Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   



“Împăratul de ceară”, Cronica prezentată la Colocviul Masteratelor de Literatură
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Flavia CRĂSTĂNUŞ- TRIF  
 
DINCOLO DE COTIDIAN  
 
cu Gabriela Ana Balan (fragment)  
 
COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ,  
 
UNIVERSITATEA BUCUREŞTI, 2013  
 
Acum câteva generaţii poezia a coborât în stradă: a străbătut bulevarde, a respirat mirosul de cafea din ibricul de la geam, a gustat din ceaiul cu rom (dar romul separat), a ascultat la uşa apartamentului numărul 5 scârţâitul creionului prin care se năştea, s-a aşezat lângă noi pe banca din parc. Astăzi unii încă îi mai răspund la salut, alţii se grăbesc sau nu o aud; ea continuă să meargă, în „dimineţile târzii” păşeşte  
 
dincolo de noi, păşeşte într-o lume în care cândva doar cei Aleşi puteau pătrunde, acum deschisă tuturor. (…).  
 
Periplul continuu al poeziei între cotidian şi imaginar, între lumile de idei, prinde contur pe harta literară odată cu naşterea Împăratului de ceară , în anul 2012, prin condeiul Gabrielei Ana Balan. Aici e locul în care cuvintele aleargă în bătaia armei şi-şi câştigă supremul drept de a visa, iar versurile păşesc agale printre cioburile fine ale fiinţei.  
 
Prezenţa „cioburilor de cer” pe pământ anunţă încă din primul vers al poeziei cu acelaşi titlu – Cioburi de cer – împletirea celor două universuri. Mai cu seamă absolutul este pătruns de superioritatea fiinţei care, prin forţa sa creatoare şi capabilă să transgreseze în transcendenţă, aduce lumii de la picioarele ei mici frânturi din acest univers. Aceste frânturi de inspiraţie se plătesc însă cu sângele fiinţei ancorate între cele două lumi. Aspiraţia trecerii dincolo de realitatea în care limitele sunt clar conturate duce la anularea barierei ce desparte cele două lumi, dar şi la suspendarea spirituală între acestea: Vezi, ai spart cerul, unde să mai zbori? / Nu poţi să cobori nici pe pământ / Să îţi vezi picioarele sângerând! Salvarea vine odată cu coborârea în linele ape ale poeziei, dar cu condiţia împletirii colierului  
 
„din cioburi de cer”, menit să sclipească în adâncul curat al stihului. O interesantă interpretare şi bogată în semnificaţie a acestui poem poate fi aceea a unei arte poetice în care, poezia ia cuvântul spre a readuce eul liric pe pământul creaţiei. Uşoara nuanţă de reproş, tonul uşor de mustrare, dar şi ludic din vocea poeziei, tind să readucă pe făgaşul realităţii conştiinţa visătoare a poetului mereu însetat de absolut. Colierul este simbolul stilizării cuvântului din mici fărâme de orizont nemărginit fără de care eul liric nu este acceptat să revină pe pământul creaţiei sale: Să îmi împleteşti imediat / Un colier / Din cioburi de cer /  
 
Altfel rămâi suspendat / Între două lumi / Paralel.  
 
Evadarea fiinţei din banalul cotidian într-un univers imaginar se produce foarte plastic în Şedinţa hai-hui. Aparent pregătit aşa cum se cuvine pentru participarea la o şedinţă, cu discursul împăturit în buzunar, individul se desprinde de himerele existenţei zilnice şi pătrunde în lumi necunoscute până acum: cu prima se luptă eroic, însă al doilea univers îl găseşte deloc eroic, ci sub înfăţişarea câinelui fricos şi alungat cu pietre: A traversat toate punţile suspendate / Între lumile ce i-au ieşit în cale / S-a luptat eroic cu toate opreliştile [...] a găsit o scurtătură între două palate / şi să dreseze tigri, lei şi şarpe boa / a dovedit că nu poate. Natura limitată a acestuia, a omului încă ancorat în problemele cotidene, îl reduce în realitate, acesta ajungând în cele din urmă la şedinţa destinului său: aici îşi votează propria-i destrămare: A ajuns la  
 
şedinţă transpirat / [...] / exact când secretara termina de citit / punctul culminant de pe ordinea de zi: / „Cum să mă scoată pe mine din inima lui”. / Atât a mai apucat / A ridicat mâna, a votat. Această poezie pune în raport elemente specifice vieţii cotidiene cu cele care ţin de imaginar: pregătirile pentru şedinţă, ochelarii, discursul, toate acestea sunt puse în legătură cu universul suspendat al celorlalte lumi, un univers labirintic în care punţile devin căi de acces, în care individul pendulează între ipostaze ale existenţei.  
 
Dacă până acum evadarea se făcea dinspre cotidian spre imaginar, aducem în discuţie poezia cu care se deschide volumul menţionat anterior, Cioburi de orhidee în templul cuvintelor. Aici una dintre fiinţele sublime ale absolutului alege coborârea în cotidian, printre oamenii de rând. Este vorba mai exact despre o reîntoarcere, despre reîntruparea în umanitate a acesteia: Reîntors printre oamenii de rând / avea un singur gând / Să mai trăiască viaţa o dată / Îmbrăcat la patru ace şi cravată. Ideea renunţării este una esenţială şi atent surprinsă în versurile poeziei: se renunţă la condiţia superioară, la bogăţiile acesteia, la nemurire. Sacralitatea este înşirată pe cearşaful omenirii, fiind întărită de aluzia biblică a pruncilor ucişi de Irod, ca imagine a suferinţei eterne. Tenta sublimă a imaginarului este amplificată de imaginea alăptării ca simbol al fertilităţii, al reîntregirii fiinţei: M-a sărutat pe obraji a întins un cearşaf / A înşirat pe el pruncii ucişi de Irod / Cu sânge, scutece şi scâncete cu tot / În timp ce mă privea, Dumnezeule, îl alăpta!  
 
Universul transcendent este din nou pus în relaţie cu cel mundan în ultimele versuri ale poeziei, o transcendenţă în care timpul este ales de către sfinţi, iar dincolo, pe pământ, omul i se supune îngenunchiat: Rotea pe lanţul atârnat de ceas / Numele sfinţilor şi data de azi / Atunci pe tărâmul celălalt, / Eu singur, / Am îngenunchiat. Această supunere faţă de forţele divine este una susţinută de singurătatea fiinţei pentru care, întreg destinul e o fatalitate. De asemenea, elementele celor două universuri se întrepătrund într-un cosmos de semnificaţii: hainele la patru ace şi cravata devin simbolurile existenţei  
 
ancorate în real, pământene, iar absolutul Cerului este susţinut de imaginea copiilor sacrificaţi pe cearşaful istoriei sacre şi de cea a timpului născut din rotirea lanţului atârnat de ceasul omenirii.  
 
Imaginarul poetic al Gabrielei Ana Balan propune, prin artele poetice pe care le-a făurit, momentul îngenuncherii întregului univers la picioarele poemnului care, în unele cazuri, rămâne singura cale de salvare spirituală. Această idee este surprinsă şi concentrată în Cazemate în frontul poemului: aici neantul devine unul haotic, al luptei dintre sfinţi. Confruntarea aduce cu sine devalorizarea şi căderea în derizoriu a elementului imaginar, prin imaginea îngerilor dezbrăcaţi şi beţi şi traşi la sorţi integrată unei lumi apocaliptice ce respiră aburi de alcool, în care demonii vâslesc spre viaţa în desfrâu. În acest  
 
infern al luptei din cuvinte răsună odele închinate în faţa prostiei, cântate pe ritmuri de manele: un astfel de peisaj acustic trasformă un absolut cândva ideal într-un chici amar al vieţii pe pământ: Se bălăcesc prin rime / Arhangheli dezbrăcaţi şi beţi / Iubite picurate în sticlele de votcă / Şi dracii fără cap vâslind pe lotcă / Spre insule de nuri / [...] / Şi zmei cu stea în frunte / Cântând ode la iele / Elogiile prostiei / Pe ritmuri de manele. Singura cale de salvare din acest univers este cea a poeziei, a versului purificator şi a cuvântului biruitor. Poetul îşi găseşte aici refugiul ideal, supus condiţiei creatoare în fruntea căruia va lupta îndârjit: Dar unde e poemul? / Eu voi lupta cu dor / Să-mi fac o cazemată / Pe frontul poeziei / Indiferent de sunt / Sau nu biruitor / Cuvintele să ştie / Că sunt supusul lor. Iată astfel un refugiu spre desăvârşire poetică, spre regăsirea spiritului călcat în picioare pe pământ. Templul poeziei pure devine talismanul protector al poetului în faţa sfârşitului, supunerea faţă de cuvinte fiind răspalata lui, acesta fiind pregătit în orice clipă pentru sacrificiul său suprem.  
 
Refugiul în taina poeziei este susrprins în visul Generaţiei de strigoi. Aici condiţia poetului şi a artei sale este privită sub opacitatea vremurilor închistate în regim, vremuri în care duceam sticle şi borcane la centrele de colectare / Stăteam la rând pe ploaie, soare, vânt / Cu bănuţi câştigaţi cumpăram cărţi şi ziare / Trei saci de sticle pentru Albumul memorial / Nichita  
 
Stănescu. Poetul caută evadarea din realitatea constrângerilor, căutând cu ardoare adăpostul versului pur şi liber atât de adânc îngropat de cântecul fals şi răguşit al vocii din cravată. În acest univers libertatea frumos păstrată între paginile cărţilor se împarte în fărâme, veşnicia se cumpără cu ouă şi pachete de Kent: Când o prindeai singură pe vânzătoare îi făceai o ofertă / de şpagă zguduitoare / Pentru zece ouă scotea de sub tejghea Borges / Cu un pachet de unt citeai Llosa deodorante şi săpun / pentru Shogun, pachetul de Kent pentru / cartea lui Noica. Visul idealului al acestei generaţii se aşternea pe rafturi în librării şi respira cu greu prin ambalaj de  
 
aer comunist. Momentul de izbândă, în care cărţile au rupt strânsoarea propagandei comuniste este pus în raport cu prezentul dezamăgirii, cu ceea ce a mai rămas din libertatea câştigată. Astăzi, după douăzeci de ani, din vis se face teamă, o teamă faţă de libertatea gratuită şi afonă a vânătorului de strigoi. Cărţile lor cad acum printre rafturile întunecate şi învechite ale librăriei, ascunse sub cartea de bâlci a tarabelor din noi, cad în visul încă viu al vieţii de apoi în inima generaţiei de strigoi, a generaţiei care încă mai bântuim vitrinele librăriilor / Care încă mai vrem şi mai ştim / Să citim.  
 
Astfel, vom putea întrezări plimbându-ne prin aleile deloc poleite ale Împăratului de ceară, însă presărate cu praf de cuvinte sfinte, mâinile poetice ale scrisului în Cer. Tot aici se încheagă strânsa şi puternica legătură dintre poet şi arta sa, menită să înalţe sufletul pe trepte de idei sau să-l coboare pe pământul lumii de condei. Poeziile cuprinse în acest volum străbat în versurile lor tărâmuri de cuvinte şi sensuri pentru noi, aduc cu ele porţi deschise spre unieversul atât de aproape, dar încă nevăzut.  
 
Iată aşadar, în câteva linii conturat poeticul surprins în dimineaţile târzii, în cioburi de absolut culese de pe pământ. Relaţia existentă între realitatea cotidiană şi imaginarul cândva de necuprins, iar azi surprins cum coborându-şi scara spre pământ, face posibilă comunicarea celor două lumi şi care, prin jocuri de cuvinte şi idei nebănuite îşi cedează locul una alteia, lăsându-ne cuprinşi în golul dintre ele. Când îşi vor aţinti privirea asupra noastră, ne vor cuprinde cu tentaculele de foc şi viaţă, ne vor răpune la pământ sau ne vor ridica în slavă albă.  
 
Referinţă Bibliografică:
“Împăratul de ceară”, Cronica prezentată la Colocviul Masteratelor de Literatură / Gabriela Ana Balan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Ana Balan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Ana Balan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!