Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Fragmente > Mobil |   



Povestea unei speranţe
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sunt întâmplări care te marchează schimbându-ţi perspectiva asupra vieţii , făcându-te să te întrebi din ce sunt făcuţi unii oameni şi cât de mult poate duce un suflet omenesc .Te întrebi cum poate un suflet frânt să-şi găsească resurse să meargă mai departe să înflorească din nou şi cum să faci să-i dai puţină alinare şi curaj când îl vezi cum se risipeşte sub ochii tăi . Sunt întâmplări când uiţi de tine şi trăieşti durerea celuilalt , absorbind-o în tine încercând să-i uşurezi durerea plângând-o cu lacrimile tale, rugându-te cerului să depăşească momentul să fie din nou omul pe care îl ştii. Să poată găsi suficiente resurse în adâncul sufletului să meargă mai departe şi să aibă puterea de a zâmbi din nou.  
  
.............. 
  
Se căsătoriseră într-o zi de mai. Un zâmbet cât un soare îi lumina chipul încadrat de buclele negre ce se legănau bogate în jurul feţei şi al umerilor . Speranţa juca în ochii ei rotunzi iar inima îi vibra dându-le strălucirea stelelor într-o noapte de vară. Era fericită! În sfârşit avea o familie. Îi privea pe toţi cei adunaţi în jurul ei şi i se părea că niciunul nu înţelege cât de mare-i e fericirea. I se împlinea un vis pe care nu-l mai credea posibil . Viaţa ei fusese un şir de întâmplări nefericite ce o făcuseră să creadă că este blestemată. Venise vremea să spargă ghinionul. Nu vroia să se gândească la trecut, avea să-l lase în urma. Nu vroia să-i mai de-a voie, să-i amărască zilele! Acum putea să de-a viaţă viselor!  
  
O priveam cu dragoste mai mult decât prietenească , cu o dragoste frăţească (doar copilărisem împreună) mă bucuram pentru fericirea ei , mă bucuram mai mult de bucuria ei. O teamă inexplicabilă îşi făcuse loc în sufletul meu. Nu-mi plăcea felul în care el privea , puţin ezitant , într-o parte iar zâmbetul mi se părea puţin forţat , ca şi cum căsătoria era un rău necesar . În ochii lui erau mai mult umbre decât dragoste. Am încercat să-mi înăbuşi aceste temeri zicându-mi că sunt prea protectoare şi că îmi fac prea multe griji. Ştiam despre el că e proaspăt divorţat (la urgenţă) în urma unui adulter comis de soţie în patul conjugal. Ştiam că are o fetiţă care în toamnă urma să plece la şcoală. Ştiam că are doi părinţi care in mod bizar nu erau la nuntă, chipului avuseseră bilete la staţiune exact în această perioadă. E ceva ce nu se lega dar n-am vrut să stric frumuseţea zilei cu temerile mele.  
  
Păcat. Trebuia să-mi ascult intuiţia. Poate nu sunt o femeie inteligentă , poate că nu ştiu să citesc un om , dar întotdeauna am avut aceste presentimente care nu greşesc.  
  
Ştiam ca socrii ei locuiesc separat , un lucru bun pentru noua familie. Dar se pare că socotelile de acasă nu se potrivesc cu cele din târg şi cum s-au întors din concediu socrii şi-au luat hăinuţele şi s-au mutat cu proaspeţii însurăţei pe motiv că ei lucrează amândoi şi nu are cine să aibă grijă de micuţă. De fapt dorinţa lor era alta...Chiar dacă fosta noră le înşelase băiatul, rămânsese favorita. 
  
Greu de luptat cu aşa ceva.  
  
După mutarea lor au început certurile. Fetiţa nu mai asculta, mereu răspundea "nu esti tu mama mea", refugiindu-se la "buni" care o susţinea " are dreptate, nu poţi obliga copilul să iubească o femeie care nu-i e mamă". E greu să vii după 12 ore de muncă să te apuci să faci mâncare pentru toată familia, să faci curăţenie în toată casa, să strângi haine şi jucării împrăştiate peste tot şi să nu primeşti o vorbă bună drept răsplată din contră să fii jignită , umilită, să ţi se reproşeze că "mâncarea ta nu e bună ca a lui mami" iar drăguţa de bunii să reproşeze că nu e aşa curăţenie ca pe vremea lu' fosta, care apropo n-avea servici si şi ocupa "atât de bine" de familie. 
  
Dar astea erau nişte mici impedimente pe care spera să le depăşească, în timp, prin rabdare si iubire. Ce naivă... 
  
Îşi dorea un copil al lor. Spera că, avându-l, toţi din casă îşi vor schimba atitudinea. A încercat să aducă vorba. El n-a zis nimic , nici da nici nu. A amânat discuţia pe altă dată motivând că e obosit. N-a mai reluat-o. Dar dorinţa ei s-a implinit mai repede decât spera! 
  
A rămas însărcinată şi a readus subiectul în discuţie. El ca un fiu bun a cerut parerea mamei. Ziceai ca a luat casa foc atât scandal s-a iscat. E interzis să se mai nască un alt copil în această familie. N-a îndrăznit să spună că este însărcinată.  
  
Numai Dumnezeu ştie câte lacrimi a vărsat nopţi la rând rugându-se. Dar se pare că blestemul încă nu se risipise. Avea să loveasca crunt de data aceasta. Zilele treceau iar sarcina avansa. 
  
Discuţiile erau din ce în ce mai dese, fata incepuse şcoala avea nevoie de pachet dimineaţa, de hăinuţe pregătite . Mofturile creşteau întreţinute de buni care se întâlnea pe furiş cu fosta "pentru liniştea fetei". Sarcina creştea şi ea, şi îşi cerea drepturile . Obosea din ce în ce mai mult , picioarele începuseră şi ele să se umfle. Avea pofte . Într-un cuvânt n-o mai putea ascunde mult timp, mai ales ca se rotunjise binişor.  
  
Într-o seară obosită adormise. Era sfarsitul lui octombrie, focul ardea in sobă , el privea la televizor şi cum ea se dezvelise ochii i-au cazut pe burta ei şi ca un făcut copilul a mişcat. A trezit-o din somn .. Numai Dumnezeu ştie ce a urmat. E greu de povestit, mult ,mult mai greu a fost de trăit. O săptămână scandalul nu a încetat. Într-un cuvânt, decizia finală a fost : avort.  
  
Mi-aduc aminte era seara când m-a sunat de la servici şi m-a rugat s-o însoţesc a doua zi. Mi-a zis: "nu-mi pune întrebări vreau doar să fii cu mine acolo, apoi să mă duci acasă (acasă însemnând la noi ) . Eu la ei nu mă mai întorc, dar nu vreau să dau încă ochii cu mama. Nici în cele mai groaznice coşmaruri nu mi-aş fi imaginat ce avea sa urmeze. 
  
Ne-am întâlnit la ora stabilită şi am mers la cabinet . Ne-a spus în câteva cuvinte că nu vrea să avorteze dar el a fost de neînduplecat. Oricâte argumente am fi adus noi era ca şi cum vorbeam în faţa unui bloc de piatră. 
  
Am intrat în cabinet i-am explicat medicului ce şi cum . A urcat-o pe masă i-a făcut anestezia. La control a văzut că sarcina e trecută de patru luni jumate . Doctorul s-a oprit şi a spus dacă vreţi să continui trebuie să plătiţi în plus un milion . Am ieşit afară să-i comunic. Mi-a plătit toată suma cu bani de 10 000 lei (leul de acum) . Mi-a numărat în palma ban cu ban şi mă uitam cum îi tremura mâna. Nu că nu ar fi avut bani dar m-a întrebat "sigur a cerut doctorul" de vreo două ori. Nu ştiu ce o fi fost în capul lui. În fine, am intrat, am dus bani şi procedura a continuat. După un timp, când a fost suficient de întremată, am luat-o împreună cu soţul meu şi ne îndreptam spre maşină. Uitasem de individ. Sau poate că speram să fi plecat. Dar nu , el era acolo , aştepta. A venit spre noi şi ce credeţi că a putut să spună , să ceară mai precis: o dovadă! O DOVADĂ că avortase! Am vrut să mă reped în gâtul lui dar paloarea ei m-a avertizat că va leşina. Am prins-o la timp. Soţul meu a ridicat-o în braţe şi a dus-o în maşină. Mi-am întors capul şi din mers am scuipat în faţa lui zicându-i : dovada e în taviţă la doctor, criminalule, du-te şi cerei-o ! 
  
Au trecut luni de zile până am reuşit să văd din nou o urmă de zâmbet pe faţa ei.  
  
Şi ani la rând fără să pot uita. Dar o astfel de întâmplare te marchează pe viaţă şi te face să te întrebi din ce sunt făcuţi unii oameni şi cât de mult poate duce un suflet omenesc... 
  
de Gabriela Mimi Boroianu  
  
04.10.2014 
  
Referinţă Bibliografică:
Povestea unei speranţe / Gabriela Mimi Boroianu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1375, Anul IV, 06 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Mimi Boroianu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!