Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



“Altă trăsnaie” de geniu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
* Daniel Marian, “Îndoiala în dinspre turbare – lecţii de la crengi la pene”, Editura Amanda Edit 2015 
  
Daniel Marian – bunul meu prieten, jurnalistul, criticul, poetul – îmi trimite o carte, o “altă trăsnaie” zice, despre care crede el: “Sunt convins că nu te va speria. Vei zice, cred, că este haioasă…”. 
  
Ba nu voi zice! Voi spune răspicat din start că este un strigăt victorios de deznădejde răpusă, o transpunere genială de poezie pe coala de hârtie sub pana unui poet atins de aripa inspiraţiei. Cartea nu e haioasă. Deşi prin limbaj încearcă să fie şi uneori răpeşte zâmbete din acelea care alungă norii de pe cerul poeziei. Cartea este dureroasă prin idee şi expresie. Prin condiţia existenţială pusă pe tapet. Este o lecţie de poezie în şi din tot şi nimic transcrisă la superlativ. 
  
Începe într-un vârtej metaforic, cu un “peisaj cu tot cu ea” : 
  
coamele ei erau aproape 
  
de fluturi 
  
roz până se făcură ude 
  
mov tot ce se poate 
  
la adăpare-ntr-o ştirbă lacrimă 
  
căpia durerea de atâta precum 
  
zgomot din zăbale 
  
neinţeles cât zilele 
  
de altminteri de poimâine 
  
Reţinem acest vers: la adăpare-ntr-o ştirbă lacrimă/ căpia durerea de atâta precum/ zgomot (...). Nu ştiu de ce anume îmi lasă mie impresia că l-au încercat mai mulţi poeţi dar nu l-au reuşit… 
  
- Sfâeşeşte cu o “îndoială” sugestiv tipărită şi pe ultima copertă: 
  
formele se-mbracă subţiri 
  
să nu le prindă dimineaţâ 
  
a înţelesului – nepregătite 
  
pentru a fi 
  
Între aceste tipare poetul se loveşte de personaje celebre in epocă de care se poate lesne detaşa, atunci când îşi simte habitatul ameninţat de contaminare şi pune un mare semn de întrebare pe numele lor. Ce naiba ştiu să facă nişte băsescu/ udrea/ gabriela f/ un măr otrăvit ioh-na-mi-s muşcat de p-ixeli/ alinuţă întovărăşită de urşii lui şova” decât “să sperie copiii încât să se-toarcă în găutăciunea de-/ nceput/ cam asta fiind”?! (“face parte din nextul urban şi categoric”). 
  
Într-o astfel de lume între rădăcini şi aripi, coboară poetul, adică “totuşi, eu” şi se prezintă simplu în toată splendoarea: 
  
şi iată-mă 
  
m-am împrăştiat cu şanţul 
  
în timp ce chiar bezmetic 
  
frunzele băteau la mine-n” 
  
Dar unde este în cerul lui adevărat poetul, tot căutăndu-se şi tot negăsindu-şi locul, decât în iubire? Iată de ce spuneam că versurile vin dureros de frumos: 
  
în iubirea ta şi desigur pentru tine 
  
n-am încă aţipit pentru nicio clipă 
  
nici măcar ciudată – ca şi cum 
  
aş fi fost chiar şi până să fiu 
  
eu dintotdeauna tot ea” 
  
(“sunt atât de singur”) 
  
Nu încerc sa îl încadrez în tipare şi nici nu vreau să îl asemăn cu nimeni. Este doar el, Daniel Marian şi nimic din ce s-a scris sau se va scrie pe valurile poeziei nu pare nici să îl deranjeze nici să îl lase indiferent. Şi dacă în această junglă literară are curaj să se avânte pe o liană, atunci tarzan să fie: 
  
trăiesc intr-o grădină zoologică de excepţie 
  
unde pe lângă animăluţe mai vieţuiesc şi muieri 
  
majoritatea bete şi atât de multe că nu poţi să le numeri 
  
ciripituri gângurituri scârţâieli guguieli miauri şi lătrături 
  
- da-s tare – înving jungla mă fac 
  
iaca vreun tarzan cât mai deosebit îndrăgostit de toate cele 
  
(“adică da”) 
  
După acest act de curaj îţi vine să crezi că poetul nostru, foaie verde ca viţa/ o să devieze pe Dâmboviţa şi te aştepţi să găseşti în poezie cai verzi îndrăgostiţi de pereţi. Nici vorbă, el îşi asumă existenţa ca sens: 
  
da, să m-arunc în copacul din faţa mea 
  
cu durere ca după o mare pierdere trecută 
  
cu înţelegere că trebuia să se întâmple 
  
cu înţelepciune deplină 
  
cu fericitre c-am înţeles 
  
(“ideea nefiind o obsesie”) 
  
Iată de ce poezia poartă pecetea de geniu: 
  
în cuprinsul ideii dacă avem pe unde pătrunde 
  
e bine sa facem un foc şi să ardem 
  
(“ispitirea de povară”) 
  
Cred că l-aş recunoaşte pe Daniel Marian şi dacă m-aş plimba prin cea mai mare aglomeraţie urbană, legată la ochi deşi, în realitate, noi nu ne-am văzut niciodată. Dar îi cunosc din poezie şi râsul şi plânsul, şi respiraţia şi vuietul săngelui şi foşnetul îndoielii. V-am convins? Nu eu, poetul cu versul sau: 
  
şi după ce crezi că-mi fac o umbră 
  
nici într-un caz după scheletul meu 
  
- după gura ta după sânii tăi ampli 
  
după mândre pulpele tale după 
  
locul dragostei al naşterii care e la tine 
  
de-aceea vreau sa mă naşti tu! 
  
(“oare iarăşi da”hai”) 
  
Şi vă mai împărtăşesc un secret: îmi place vraja care se leagă între noi, acum când citim impreună aceste versuri şi vrem mai mult, aceasta fiind… cheia succesului! 
  
pentru c-am fost pentru că ştiu 
  
nu degeaba strig tot strig în pustiu” 
  
(“eu nu mai vreau sa se repete”) 
  
Şi cartea se închide, nici nu se putea altfel, cu un vers dureros de frumos: 
  
atunci pregătiţi-vă de lumea de la capăt” 
  
Suntem pregătiţi… aşteptăm următoarea carte care, sunt convinsă, o să vină până la finele acestui an pentru că poate, pentru că aşa vrea poetul şi bine face! Să mă ierte autorul dar am pierdut şirul numerelor cărţilor tipărite de el numai în acest an! Deşi le-am primit aproape pe toate in dar, cu autograf! 
  
Daniel Marian – un nume pe care vă rog să îl ţineţi minte! O să vedeţi, cât de curând, de ce! 
  
(2015) 
  
Referinţă Bibliografică:
“Altă trăsnaie” de geniu / Gabriela Ana Balan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1734, Anul V, 30 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Ana Balan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Ana Balan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!