Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



Epic şi poetic în nuvele – nostalgia prozei poliţiste/ Marinel GÎLCĂ - “PASE ÎN DOI”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am fost plăcut surprinsă să îl întâlnesc pe comisarul Gîlcă Marinel – fără uniformă! - în cadrul unui eveniment intitulat “Omagiul cărţii vasluiene”, prilej cu care a primit, alături de ceilalţi scriitori invitaţi, Diploma de Merit pentru promovarea şi susţinerea limbii române, oferită de Asociaţia Ziariştilor Profesionişti Vaslui, Revista Meridianul Cultural Românesc. Tot atunci am purtat cu domnia sa un scurt dialog despre valoarea unei cronici literare care nu este scrisă la comandă, ci vine ca urmare a unei descoperiri care merită impărtăşită. Aşadar imi plac surprizele. Nostalgic, gândul mi-a zburat departe, în vremurile de demult când eram gata să renunţ la mărunţişul pe care îl luam de acasă pentru banii de pachet la şcoală, doar pentru a împrumuta de la vreun coleg un roman poliţist pe care il terminase de citit. Da, dragi tineri din zilele noastre, aflaţi ca aveam şi noi, părinţii voştri, fitze! Era greu, dar reuşeam să facem rost de cărţi bune pe care le citeam pe nerăsuflate! Şi dacă aţi ştii cât de mult ne dorim să vă vedem citind o carte din scoarţă în scoarţă şi apoi să schimbaţi păreri! 
  
Cu acelaşi deziderat, lesne se observă, porneşte la drum autorul Gâlcă Marinel. Volumul său de debut “Puterea justiţiei”(Editura Sfera, 2014) l-a făcut cunoscut în burgul pe care îl păstoreşte, îl păzeşte – Bârlad, centru greu încărcat de istorie şi cultură. 
  
Mirarea mea în faţa scrisului domniei sale este moderată, ştiu că nu este singur pe cale, o să dau exemplul altor confraţi de uniformă care cu o deosebită sensibilitate işi dedică timp valoros scrisului, primul este chiar scriitorul Vasile Chelaru, coleg de birou, dar cu mare căldură vă recomand să citiţi cărţi de suflet semnate de Olguţa Trifan sau Malciu Marian. 
  
“Mirabile, admirabile, povestiri superbe” – în aceşti termeni definea, la lansarea volumului de debut, criticul Gruia Novac nuvelele poliţiste semnate de Marinel Gîlcă. “Un debut promiţãtor, un talent autentic, o carte atractivã, pe care cititorul avizat o parcurge cu interes crescând”, consemnează, în prefaţa cărţii, scriitorul Petruş Andrei. 
  
Şi acum vă fac o mărturisire, această prefaţă, intitulată “Proză de investigaţie etică şi poetică” este cea care a fost în măsură să îmi stârnească, firesc, curiozitatea. De fapt pe Marinel Gâlcă, dacă tot suntem la momentul mărturisirii, l-am descoperit iniţial în “Lecturi empatice”, volum de cronici literare semnat de Petruş Andrei. E încetăţenită expresia “poeziei de suflet” dar în ce măsură o putem atribui şi prozei poliţiste? Păi să încercăm să mai răsfoim, să căutăm informaţii… ne ajută tot criticul Gruia Novac, domnia sa semnează un text pe coperta 4: “Când potrivirea dintre douã realitãţi sunt inventate, apar afectarea şi falsul, care aproape tot una sunt. Şi cum existã meseria de scriitor, aflãm cã între activitatea de poliţist – pe care o practicã Marinel Gâlcã – şi cea de scriitor, nu e nici un fel de … incompatibilitate. Ba dimpotrivã! Citiţi volumul <> şi mirarea dumneavoastrã va deveni admiraţie! Povestirile lui Marinel Gâlcã, scrise fãrã orgoliile prosteşti ale veleitarilor, vor intra în competiţia asprã a scrierilor psihologice, având de partea lui experienţa poliţistului activ, care ne încredinţeazã cã aceastã preocupare e nu numai profesiune, ci şi artã”. 
  
Atunci când a început să scrie, intuiesc eu, autorul s-a supus unui crez: “Ca să trăieăşti, trebuie să ai un scop şi să te agăţi de el” (Anton Pavlovici Cehov). Nimic nu trebuie să se piardă, işi va fi spus în faţa colii albe. Dar, dincolo de intenţia autorului, vreau să mă edific asupra acestei sintagme “proză de investigaţie etică şi poetică” pe care am amintit-o deja. Am reuşit să pătrund sensul citind o proză scurtă publicată recent, nuvela intitulată “Pase în doi”, semnată de Marinel Gâlcă, apărută în revista “Baaadul literar”. Iată cum este alcătuit primul paragraf care ne poate duce uşor în eroare: “Vântul zănatec fugărea norii de leşie, storcându-i ca pe nişte bureţi uriaşi , pântecoşi, de apa mărilor şi oceanelor. Picurii reci cădeau vijelios, sfârâind pe asfaltul încins, iar ploaia îşi cernea zbaterea ei volburată, primenind oraşul”. Ca un cititor care nu se lasă păcălit de apa de ploaie, purced la lectură, şi lesne pătrund în text pentru că de aici încolo ritmul povestirii devine alert, curat, dialogul curge firesc şi descopăr, cu bucurie, o forţă a scriiturii care mă binedispune. Proză etică – este! - clar, prin implicare personală, responsabilă a scriitorului care se încarcă cu bagaj din viaţa reală şi vrea o societate curată, o lume mai bună, dar proză poetică, precum spunea Petruş Andrei, este? Descopăr că autorul are acea rară putere de a alterna timpurile pornind de la un motiv banal. O simplă plimbare cu maşina a unui inspector OPC, personaj simplu intitulat Dan, alături de bunicul său în căutarea unei farmacii care să elibereze reţete compensate, devine prilej de a glisa între timpul prezent şi timpul amintirilor. Autorul făureşte cu condeiul fresce ale societăţii prezente dar şi tablouri decupate din amintirile bătrănului şi trecem, aproape fără să ne dăm seama, de la problemele marii cooperativizări comuniste sau de la momentul venirii americanilor, amintiri duioase legate de hârjoneala cu tatăl în copilărie, până la munca pământului şi viaţa grea de la ţară din zilele noastre, la cotidiana problemă a câinilor vagabonzi sau cea a funcţionarului plătit din bani publici. Departe de mine gândul să vă povestesc nuvela. Vreau, şi sper să reuşesc, să vă invit la lectură. O să folosesc drept argument fragmentul pe care autorul il introduce în economia naraţiunii printr-o paranteză. Este un caz real, s-a bătut multă monedă pe tema lui în presa scrisă, s-au făcut cercetări, a ţinut primele pagini de ştiri, populaţia a urmărit ştirea cu sufletul la gură pentru că se aduceau acuzaţii grave. Dar una e să îl citim ca ştire de ziar şi alta să îl ascultăm din gura unui slujbaj al statului, personaj literar obiectiv care povesteşte altui personaj, un bunic în rol de bun receptor: un asistat social al zilelor noastre îşi ridică de la cantina socială pachetele frumos ambalate cu carne tocată, în drum spre casă trece pe lângă o ghenă de gunoi unde o gospodină harnică, pe lângă resturile menajere, a aruncat şi un deget pe care şi-l tăiase accidental. Ideea de îmbogăţire i-a secerat repede minţile, a luat degetul, s-a prezentat cu el la OPC reclamând că l-a găsit ambalat în punga cu carnea tocată. Povestirea este captivantă pentru că nu lipseşte culoarea locală, limbajul personajelor este tipic iar acţiunea se deschide ca un evantai. Aici realitatea legislativă şi cea dorită sau imaginată se separă expresiv. 
  
Nuvela se încheie in notă elegiacă: “ Şi ei, vrăjiţi, ar mai vrea ca timpul să se întoarcă, să le zâmbească, să rămână stană de piatră…” 
  
Se simte un pronunţat iz de carte nouă. O aşteptăm cu nerăbdare. 
  
(Fragment din volumul “Dimineţile din templul cuvintelor” de Gabriela Ana Balan, în curs de apariţie!) 
  
Referinţă Bibliografică:
Epic şi poetic în nuvele – nostalgia prozei poliţiste/ Marinel GÎLCĂ - “PASE ÎN DOI” / Gabriela Ana Balan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1844, Anul VI, 18 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana Balan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Ana Balan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!