Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Ipostaze > Mobil |   


Autor: Gabriela Zidaru         Publicat în: Ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014        Toate Articolele Autorului

RINUL ȘI LEGENDELE SALE.

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe-o stâncă din Rin stă blânda Lorelay  
Sub raza lunii păru-i strălucește,  
Iar cântecul ei vrăjit te poartă-n rai,  
Și-n frumusețea lui te-nvăluiește.  
 
Cu vocea-i dulce drama-și povestește,  
C-a fost trădată de omul ce-a iubit,  
Iar apa Rinului adăpostește  
Taina iubirii,ce moartea i-a sortit.  
 
Dar Rinul și alt secret tăinuiește.  
Este taina comorii Nibelunge...  
Blestemul ei pe toți îi îngrozește  
Căci moartea cumplită cu el ajunge.  
 
Eroica epopee germană,  
Ce e scrisă de un poet anonim,  
Ne spune de a lui Siegfried dramă,  
Despre magica comoară și destin.  
 
În ținutul subteran,în Nibelhein,  
Trăiau odată piticii nibelungi,  
Care erau răi,aveau suflet hain,  
Iar la a lor comoară nu poți s-ajungi  
 
Comoara magică e blestemată  
Ca să poarte cu ea moartea cumplită,  
Dar ea a fost de la pitici furată,  
Iar pedeapsa prin moarte ispășită.  
 
Siegfried rătăcindu-se în pădure,  
Se întâlnește cu prinții ce au decis  
Comoara de aur spre împărțire,  
După ce pe tatăl lor bun l-au ucis.  
 
În luptă Siegfried îi ucide pe prinți  
Și astfel comoara la el ajunge,  
Dar pentru comoară și alții-s sortiți  
Să dea blestemului tribut de sânge.  
 
Sabia Balmung ce i se promise,  
O smulge din tainița ei secretă,  
Însă este prins de-o mână întinsă,  
Ce e nevăzută și violentă.  
 
Siegfried se luptă cu ceva nevăzut,  
Iar lupta este grea,obositoare.  
Tot luptând,o zi și-o noapte au trecut,  
Dar iată că un semn acum apare.  
 
E o bucată de mătase mică  
De care Siegfried trage înfuriat  
Și imediat în față-i se ridică,  
Al piticilor rege încoronat.  
 
Alberich recunoaște c-a fost învins  
Și devine a lui Siegfried servitor.  
Să păzească comoara el e convins,  
Căci cunoaște blestemul ucigător.  
 
Când sabia din tainiță a fost scoasă,  
Blaurul ce până atunci a dormit,  
Trezește în el fiara fioroasă  
Și la luptă cu Siegfried a pornit.  
 
Învins,e ucis de viteazul prinț,  
Ce apoi în sângele lui se scaldă,  
Dar din tei o frunză atunci s-a desprins  
Și pe umărul lui avea să cadă.  
 
Iar locul acela va fi vulnerabil,  
Acolo moartea cruntă îl va lovi,  
Dar trupul devine inviolabil,  
Căci nimeni niciodată nu-l va răni.  
 
Prin luptă ,Siegfried a devenit rege.  
Regatul Nibelhein,el stăpânește.  
Își ia sabia,gluga,apoi merge,  
La Xanten în țara ce el iubește.  
 
Aflând de a Krimhildei frumusețe,  
El se îndreaptă spre Worms,îndrăgostit,  
N-ascultă de părinți și-a lor poveste  
Și își urmează drumul ce i-e sortit.  
 
Dancart a fost rege în Worms și a murit.  
Fiul său Gunter regatul a luat,  
Ajutat de Hgen,unchiul său iubit,  
El a condus regatul,l-a guvernat.  
 
Gunter de Brunhilda e îndrăgostit  
Și vrea să-i devină a lui soție,  
Dar ea va alege pe cel ce-i sortit  
Să o învingă prin vitejie.  
 
Lui Gunter,Hagen de Siegfried i-a vorbit...  
Cât este de viteaz,de nenfricat  
Și că de Krimhilda e îndrăgostit,  
Dar va veni curând,în al lor regat.  
 
Și Siegfried pe Gunter îl va ajuta,  
Ca pe Brunhilda să o cucerească,  
Dar cu Krimhilda se va însura,  
Jurând pe-a lui soră s-o iubească.  
 
Pornesc la drum cu Hgen alăturea  
Spre Islanda,ce-i al Brunhildei regat,  
Iar Gunter cu Bunhilda se va lupta,  
În turnir,el fiind de Siegfried ajutat.  
 
Pe Siegfried Brunhilda pe loc l-a plăcut,  
Dar el ignorând-o i-a spus că-i vasal.  
Lui Gunter jurat-a să-i fie ca scut,  
Credința pentru el,e-al său ideal.  
 
Brunhilda și Gunter pornesc la luptă,  
Iar Siegfried de glugă făcut nevăzut,  
Lui Gunter sulița și scutu-i poartă,  
Să-nvingă regina în luptă tăcut.  
 
Învinsă regina,spre Worms au plecat,  
Iar cele două perechi nunta-au făcut  
Și la petrecere cu toți s-au distrat,  
Doar Hgen și Brunhilda priveau tăcut.  
 
Brunhilda pe Gunter nu îl iubește  
Și seara cu cingătoarea îl leagă,  
Agățându-l de grindă îl pedepsește,  
Ca să stea atârnat noaptea întreagă.  
 
Gunter lui Siegfried totul povestește,  
Iar aceste din nou noaptea-l ajută,  
Punându-și gluga,alături pornește,  
La Brunhilda ce nu îl mai ascultă.  
 
O prinde strâns,până suflul și-l pierde  
Și pe Gunter de soț îl recunoaște,  
Iar Siegfried ia centura ce-o vede,  
Dar plecând nu știe răul ce-l paște.  
 
Brunhilda n-a uitat de umilire  
Și zi de zi îi crește supărarea,  
Că un vasal primit e cu cinstire,  
De Gunter,ce îi laudă puterea.  
 
Dar Siegfried e chemat la el acasă,  
A țării ocârmuire s-o preia  
Și pleacă cu soția lui frumoasă  
La Xanten,unde coroana-l aștepta.  
 
Au trecut zece ani de când au plecat,  
Iar a sa soție,un fiu i-a născut...  
Gunter,la numit,ca al său cumnat  
Și-nconjurat cu dragoste l-a crescut.  
 
Însă și Brunhilda,un fiu a născut  
Și numele de Sigfried lui i s-a dat,  
Dar ura și invidia ce-au crescut,  
Motivul răzbunării au căutat.  
 
Sora și cumnatul,Gunter a poftit,  
Motivând că-i este dor de ei  
Și-n cinsrea lor un turnir a pregătit,  
Împlinind astfel dorința soției.  
 
La turnir Krimhilda este jignită,  
Dar se abține și nu ripostează,  
Da-n biserică e prima venită  
Totuș Brunhilda o admonestează....  
 
Că ea fiind regină,prima va intra,  
Căci Siegfried lui Gunter, vasal îi este.  
Jignită Krimhilda îi va arăta  
Cingătoerea, spunând a ei poveste.  
 
Hagen și Brunhilda,trădarea urzesc,  
Pe Siegfried să-l ucidă mișelește,  
Îl conving și pe Gunter și hotărăsc,  
Că prin sânge,rușinea se plătește.  
 
Perfid Hagen pe Krimhilda o-nșeală,  
Să-i coase lui Siegfried semn pe tunică,  
Ca în a luptei învălmășeală,  
Pe veteaz să-l apere fără frică.  
 
Siegfried a plecat cu Gunter la luptă,  
Însă bătălia se terminase,  
Atunci la vânătoare se avântă,  
Dar sabia și armura și-o scoase.  
 
Siegfried se-ndreaptă spre râu fără frică,  
Atunci perfid Hagen,lancea înfipse,  
În semnul ce e cusut pe tunică  
Și astfel mișelește îl ucise.  
 
Pe scutul său,târziu,Siegfried a fost dus,  
Dar să-și ascundă fapta mișelească,  
Hagen și Gunter la ușa lui l-au pus,  
Dimneața,slugile să-l găsească.  
 
Trei zile Krimhilda lâgă el a stat  
Și s-a hotărât ca să îl răzbune,  
Dar privire și chipul i s-au schimbat,  
Privind crunt și fără milă la lume.  
 
Lui Gunter îi spune să dea poruncă,  
Toți prinții și cavalerii să vină,  
Să se închine cu durere adâncă,  
Așa cum se face după datină.  
 
Dar când Hagen la mort s-a închinat,  
Din rană atunci sângele a țâșnit,  
Semn că e ucigașul adevărat,  
Însă jurând strâmb,Gunter l-a ocrotit.  
 
Că ei au mințit,Krimhilda a aflat,  
Că nu tâlharii pe Siegfried l-au ucis,  
Ci Hagen e ucigașul adevărat.  
Pe el să se răzbune a decis.  
 
Malefic Hagen lui Gunter îi spune  
Să-i ceară Krimkhildei comoara să-i dea,  
S-o ducă-n castel departe de lume,  
Că nimeni de la el n-o poate lua.  
 
Apoi Gunter se preface că pleacă  
Și Hagen cu forța, comoara o ia,  
În Rin,la fund,o ascunde să zacă,  
Ca astfel nimeni să n-ajungă la ea.  
 
Attila aflând povestea Krimhildei  
Precum și frumusețea ei mare,  
Vine la castel să-i ceară reginei,  
Să-i fie soață și a hunilor floare.  
 
Cu gândul la răzbunare acceptă...  
Naște pe Ortlib,a lui Attila fiu,  
Însă răzbunarea nicicând n-o uită,  
Căci Siegfreied în inima ei este viu.  
 
După o vreme Attila-i invită,  
Pe Gunter și curtea,la el,la castel...  
Hagen știa că Krimhilda nu uită,  
Și acceptă să plece,perversul mișel.  
 
La Dunăre,o zână îi șoptește,  
Că de la huni,el nu se va întoarce,  
Dar bine înarmat la drum pornește,  
Căci numai destinul știe ce face.  
 
Ajungând,un mare ospăț îi așteaptă,  
Însă Attila era foarte mirat,  
De ce cavalerii arma o poartă,  
Când el cu drag,la ospăț i-a invitat.  
 
Crezând că la ei așa-i obiceiul,  
Pe fiul său Ortlib,cu drag l-a adus  
Și-n brațe cu toți au purtatcopilul,  
Până ce-n brațe la Hagen, a fost pus.  
 
Atunci de afară a venit vestea,  
Că toți oștenii și cavalerii-s morți.  
Krimhilda,vin otrăvit le-a dat să bea,  
Poruncind la huni să-i ucidă pe toți.  
 
Furios Hagen,pe Ortlib ucide,  
Tăindu-i capul cu sabia Balmung.  
Din lupta crâcenă soarta decide...  
Hagen și Gunter rănit,afară ajung.  
 
Pe fratele ei Krimhilda-l întreabă  
În ce loc,Hagen comoara a ascuns,  
Dar Gunter rănit în seamă n-o bagă  
Și-atunci ea-i retează capul nesupus.  
 
Krimhilda în luptă doi frați a pierdut,  
Doar Gunter trăia,dar și el a murit,  
Iar Hagen privește măcelul,dar mut,  
Nu spune unde comoara a dosit.  
 
Ca răzbunarea să fie deplină  
Krimhilda lui Hagen capu-i retează,  
Căci numai el este singur de vină,  
De faptele ce nu îl onorează.  
 
Fără să știe de crima celor doi,  
Vasalul lui Attila e revoltat,  
Că regina silind hunii la război,  
Legea ospeției a trădat.  
 
El inima cu sabia-i străpunge,  
Astfel blestemul comorii dispare.  
La comoara din Rin nu poți ajunge  
Și niciodată ea nu va apare.  
 
Se mai spune că al comorii aur,  
Piticul Alberich, tot l-a trnsformat,  
Într-un inel,ce-i nibelung tezaur  
Și-n apa Rinului,el l-a aruncat.  
 
Gabriela Zidaru  
Referinţă Bibliografică:
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. / Gabriela Zidaru : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1442, Anul IV, 12 decembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Zidaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!