Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   



Flori de-a lungul traversei părăsite, până la capăt
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Lucian DUMBRAVÂ, “Peronul de la linia moartă”, roman, eLiteratura 2013 
  
“Peronul de la linia moartă” - romanul scriitorului român Lucian Dumbravă - este povestea destinului de artist pe o frescă de sfârşit de secol XX (anul 197…) prin oglinda amintirii. Deşi autorul scrie din diaspora (Portugalia), stilul, limbajul, expresia artistică sunt necontaminate de morbul străinătăţii, romanul se hrăneşte din proza tradiţională transilvăneană. Mă duc chiar din start cu gândul spre spirala din volumul cu acelaşi titlu semnat de scriitorul Vasile Avram care, într-un interviu acordat în 1989, îmi spunea: “Există o tradiţie a prozei ardelene care merge, mai ales spre obiectivitatea realistă a unei pshihologii etnice, pe care am putea grefa o structură a modernităţii care se alăptează din mit.” 
  
Autorul Lucian Dumnbravă îmi mărturisea, într-un dialog recent, că îşi citeşte şi reciteşte romanele cu pauze lungi. Este firesc să spunem că suntem în faţa unui volum care ne solicită timp pentru lectură şi pentru meditaţie, scriitorul ridică probleme existenţiale şi le analizează. O să glisăm între scriitura de tip Joyce cu alunecare în absurdul lui Kafka dar râmânem pe terenul prozei eseistice de tip Thomas Mann. Încă de la început, auzim ecoul şi urletul “animalelor bolnave” creionate în tuş gros de Nicolae Breban, prin analogie: “O baltă de sânge umplu podeaua rece. Mici pârâiașe sângerii îşi căutau drum spre cine ştie unde. În genunchi, cu cârpe albe, mama ştergea urmele păcatului. Copilul de trei ani privea fascinat. Se metamorfozase în trupul ingheţat al păsării.” Situaţiile de viaţă se succed şi le vedem uneori în timpul trăirii alteori prin ochiul copilului care priveşte de la fereastră. Caracteristicile stilistice i-au adus meritate premii scriitorului: Premiul revistei “Vatra Veche” pentru volumul “Povestiri în alb şi negru”, 2010 şi Premiul special la concursul naţional Romulus Guga, 2011, pentru volumul “Inimi de-o noapte”. 
  
Să recapitulăm: “Ca o particularitate pe care o vom atribui prozei semnate de Lucian Dumbravă vom consemna că orice încercare de schiţare a gesturilor unui personaj este dublată de redarea imediată a gândurilor fără aparentă concordanţă dar mereu cu apartenenţă la binomul spaţiu-timp. (…) Se cuvine să atribuim o a doua caracteristică romanului semnat de Lucian Dumbravă, o tehnică a eventaiului bine-stăpânită: deşi acţiunea se petrece într-un timp definit, într-un loc închis, autorul deschide larg porţi şi ne coboară, prin tunel vrăjit, în timpul stufos al trăirilor şi al povestirilor”. Am citat din cronica precedentă pe care am consacrat-o romanului “Maidanul filosofilor”. 
  
“Peronul de la linia moartă” aduce o a treia caracteristică şi aceasta înnobilează scriitura: o tehnică specială, cinematografică, bine mânuită prin decuparea detaliilor ca secvenţe de viaţă demne de a alcătui o peliculă de gală a cinematecii de artă. 
  
Doar liberul-arbitru poate isca un “înger de o zi” -- aşa se intitulează fragmentul care precede Prologul. Cu spaima faţă de puteri demiurgice o să medităm în faţa părinţilor care îşi ascund păcatul biblic, aruncând rodul într-o valiză de vinil de pe pod, asupra dreptului de a da şi de a curma viaţă, ca un blestem impus, sub steaua magilor: “De unde anume vin aceste situaţii, de ce şi ce anume sunt ele? Destin şi nadă?...”Ca şi la Dostoevsky, tema şi teama existenţială se împrăştie din om în om, de la crimă înspre pedeapsă. Momente de maximă tensiune se succed dublate de peisaje şi descrieri de natură şi sentimente, concomitent, într-un registru semantic bogat: 
  
“Săltară bagajul pe parapetul de piatră al Podului. În gând, omul ceru iertare. Valiza se rostogoli peste parapet şi dispăru în tenebrele de dedesubt. 
  
- Groaznic… 
  
Pentru un moment, privind la hăul ce se căsca perfid avura un gând comun, nemărturisit niciodată, un gând care, la fel ca şi altele, ii va lega pentru totdeauna”. 
  
Titlul romanului poartă, în puţine cuvinte, o încărcătură grea. Câte poveşti, ce freamăt de viaţă se vor fi derulat cândva, pe peronul de la linia moartă? – mă întreb eu, pardoxal, cititor dintr-un colţ din Moldova, sadovenian “loc unde nu se întâmplă nimic” şi iată destinul triumfă sub aparenţa trecerii line a timpului peste tot şi toate iar acolo unde pare a nu mai fi ceva creşte totuşi o floare: “Se plimbau de-a lungul unei căi ferate vechi demult scoase din uz. Peste traverse crescuseră flori galbene şi albastre”. 
  
Vreau să semnalez că ne aflăm, la trei ani după ce a văzut lumina tiparului, în faţa unui roman care merită o atenţie mai promptă din partea criticii literare. Opinia mea de cititor exprimată aici in câteva cuvinte este mai degrabă un strigăt, un îndemn la lectură, nu poate şi nici nu vrea să suplinească o cronică semnată de un critic valoros care ar fi binevenit să îşi aplece atenţia asupra acestui nume pe care îl semnalez: Lucian Dumbravă. Scrisul lui puternic iese din chenare, depăşeşte limitele unor focuri de artificii care sclipesc şi dispar, rămâne în/şi formează o conştiinţă a cititorului, prin amestec de sentiment şi raţiune. 
  
Foarte atent la detalii, scriitorul surpride toate expresiile, de la agonie la extaz, într-un décor adecvat, tabloul este când unul de primăvară care se aseamănă cu un sfârşit mohorât de toamnă, când iarnă cu foc mocnind în sobă sau cu fulgi care cad necontenit, suferinţa apare acolo unde sunt pereţi albi de spital iar spaima de moarte este asociată cu sirena unei ambulanţe, ca garanţie a unui bolnav în lupta de supravieţuire. 
  
Drama scriitorului, aflat într-o perioadă critică a existenţei sale, ducând pe umeri povara unei boli cumplite dar şi metehnele unei societăţi bolnave de-a lungul unei linii moarte, se transformă în joyce-sianul destin al unui Ullyse, artist de final de veac pus să îşi asume actul creaţiei mai presus chiar decât cariera şi viaţa sa care, chiar dacă nu e un joc de noroc, uneori “se joacă de-a destinul”: “ Dar nu, viaţa nu se juca, viaţa chiar se lua in serios, că de aceea a creat totul în atât de perfectă armonie, fiecare creaţie având legătura şi sprijin într-o altă creaţie, creaţii înlănţuite prin aceleaşi puncte intrinseci: natura şi viaţa.” 
  
Un ceas interior, al sufletului şi altul biologic măsoară timpul. Existenţa se raportează la amintirile din copilărie, la alegerile forţate şi la alternativele oferite. Secvenţele de viaţă se succed episodic, dinspre copilărie înspre moarte, pe biroul la care scriitorul bate darabana cu pixul, în aşteptarea altor idei: 
  
“Într-o zi, mama îl aştepta la poarta şcolii. Era slăbită şi palidă, dar zâmbea. I-a cerut bani de o pâine şi atunci, cu brutalitate, i-au revenit toate simţămintele din ziua plecării, şuvoi de sentimente mult prea grele pentru pieptul fragil, de copil. (…) A doua zi, după cele patru ore de şcoală, s-a dus la vechea lui casă şi, fără să bată la uşă, a strecurat sub preş o monedă din aluminiu. Acum mama va avea bani de pâine…” 
  
Drama artistului, ajuns la stadiul când dorul, nu se ştie de cine sau de ce, doare - este grefată pe o frumoasă poveste de iubire, acea iubire absolută cu firescul “te iubesc” rostit printre lacrimi, ca un plâns interior: 
  
“Chiar dacă aparenţele puteau lăsa o impresie falsă, el ştia că iubirea asta de capăt de drum este ceea ce trebuie, este aşa cum trebuie, castă, sublimă prin perfecţiunea ei, argumentată de o logică a sentimentelor…” 
  
Implicarea sufletească dublată de o accentuată notă autobiografică pe de o parte şi de o alunecare din vis în real de cealaltă parte lasă amprenta unor emoţii de esenţă tare care – zic eu, cea numită recent într-o cronică semnată de scriitorul Andrei Petruş, “regina de gheaţă a poeziei contemporane” – o să umezească ochii în timpul lecturii: “ Şi-a spălat faţa, şi-a făcut injecţia, a luat medicamentele, a vărsat sânge, a luat din nou medicamente şi şi-a spălat faţa. S-a privit în oglinda de deasupra chiuvetei. Arăta exact aşa cum era, pătruns de boli funeste.(…)Nu, ce i se întâmpla nu era o întâlnire ci o reîntâlnire, una care trebuia să fie pentru a nu muri singuri, ceva ce trebuia făcut aici şi care, poate, trebuia să se fi întâmplat demult şi nu acum când murea.(…) Gândurile contradictorii, echivoce il zăpăceau. Într-adevăr, ca să nu înnebunească, va trebui să creadă în vorbele ei…ne-am întâlnit aici ca să ne recunoaştem dincolo…”. 
  
“Epilogul” ar merita citat aici în întregime dar vă las privilegiul de a descoperi forţa cu care scriitorul îşi pune personajul - artistul, poetul care îşi face din adevărul vieţii şi din puterea creaţiei care va dăinui, un crez măreţ, să-şi învingă teama de moarte, să plece, în ajunul Crăciunului, cu ultimele forţe, până la capătul liniei ferate, acolo unde drumul între viaţă şi moarte se bifurcă, să îi dăruiască iubitei cartea promisă, cartea lor… 
  
Secvenţele cinematografice se succed pe o peliculă în alb-negru, filmul se derulează în paginile romanului în timp ce scriitorul, la masa de lucru, îşi aşterne pe coala albă propriul destin, cu pauze de o sorbitură de cafea, cu poveşti despre şi pentru oameni simpli dar cu o ardentă dragoste şi preţuire pentru OM, într-o carte pe care o citeşti şi taci, sub mireasma florilor galbene şi albastre crescute pe o traversă părăsită sau brodate pe o batistă, printre trei stropi de sânge… semnul că ea va veni, ca în basme… 
  
Primul cuvânt de încheiere care îmi vine în minte este SUBLIM! Şi nu voi adăuga decât că acum (martie 2016) când eu scriu aceste rânduri, Lucian Dumbravă tocmai a pus punctul final unui alt volum pe care il aştept cu nerăbdare! 
  
Referinţă Bibliografică:
Flori de-a lungul traversei părăsite, până la capăt / Gabriela Ana Balan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana Balan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Ana Balan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!