cât este de viteaz,de neînfricat  
Că de Krimhilda,el e îndrăgostit  
Dar va sosi curând în al lor regat.  
 
Lui Gunter,Krimhilda,soră îi este  
Dar el e mereu trist și-ngândurat  
Că inima pe Brunhilda iubește  
Ce-i regină-n ținutul îndepărtat.  
 
Ca soț Brunhilda vrea să își aleagă  
Pe-acela ce-n luptă o va biruii,  
Dar regina,lui Gunter îi e dragă  
Și nu-i pasă dacă-n turnir va muri.  
 
Siegfried lui Gunter ajutor îi va da  
ca pe Brunhilda să - cucerească,  
Însă cu Krimhilda se va însura  
Jurând că veșnic el să o iubească.  
 
Pornesc la drum cu Hgen alăturea  
Spre Islanda,ce-i al Brunhildei regat,  
Iar Gunter cu Bunhilda se va lupta,  
În turnir,el fiind de Siegfried ajutat.  
 
Pe Siegfried regina pe loc l-a plăcut,  
Dar el ignorând-o spune că-i vasal.  
Lui Gunter jurându-i să-i fie ca scut,  
Vița apărându-i,e-al său ideal.  
 
Brunhilda și Gunter pornesc la luptă,  
Iar Siegfried de glugă făcut nevăzut,  
Sulița și scutul lui Gunter poartă,  
Să-nvingă regina în luptă tăcut.  
 
Învinsă regina,spre Worms au plecat,  
Ca nunta s-o facă cum au hotărât.  
Când Siegfried cu Krimhilda s-au cununat,  
Doar chipul Brunhildei era mohorât.  
 
Pe Gunter Brunhilda nu îl iubește  
Și noaptea cu cingătoarea îl leagă,  
Agățându-l de grindă îl pedepsește,  
Ca să stea atârnat noaptea întreagă.  
 
Trist, Gunter lui Siegfried istorisește,  
Iar acesta din nou noaptea-l ajută,  
Punându-și gluga,alături pornește,  
La Brunhilda ce pe Gunter n-ascultă.  
 
Și-o prinde strâns,până suflul și-l pierde  
Pe Gunter de soț atunci ea-l recunoaște,  
Plecând Siegfried ia centura ce-o vede,  
Neștiind atunci că moartea îl paște.  
 
Brunhilda n-a uitat de umilire  
Și zi de zi îi crește supărarea,  
Că un vasal primit e cu cinstire,  
De Gunter,care-i laudă puterea.  
 
Când Siegfried e chemat la el acasă,  
A țării ocârmuire s-o preia  
El pleacă cu soția lui frumoasă  
La Xanten,unde coroana-l aștepta.  
 
De când au plecat,zece ani au trecut  
Sub semnul dragostei care i-a unit,  
iar soața-i iubită,un fiu i-a născut  
Și numele de Gunter,el a primit.  
 
Și Brunhilda,însă un fiu a născut  
Și numele de Sigfried lui i s-a dat,  
Dar ura și invidia ce-au crescut,  
Motivul răzbunării au căutat.  
 
La sfatul Brunhildei,Gunter i-a poftit  
Pe soră și cumnatnla el la castel  
Și-n cinsrea lor un turnir a pregătit,  
Dar și-un festl cu bucate fel de fel.  
 
La turnir Krimhilda este jignită,  
Dar se abține și nu ripostează,  
Că-n biserică e prima venită  
Din nou Brunhilda o admonestează....  
 
Spunțnd că-i regină,prima va intra,  
Căci Siegfried lui Gunter, vasal îi este.  
Jignită Krimhilda îi va arăta  
Cingătoerea, spunând a ei poveste.  
 
lași Hagen și Brunhilda,un plan urzesc,  
Să-l ucidă pe Siegfried, mișelește,  
Convingându-l și pe Gunter ei hotărăsc,  
Că prin sânge,rușinea se plătește.  
 
Hagen perfid,pe Krimhilda convinge,  
Să-i coase lui Siegfried, semn pe tunică,  
În locul pri care moartea ajungea  
Ca la luptă să plece fără frică.  
 
Apoi la luptă plecând cu toții,  
Hagen pe Siegfried să-l omoare dorea,  
Dar alta a fost hotărârea sorții,  
Căci ajungând la luptă,tocmai se sfârșea.  
 
Hagen și Gunter pe Siegfried l-au decis  
Să meargă cu toții la vânătoare,  
Dar planul ca Siegfried aă fie ucis,  
Doar Hagen îl va pune n aplicare.  
 
Deci recunoștința binelui făcut  
Astfel Gunter lui Siegfried îi arată,  
Căci acceptând planul lui Hagen, tăcut,  
Și el e complice la crunta-i faptă.  
 
Siegfried ,sabia șo armura și-a scos  
Și către apa râului se-ndreaptă,  
Dar Hagen mergând după el,furios  
Lancea-i înfige în crucea brodată.  
 
Ca trupul lui Siegfried să fie adus,  
Mișeii așteptau să vină noaptea.,  
Și aducându-l pe scut,la ușă l-au pus,  
Ca slugile să-i descopere moartea.  
 
C-a fost ucis de tâlhari,Hagen a spus  
Motivul fiind,ca să-l jefuiască.  
Chiar și Gunter adevărul a ascuns,  
ca a lui soră să nu-l bănuiască.  
 
Krimhilda la plâns cu durere în suflet  
Și-nchisă cu el,ea trei zile a stat,  
Dar răzbunarea ivită în cuget,  
Privirea și chipul frumos,i-au schimbat.  
 
Ea-i cere lui Gunter să ducă vestea,  
Toți cavalerii și prinții să vină,  
Ca lui Siegfried să-i facă-nchinarea,  
După a cavalerilor datină.  
 
Însă, când Hagen la mort s-a închinat,  
Atunci din rană sângele a țâșnit,  
Semn că e ucigașul adevărat,  
Dar jurând iar strâmb,Gunter l-a ocrotit.  
 
Ei au mințit,dar Krimhilda a aflat,  
Că nu tâlharii Să-l prade l-au ucis,  
Hagen fiind ucigașul adevărat.  
Și să se răzbune pe el,a decis.  
 
Hagenvon Torjhe, lui Gunter îi spune  
Să-i ceară Krimkhildei comoara să-i dea,  
S-o ducă-n castel departe de lume,  
Că nimeni de la el n-o poate lua.  
 
Din nou Gunter se preface că pleacă,  
Iar Hagen, cu forța, comoara o ia,  
În Rin,la fund,o ascunde să zacă,  
Și nimenea,doar el, locul îl știa.  
 
Attila aflând povestea Krimhildei  
Și de marea frumusețea ce ea o avea,,  
Vine la castel să-i ceară reginei,  
Să-i fie soață și a hunilor stea.  
 
Gândind răzbunare,ea îl acceptă,  
Plecând cu el în a hunilor țară  
Dar iubirea lui Siegfried,ea n-o uită,  
Așteptând ca momentul să apară.  
 
Naște pe Ortlib,a lui Attila fiu,  
Și-n minte răzbunarea plănuiește  
Căci Siegfreied în inima ei este viu,  
Ea nu l-a uitat, încă-l iubește.  
 
Pe Attila-i îl roagă ca să-l invite,  
Pe Gunter și curtea,la ei,la castel...  
Deși Hagen știa că n-o să-l uite,  
Acceptă să plece,perversul mișel.  
 
O zână la Dunăre îi șoptește,  
Că de la huni, nu se vor întoarce,  
Dar bine înarmat el socotește,  
Că numai destinul știe ce face.  
 
Prin multe primejdii,ei or să treacă,  
Dar prin crimă,Hagen le va rezolva,  
Ajungând,un mare ospăț i-așteaptă,  
Dar destinul tragic,pândea undeva.  
 
Văzându-i înarmați,hunii se miră,  
De ce cavalerii sabia-și poartă?  
Burgunzii-n ospeție doar veniră,  
Dar nimeni nu-și cunoaște a lui soartă..  
 
Crezând că la ei așa-i obiceiul,  
Attila pe Ortlib,cu drag l-a adus  
Și-n brațe cu toții au purtat fiul,  
Până ce-n brațe la Hagen, a ajuns.  
 
Atunci de afară a venit vestea,  
Că toți cavalerii și oștenii-s morți.  
Vin otrăvit le-a dat Krimhilda, să bea,  
La huni poruncind să-i ucidă pe toți.  
 
Hagen furios,pe Ortlib ucide,  
Tăindu-i capul cu sabia Balmung.  
Dar numai lupta acum va decide,  
Dacă ei teferi,acasă mai ajung.  
 
Burgunzii pentru viața lor se luptă  
Ei apărânduși onoarea prin sânge  
Având castelul,acum ca redută,  
Doar a lor moarte-i ami poate ajunge.  
 
Când ultimul burgund în luptă piere,  
Pe gunter și Hagen,soarta îi scapă,  
Dar Gunter e rănit,iar a lui durere  
Ce-n suflet o are,e-a morții apă.  
 
Krimhilda pe al său frate-l întrtebă  
În ce loc,Hagen, comoara a ascuns,  
Dar el privind-o cu o ură oarbă  
A tăcut,fără să-i dea nici-un răspuns.  
 
Furioasă, atunci capu-i retează,  
Chiar dacă-n luptă,doi frați a pierdut,  
Apoi pe Hagen îl interoghează,  
Dar și el privește regina,tăcut.  
 
 
Ca răzbunarea să-i fie depilnă,  
Lui Hagen,Krimhilda capu-i retează,  
Moartea lui Siegfried,e doar a lui vină,  
Iar Hagen murind,ura-i încetează.  
 
 
 
Neștiind nimic de crima burgundă  
Vasalul lui Attila e revoltat,  
Că din a Krimhildei ură profundă,  
Hunii,ospitalitatea au trădat.  
 
 
.El inima cu sabia-i străpunge,  
Astfel blestemul comorii dispare.  
În Rin, la ea nu se poate ajunge  
Și niciodată nu va mai apare.  
 
Apa Rinului comoara o duce  
Cu al ei blestem,în mare să piară  
Ca nimeni să nu mai poată aduce  
Aurul Rinului și-a lui povară.  
 
Se mai spune că al comorii aur,  
Piticul Alberich, tot l-a trnsformat,  
Într-un inel,ce-i nibelung tezaur  
Și-n apa Rinului,el l-a aruncat.  
 
Gabriela Amzulescu-Zidaru  
Referinţă Bibliografică:
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. / Gabriela Zidaru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Zidaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondator: George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!