Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   



Arta de a promova arta la cotele sublimului - INTERVIU CU POETUL LUCIAN DUMBRAVA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Interviu cu Lucian DUMBRAVĂ (Portugalia)  
 
“Arta, iata ce încerc eu să promovez pe canalul meu youtube”, mărturiseşte Lucian Dumbravă. Eu mărturisesc, cu emoţie, că l-am găsit într-o poezie, l-am descoperit mai exact ca fiind vocea poeziei mele “Fluturele de cristal”. Am fost copleşită la primirea videoclipului cu o recitare divină pe care a reuşit să o impregneze poemului pentru că, închizând o clipă ochii şi ascultându-l, mi-am auzit tot zbuciumul interior revărsat la momentul când am scris poezia. L-am numit de atunci “vocea sufletului meu” şi a urmat un şir de surprize plăcute.Am descoperit un suflet mare de artist, un împătimit promotor al artei care, iată, şi el de departe între alte graniţe geografice, strigă înspre noi acasă să nu îl uităm. Culege perle din oceanul artei pe care le expune cu mare drag vizitatorilor săi din mediul online. Lucian promovează toate genurile artistice în speranţa că aşa va reuşi să îi facă pe cei înstrăinaţi de cultură să îşi întoarcă faţa spre valorile perene.  
 
Partea a II-a  
 
Gabriela Ana BALAN: Cu siguranţă este un act de mare curaj să promovezi arta adevărată azi, când pe scenă urcă, în goană după faimă şi bani tot felul de producţii, non-valori, unele vulgare chiar groteşti, altele prea dulci, altele prea amare. Vizionam deunăzi, dacă îmi permiţi un exemplu, un poem semnat Grigore Vieru recitat sublim de tine, avea din păcate un număr de vizionări care se scrie cu două cifre iar pe diverse site-uri făceau furori nişte tineri cu ţigare în mână şi pahar de coniac, închinând “în sănătatea nu-ştiu-cui”. Este dureros! Nici nu vreau să fac vreo trimitere la tinerii care preferă manelele, spun doar că nu au ce căuta acolo unde se promovează arta. Ştiu că aceste lucruri nu te sperie pentru că într-o discuţie mi-ai mărturisit: “Nu fac nimic să promovez ceva al meu. Dacă vă uitați la clipurile pe care le fac, veți vedea că acelea care conțin recitări din contemporani, au vizionări puține, dar pentru mine nu asta are importanță. Dar pentru cei câțiva care ascultă, merită”. Da, numai cei aleşi, cei care au auzit, cum tot tu spuneai, cântecul de sirenă pot urma calea pe care o deschizi, şi aş vrea să vadă, pentru un moment de linişte în suflet, cât mai mulţi ceea ce promovezi tu, clipurile tale sunt o simbioză între muzică, imagine şi vers.Te-am ascultat recitând versuri de dragoste şi am văzut în faţa ochilor artificii, dar ţi-am auzit şi vocea recitând versuri in memoriam cuiva drag şi atunci vedeam un fitil aprins de lumânare. Îmi mai povesteai aşa: “Aveam un foarte mare complex de a-mi auzi vocea pe înregistrări, îmi era penibil și-mi crea stări din cele mai jenante... Dar, încet-încet, încurajat fiind, am ajuns la acest stadiu unde am curajul necesar să promovez poezia”. Şi mai uimitor este că oricine, oricând are acces gratuit pe canalul tău YouTube. Cum reuşim să atragem cât mai mulţi vizitatori, cum îi aducem înapoi pe cei care s-au rătăcit şi s-au întors cu spatele la poezie? Şi te mai rog să ne defineşti această sete a ta de poezie?  
 
Lucian DUMBRAVĂ: De vreo douăzeci de ani mă tot uit în urmă, ca să am o imagine de ansamblu a istoriei contemporane și pentru a înțelege motivele pentru care oamenii au ajuns derutați, umblând pe drumuri cețoase ce nu le aparțin de drept. Așa cum se întâmplă și atunci când e vorba de o pictură, este necesară o anumită distanță pentru a vedea clar liniile definitorii, pentru a înțelege ansamblul peisagistic. De relativ multă vreme, acest tablou al istoriei contemporane are un contur bine definit. Nu voi intra în detalii de pedant, limitându-mă la constatările clare, de prim-plan: până în 1990, ascultam muzică ușoară, muzică populară, folk; apreciam decența plină de sensibilitate a poeziilor, picturilor, sculpturilor; citeam cărțile unor scriitori cu har, care creau literatură din iubire pentru literatură și nu din dragoste de bani, de poziții sociale, de notorietate; știam să începem orice ideație de la bun-simț.  
 
Imediat după anul amintit, toate reperele au fost inversate, mass media a promovat intens și cu multă dăruire tot ce putea fi non-valoare și, însetați de cunoaștere, am absorbit tot acest material nociv. Valorile pe care le știam și non-valorile inoculate cu atâta sârguință, au creat un amestec menit să ne bage dreapta judecată în ceața despre care vorbeam, și asta la extrem de scurt timp după 1990. Mai bine de douăzeci de ani am călcat pe drumuri derizorii, hohotind deșănțat, înjurând în engleză și purtând pantaloni rupți „estetic”, probabil ca un prinos mamelor ce se străduiau să ne cârpească orice obiect de vestimentație descusut, „ca să nu ne facem de râs”. Prin urmare, având, ca popor, o esență nobilă și un psihic debusolat prin premeditare mârșavă, consider că revenirea la dreptele valori se poate face atât prin promovarea acestora, cât și prin ambiția noastră de a ne regăsi identitatea de ființă. Ceea ce fac, felul în care eu reușesc să expun anumite valori de bază ale stării de uman (în special valoarea poeziei, prin recitări, așa cum ați spus) este minimal, dar mă ajută să-mi amintesc că încă sunt om și că încă sunt viu, ca om. Și atunci când, în ciuda interesului destul de slab pentru clipurile cu recitări pe care le construiesc, câte cineva îmi spune că a ascultat o recitare de atâtea ori încât a-nvățat versurile pe de rost (s-a întâmplat la „Corbul”, de Allan Poe, de pildă) am plăcutul sentiment al speranței că voi prinde revenirea la conștiință a poporului român, înainte de a ajunge un postum.  
 
Mă-ntrebați despre setea mea de poezie... Răspunsul este cât se poate de simplu și scurt, ca o compensație la cât a necesitat răspunsul anterior: există o sete de poezie pentru că am nevoie ca, din când în când, să mă-ntâlnesc cu mine însumi.  
 
G.A.B.: Am o curiozitate firească. Unde crezi că eşti mai cunoscut, apreciat, respectat pentru arta ta, în România sau în Portugalia? Şi mai firesc, pentru că ştiu că îmi vei răspunde sincer, mi se pare să vin în faţa cititorilor cu un argument solid, o poezie scrisă de tine, pe care o citez cu mare drag.  
 
În fiecare iarnă  
 
simţim că am mai făcut  
 
un tur de viaţă,  
 
de parcă ne-am sfârşi  
 
sau ca şi cum  
 
am lua-o de la-nceput.  
 
Uneori obosim  
 
ca după un sacrilegiu,  
 
mai îngheţăm în vreun  
 
gând  
 
al unui derdeluş  
 
din copilărie,  
 
în gândul vreunei voci  
 
care ne-ncălzea  
 
Nu vrem să ştim,  
 
nu vrem să se vadă  
 
că suntem singuri, poate,  
 
oameni de zăpadă.  
 
Eu mărturisesc că sunt o mare iubitoare a cărţilor scrise pe hârtie, a cărţilor pe care le poţi lua cu tine oriunde, le poţi uita deschise pe noptieră sau le poţi face cadou. Şi la acest capitol excelezi, îmbrăţişând toate genurile. Te rog să ne vorbeşti despre cărţile tale publicate, de unde se pot comanda?  
 
L.D.: Sunt apreciat undeva?... Un paradox este că în aceste vremuri în care nu se dă nici doi bani pe o carte, scriitorul trebuie să facă eforturi împovărătoare pentru a-și vedea sentimentele și gândurile arhivate între coperțile unui volum. Cunosc membrii ai Uniunii Scriitorilor care publică tiraje minime, plătite din pensie, tiraje care se duc la neamuri, prieteni și doctori. Personal, am avut șansa de a fi susținut de oameni deosebiți, iubitori de literatură, care m-au sprijinit în arhivarea sentimentelor și gândurilor mele. O parte din cele unsprezece volume s-au publicat când încă mai eram în România, o altă parte s-a făcut de aici, din Portugalia, dar tot la edituri românești. Două dintre aceste volume (unul de poezie, altul de proză) au primit câte un premiu. O mare realizare a fost oportunitatea de a publica o carte în ediție bilingvă, română și portugheză, simțind, printre altele, că am creat o punte de legătură între poporul meu și gazdele mele de-acum. Cărțile au ajuns la indieni, brazilieni, portughezi și români.  
 
În tiraje notabile s-au publicat la Editura „eLiteratura”, București, volumele „Peronul de la linia moartă” (roman) „Contemporan cu istoria” (versuri) și „Maidanul filosofilor” (roman). Oricare dintre aceste cărți se poate comanda de pe adresa Editurii, adresă ce se poate găsi ușor pe internet. La Editura „Andreas”, București, prin amabilitatea unui bun prieten și a editorului, se preconizează, pentru anul acesta sau începutul anului viitor, publicarea volumului de povestiri „Taina omului de lut”.  
 
În încheiere, aș dori să vă mulțumesc pentru relaxanta discuție provocată așa, prin cuvântul scris, dorindu-vă succes în tot ce construiți în domeniul literaturii, pentru că știu că faceți totul cu mult idealism și implicare.  
 
G.A.B. Mulţumesc!  
 
NOTA BENE: Acolo, departe de patrie, pe meleaguri străine, Lucian îşi comandă cafeaua în limba portugheză! Nici măcar un fir de accent străin nu îi brăzdează vocea, are un enorm sentiment de respect pentru limba română, scrie, gândeşte, recită româneşte. În serile când corespondăm prin mesaje îl întreb dacă este fericit. Fără pauză în comunicare îmi răspunde: da! Are însă un mare regret, cărţile de la noi, pe care şi-ar dori atât de mult să le citească, ajung greu la el. Caută cărţile prietenilor precum un căutător de comori, se bucură enorm atunci când descoperă un poem în care îşi regăseşte sufletul! Lucian Dumbravă este special prin tot ceea ce face, cu inima şi cu sufletul, în scrisul lui puternic sunt întrebări şi răspunsuri pe care încă le caută. Este un artizan de colecţie al cuvântului scris şi rostit! Îi mulţumesc şi eu, pentru că este…  
 
Referinţă Bibliografică:
Arta de a promova arta la cotele sublimului - INTERVIU CU POETUL LUCIAN DUMBRAVA / Gabriela Ana Balan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Ana Balan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Ana Balan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!