Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   



Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG - PORTRETUL FĂRĂ OCHI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Dacă ar fi avut de ales între o potecă anevoioasă de munte şi culoarul neted, uniform al liceului, Candit ar fi preferat muntele, cu tot efortul şi disconfortul pe care-l implica. În sufletul său rămăsese fiu de ţăran, iubitor de natură şi dornic de libertate, chiar dacă vremurile îl sortiseră carierei de dascăl. Nu-i displăcea meseria, dar nu renunţase nici la idealul unei vieţi retrase în mijlocul naturii; îl amânase pur şi simplu pentru mai târziu.  
 
Între timp se dedica voiniceşte problemelor celor două mii de elevi pe care-i avea în grijă, majoritatea indisciplinaţi, veniţi de prin satele de prin împrejurimi. Fireşte că asta îl solicita nervos, dar în mare se recupera destul de bine în sânul familiei, cu soţia şi copilele pe care le vedea crescând sănătoase şi voioase.  
 
Coridorul lung care ducea spre cancelarie era flancat de portetele eroilor neamului, aliniate frumos, în ordinea cronologiei istorice. Aşa de bine i se întipăriseră în memorie, încât ar fi fost capabil să-i enumere cu ochii închişi, fără teama de greşi pe Decebal şi pe Traian, pe Ştefan cel Mare, Ţepeş şi Mihai Viteazu, pe toţi cei care se înşiruiau cuminţi, bucuroşi parcă nevoie-mare să se termine fulminant în rama supradimensională, aurită, din dreptul casei scărilor, din care zâmbea condescendent însuşi Eroul Eroilor, Tovarăşul Cârmaci.  
 
Candit ştia că în dreptul lui Vlad Ţepeş era o pată de igrasie şi că rama lui Decebal avea nevoie de un bobârnac, având prostul obicei de a atârna strâmb, din cauză că se loveau copiii de ea când dădeau colţul, dar de data asta simţi o strângere de inimă nu în dreptul ei, ci lângă portetul Conducătorului. Nu-i veni să creadă când, la o privire mai atentă, constată, nu fără oarecare satisfacţie, că îi scosese cineva ochii!  
 
Îşi reprimă impulsul de a pufni în râs, se uită în stânga şi-n dreapta, observând că era singur şi se pregăti să-l dea jos de pe perete. Dar apoi ezită. Îşi aminti de interogatoriul la care îl supuseseră doi funcţionari zeloşi, care îl vizitaseră cu o săptămână înainte. Încuiaţi cu el în propriul său birou său de director, îl chinuiseră timp de două ore cu o singură întrebare obsedantă: de unde ştiuse despre tragedia de pe terenul de fotbal din Occident, atunci când pomenise de ea în faţa cadrelor didactice? Era evident pentru toată lumea că imediat după meci numai Europa Liberă dăduse pe post ştirea, dar dacă ar fi recunoscut asta şi-ar fi dat singur foc la valiză. Aşa că tăcuse mâlc, lăsându-i pe cei doi să facă spume la gură în timp ce-l ameniţau cu exmatricularea fetei mari de la facultate şi cu repercursiuni pe linie de partid. Se alesese doar cu un ochi învineţit şi cu frica-n sân, de care nu mai scăpase de atunci. Nu ştia ce-l durea mai tare: impertinenţa celor doi, care-l tutuiseră neîntrerupt, sau certitudinea că în colectivul lui de profesori se ascundea un turnător, care probabil îi observa fiecare pas.  
 
Se mai uită odată în jur, verificând că nu-l zărise nimeni şi, cu paşi grăbiţi, se îndepărtă tiptil de portretul fără ochi, cu gând să-şi acorde un răgaz de reflecţie. Toată ziua se perpeli neliniştit, sărind ca ars ori de câte ori secretara deschidea uşa, sau când suna telefonul. Numai la gândul că şi alţii ar fi putut să observe pângărirea simbolului comunist sacru, somându-l să ia măsuri îl treceau toate apele. La un moment dat i se năzărise până şi ideea că poate, din dorinţa de a-l compromite definitiv, însuşi şarpele acela de informator, pe care fără voia sa îl încălzea la inimă ar fi putut să fie făptaşul.  
 
Abia seara, după ce plecase şi ultimul suflet de om din clădire, în timp ce încuia tacticos uşile şi poarta, Candit se simţi ceva mai bine. Închise zgomotos legătura voluminoasă de chei în servieta sa tip diplomat şi se îndreptă spre casă.  
 
Soţia îi ghici pe loc neliniştea, încă din clipa în care intră grăbit şi-şi turnă un pahar de ţuică, pe care-l goli dintr-o înghiţitură. Tocmai el, care nu scăpa nicio ocazie de a-i critica pe băutorii care nu-şi iau timp pentru a gusta pe-ndelete! Degeaba încercă biata tovarăşă-Doamnă profesoară să-l descoasă; încăpăţânat cum era, se aşeză la masa din bucătărie lângă radioul său rusesc şi dădu volumul pe tare, prefăcându-se absorbit de emisiunea Actualitatea Românească.  
 
Dite, dă Doamne iartă-mă mai încet, că ne bagi pe toţi în puşcărie, cu Europa ta Liberă cu tot! De parcă n-ai şti că primăriţa stă dincolo de gard şi te-nfundă dacă aude ce asculţi, de nu te mai scapă nici dracu! - îl apostrofă nevasta.  
 
Văzând că nu-i răspunde şi că se uită prin ea de parcă ar fi fost din sticlă, realiză că situaţia era poate mai gravă decât îşi închipuise şi se grăbi să-i pună mâncarea pe masă. Ştia ea că, deîndată ce punea gura pe mâncare, soţul ei nu se mai atingea de ţuică.  
 
După zece noaptea îl auzi cum închide radioul în bucătărie şi, la scurt timp, după ce îşi aranjase meticulos hainele pe spătarul scaunului, cu pantalonii pliaţi la dungă, mai mult îl intui decât îl simţi strecurându-se lângă ea în pat. Se prefăcu că doarme, întorcându-i spatele dar îl auzi perpelindu-se până târziu.  
 
Să tot fi fost trecut de miezul nopţii, căci nici din camera copilei mici nu se mai auzea radioul cu topul muzical de la München şi „Domnu´ Cumsecade” – cum îi spunea ea când voia să-l necăjească – se sculă precipitat din pat şi se îmbrăcă de plecare. Femeia apucă doar să-l vadă cum bagă-n buzunar lanterna chinezească, un cuţit de bucătărie şi inelul cu cheile şcolii şi dus fu, bâiguind ceva neinteligibil, cum că să nu-şi facă griji, că el se-ntoarce într-o oră.  
 
O oră şi fu răstimpul pe care biata de ea îl petrecu bântuită de temeri şi de presimţiri rele, până când Domnul Director catadicsi să revină acasă. Dar acea oră i se păru femeii o veşnicie. Pendulând între impulsul de a suna la sora lui, cu riscul de a o scula din pat, şi imboldul de a aştepta în tăcere deznodământul misterioasei sale incursiuni nocturne, nu se putu stăpâni să nu evoce amintirea unei alte nopţi de pomină, în care se treziseră în zgomotul unor bătăi tunătoare în poarta lor ardelenească înaltă, de fier forjat. Fuseseră siguri că era Securitatea, venită să-l ridice pentru că de zece zile, de când îi fugise secretara în Germania, lipsea din sertarul şcolii ştampila oficială, cea cu care parafau diplomele de bacalaureat.  
 
Femeia nu putea uita cum îi îndesase în braţe soţului - îmbrăcat în grabă cu izmene şi haine groase, ca să nu îngheţe dacă-l duc la canal - o legătură cu cele trebuicioase, periuţă de dinţi, o fotografie cu copilele şi ceva merinde. În acea noapte de pomină, intrusul se dovedise a fi un oarecare, cetăţean german, venit întâmplător să-şi viziteze familia, care le adusese un pacheţel mititel ce conţinea ştampila buclucaşă, însoţită de scuzele secretarei pentru că n-apucase să-şi ia cu ea actele de studii şi luase ştamplia, ca să şi le facă acolo, după ce trecea graniţa.  
 
Oare avea să se rezolve şi de data aceasta totul la fel de simplu? Spre ora două, Doamna auzi cum se învârte cheia în uşă. Candit intră nonşalant, vizibil uşurat şi plin de vervă. A doua zi, nu mică fu mirarea elevilor şi profesorilor să vadă că tuturor portretelor de eroi naţionali de pe culoarul liceului le lipseau ochii. De parcă un copil pus pe şotii n-ar fi avut nimic mai bun de făcut şi s-ar fi jucat cu briceagul! Nimic deosebit, aşadar.  
 
Episodul s-a soldat cu înlocuirea tablourilor, acţuinea neputând fi atribuită nimănui şi neavând, aparent, un motiv politic, de sabotaj. Arză-i focul de bicheri neastâmpăraţi!  
------------------------------------------------  
Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG  
Benissa (Spania) - Sibiu (România)  
mai 2016  
 
Referinţă Bibliografică:
Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG - PORTRETUL FĂRĂ OCHI / Gabriela Căluţiu Sonnenberg : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Căluţiu Sonnenberg : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Căluţiu Sonnenberg
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!