Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Artist prin viaţa aceasta, cu adevărurile şi minciunile ei - Romanul unei singure zile şi nopţi –
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
*Lucian DUMBRAVĂ, “Maidanul filosofilor”(Ed Nico, 2013). 
  
De cele mai multe ori, am - uneori plăcută – senzaţia că scriitorii români din diaspora, aceia care reuşesc să câştige victorii în bătălia cu păstrarea nealterată a limbii române şi nu îşi deformează limbajul contaminându-l cu neologisme care mai de care mai şocante şi nu îşi adaptează stilul după chenare care nu ii definesc, strigă înspre noi pentru a nu fi uitaţi dar mai ales pentru a lua atitudine in legătură cu ceea ce se întâmplă în ţara de baştină care rămâne un etern acasă pentru ei. Cu acest deziderat am purces la drum în lectura romanului semnat de Lucian Dumbravă, un scriitor român talentat, un tânăr care trăieşte în Portugalia dar are premii importante în ţară pentru cărţile sale: Premiul revistei “Vatra Veche” pentru volumul“Povestiri în alb şi negru”, 2010 şi Premiul special la concursul naţional Romulus Guga, 2011, pentru volumul “Inimi de-o noapte”. 
  
Încă de la început am avut o revelaţie, volumul “Maidanul filosofilor” poartă girul scriitorului Nicolae Băciuţ, care işi asumă prima lectură şi realizează minunata copertă. 
  
În urma unui vis neplăcut sau a unei zile anterioare grele vine întotdeauna o dimineaţă ca oricare alta. Aşa scrie autorul în primele rânduri. Dar ce surprize vom descoperi în economia cărţii când, încă din titlu, nimic nu este ceea ce pare? Antagonismul creat între universul celest stăpânit de mintea filiosofilor şi cotidianul maidan al omului de rând, muritor pe astă lume dar şi scriitura densă a celui pe care il ştiam, în speţă, ca poet şi ca mare iubitor şi promotor de vers clasic, ne dezvăluie o cale de căutare a eului acolo unde pare că nu poate să fie. Vom observa pe măsura înaintării în text că nici personajele nu sunt plasate la locul lor obişnuit. 
  
Un poliţist ieşit la pensie şi un preot de exemplu - sunt prezenţi într-o biserică, dar într-o sală unde se intâlnesc pentru jocuri de noroc, la o partidă de cărţi cu pariuri – ce alt loc mai bun puteau găsi pentru o dezbatere publică despre evenimentele din ’89? 
  
“Mai torn ? a întrebat cu îngrijorare prefăcută preotul, arătând cu degetul stacana cu vin. 
  
S-a vrut o schimbare, atunci, în ’89 și ea s-a făcut, a conchis tăios învățătoarea. 
  
Schimbarea s-a declanșat din idealism și s-a construit pe criterii abjecte, după. Risc să spun că Revoluția au făcut-o poeții iar de schimbări s-au ocupat pragmaticii, aceia pentru care nu conta nici un vis, doar scopul de înavuțire. Polițistul a înmânat pachetul de cărți de joc, pictorului. Am fost acolo. În timp ce unii strigau libertate, văzând în asta aripi mari și cer aproape, alții făceau deja comerț cu ce va să-nsemne această libertate. Alții se ocupau de planurile pentru îndoctrinarea maselor, pentru inocularea unor viziuni deformate asupra lucrurilor, în general. Un om care vede strâmb, este un om ușor de manipulat”. 
  
O învăţătoare îşi respectă condiţia şi se supune obligaţiei de a ridica probleme de ordin etic:”Nu înțeleg cum puteți pune la-ndoială imoralitatea unei minciuni, indiferent sub ce formă s-ar prezenta ea !, se arătă învățătoarea revoltată.” 
  
Simpla introeducere în scenă a unui personaj care este muncitor forestier şi participă la joc devine motiv de dezbatere, ridică probleme legate de distrugerea ilegală dar cu bună ştiinţă, în scop de afacere comercială, a pădurilor şi pune la zid exploatarea ilicită a masei lemnoase, această bogăţie verde a patriei. 
  
Pe strada romancierilor contemporani bate vânt de schimbare din direcţia modernizării vieţii sociale, asistăm la naşterea unui roman modern ancorat in zilele noastre şi doar scriitorii care ştiu să îşi definească bine locul şi să se integreze în această nouă direcţie vor rezista în timp. Lucian Dumbravă a găsit o cheie magică. Încearcă să deschidă porţile literaturii cu această armă secretă, firescul ridicat la rang de virtute. De aici vine curgerea lină a scriiturii şi alunecarea pe tărâmuri când ale minţii când ale lumii din jur, cu mare dexteritate. Autorul îşi construieşte un careu cu pereţi trainici – idee, cer, paşi, pământ – între care, cu contur gros, creionează un destin dramatic, al pictorului, personajul alter-ego: “Părea supărat dar fruntea înaltă, de visător, îndulcea prima impresie. Nu arăta a fi trecut cu mult de patruzeci de ani, avea trăsăturile aspre în partea de sus a feței, cu pomeții obrajilor proeminenți, părul albit, cutele adânci dintre sprâncene, dar aceste trăsături se calmau înspre partea de jos a fizionomiei, cu maxilarul fără linii aspre, colțuroase, și bărbia rotundă, de copil. Faptul că întotdeauna când se așeza părea îngârbovit, se datora înălțimii lui de aproape 1,80 m și gândurilor pentru care avea mereu o ureche a sufletului. Se presupune că și pentru trăiri ale sufletului avea mereu deschidere de gânduri”. 
  
Ca o particularitate pe care o vom atribui prozei semnate de Lucian Dumbravă, vom consemna că orice încercare de schiţare a gesturilor unui personaj este dublată de redarea imediată a gândurilor fără aparentă concordanţă dar mereu cu apartenenţă la binomul spaţiu-timp. Cititorul intuieşte prezenţa personajului, aievea, dar îl găseşte mereu cu mintea departe, ca o condiţie sine-qua-non a artistului. 
  
Destinele personajelor sunt ancorate într-un decor la fel de bine prezentat sub semnul întrebării, răspunsul fiind îndelung aşteptat pentru că nimic nu mai este cum a fost şi nu pare să fie cum ar trebui. Stilul descrieii, mesteşugit şlefuit, este în măsură să nască gânduri:. “Picuri grei spălau deopotrivă acoperișul casei și turla Bisericii, blocurile de beton armat și trotuarele pustiite de o primăvară care mima cu succes o toamnă aspră”. Pe acest fundal toţi filosofează, îşi spun păreri cu pretenţii uneori livreşti alteori cu modesta recunoaştere a “artei conversaţiei” în slujba trecerii timpului. Din când în când se nasc şi concluzii: ”Sunt convins că avem același țel de a merge înspre bine ca esență, chiar dacă folosim drumuri diferite”. Toate aceste schimburi de replici nasc poveşti băltind în banalul cotidian, de la cele sfinte legate de adevărul suprem din Scriptură sau de cumpărarea şi sacrificarea mielului, ca aliment şi simbol, de Paşte, pâna la dispute legate de comunism şi capitalism ca percepte ale evoluţiei sociale sau la împuşcarea unui preşedinte arătată cu degetul de către istorie, trecând, nici nu se putea altfel, prin situaţiii efemere, prin monologuri care nu îşi găsesc finalitate şi demaraţii despre artă. Povestea se ţese ca o pânză de paianjen care leagă destine. Autorul pune pe tapet chiar drama scriitorului zilelor noastre, când legea banului face din literatură o junglă în care doar cei puternici supravieţuiesc. “Omul acesta, scriitorul de care vă vorbeam, după aceea noapte a cărții, s-a simțit atât de umilit, încât timp de o săptămână a stat cu o funie atârnată de lustra din dormitor, pregătit să se spânzure. Mi-a spus că simplul fapt că o vedea acolo, ca și opțiune în cazul în care nu ar mai fi suportat sentimentele pe care le avea în urma batjocurii la care a fost supus, îl ajuta să treacă mai ușor peste, îl ajuta să se liniștească, să-și mai tempereze din intensitatea stărilor negative și a gândului sinucigaș”. 
  
Şi când toţi vorbesc în căutarea adevărului absolut iubirea este la modul cel mai firesc, prezentă: “În primul rând, ne îndrăgostim din speranța că, în felul acesta, noi vom fi iubiți, iar intensitatea sentimentului este direct proporțională cu dorința, mai mult sau mai puțin disperată, de a ni se oferi iubire. Câți iubesc doar pentru că… iubesc ?!” 
  
“Maidanul filosofilor” este romanul unei singure zile şi nopţi şi citind, nu ai vrea să se şteargă din memorie. O astfel de noapte de Paşte în care toţi cred că se cunosc dar nu ştiu să îşi spună pe nume se încheie la fel de simplu cum a început, cu un “Christos a Înviat!” 
  
Se cuvine să atribuim o a doua caracteristică romanului semnat de Lucian Dumbravă, o tehnică a eventaiului bine-stăpânită: deşi acţiunea se petrece într-un timp definit, într-un loc închis, autorul deschide larg porţi şi ne coboară, prin tunel vrăjit, în timpul stufos al trăirilor şi al povestirilor. 
  
Vreau să îndemn la lectură pentru că romanul devine parte din noi, atunci când îl citim avem tendinţa să tot adăugăm câte ceva, despre viaţa aceasta cu adevărurile şi minciunile ei… 
  
Referinţă Bibliografică:
Artist prin viaţa aceasta, cu adevărurile şi minciunile ei - Romanul unei singure zile şi nopţi – / Gabriela Ana Balan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana Balan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Ana Balan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!