Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   



“CUVINTE ORDONATE PENTRU TINE, FIINŢĂ DEZORIENTATĂ”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ştefan Doru DĂNCUŞ, “Scrum”, Editura Ginta 2010 
  
Atunci când calea pe care o ai ţi-o urmezi cu smerenie, viaţa e dreaptă şi îţi scoate în cale, în alte ipostaze ale existenţei lor, oameni care mai târziu îţi vor marca existenţa. Datorez debutul meu editorial (2012) unui om excepţional, l-am numit pe poetul Ştefan Doru Dăncuş, directorul Editurii “Singur”, Târgovişte. Am avut fericita ocazie să îl întâlnesc aşadar pe poet la începuturile carierei sale, în Sibiu, pe la începutul anilor ‘90. Ani în care, la răscruce, poezia aştepta limpezirea istorică a apelor… 
  
Înainte de ’89, sub cenzură grea, poeţii sibieni au reuşit să îşi păstreze poezia de esenţă tare în sticluţe mici. Versurile aveau o putere nemaiîntâlnită. Poetul Ion Mircea încerca să cuprindă toată soarta omenirii în versul său cu semnificaţii puternice:”Taci, omule, eşti un popor prea mic”. Mircea Ivănescu lua şi el atitudine, chiar şi pe suprafaţă mare de hârtie, versurile lui erau tot închise în sticluţe mici, ce-i drept, foarte multe la număr : “Orişicât de puţin contează enorm/ elefanţii când dorm”. Poetul Dumitru Chioaru ştia că după ani grei, “Secolul sfârşeşte într-o duminică”. Pe atunci am publicat şi eu în Revista “Transilvania”, sub semnatura Gabriela A. Stuparu, poemul “Oraşul cu o mie de ţări” (“Ţii minte oraşul cu o mie de ţări?/ ne spuneau că există în vis/ că în el nu visează nimeni./ Am călătorit pe acel meleag şi am visat/ şi o mie de ţări fiecare avea”). Şi poeţii tot strigau aşa, doar-doar îi aude cineva… În 
  
acest cadru, când am citit prima oară versurile poetului Ştefan Doru Dăncuş, am înţeles că el este altfel, unic aşa cum vrea el să fie, i-am prezis atunci o carieră strălucită, cu convingerea că această cotitură istorică la care noi am aşteptat şi s-a produs, îi oferă lui şansa să rupă lanţurile în care poezia a fost încătuşată, să dezrobească el, poetul tânăr, cuvântul, prin forţa vulcanică de expresie pe care i-am remarcat-o atunci. Pe norii versurilor îndrăzneţe – îmi amintesc că am făcut trimitere atunci spre un poet reşiţean, Constantin Rupa - vegheau nu îngeri ci antidiavoli. 
  
Poezia induce o forţă interioară de eliberare, temă care îl preocupă mereu pe autor, are un volum chiar cu titlul “Eliberarea”, în care încearcă să ordoneze 
  
cuvintele pentru cei “împărţiţi între derizoriul banilor şi bisericilor”. Şamanii ştiu că mergând pe flacără albastră, nu te arzi, şi nu privesc în urmă. Poetul ştie că până la scrum trebuie să ardă cuvântul. “Scrum”, aşa îşi intitulează sugestiv cartea de versuri apărută în ediţie bilingvă - traducere în limba franceză, Hermine Cîmpean - Editura Ginta, 2010. 
  
Poezia din acest volum este cernută prin sită deasă, lasă în urmă praf magic. În faţă se iscă o stâncă pe care cititorul o străbate cu sudoare pe frunte, rând cu rând până la ultimul punct. Poetul urcă Golgota poeziei cu coroana de aur, aurul victoriei pe fruntea care sângerează şi în somn. 
  
“scrum sunt la picioarele tale Isuse 
  
zadarnic am cucerit lumea 
  
lumea nu vede că ard 
  
nu ştie că ajung piatră pentru alt izvor 
  
pentru alt altar” 
  
Între măreţia sfinţeniei biblice şi decăderea umană cumpărată pe arginţi, poetul ia atitudine. 
  
“Eu n-am zis să tăiaţi porci 
  
în cinstea naşterii Mele 
  
n-am cerut miei ucişi fiindcă am înviat a treia zi 
  
nu frica de mine vă trebuia 
  
ochii voştri şi inimile voastre îmi erau de-ajuns 
  
pentru a supravieţui printre voi” 
  
spunea El cu blândeţe 
  
şi dintr-o dată unul din noi s-a ridicat 
  
şi-a întrebat: “Bine, bă, da’ noi nu mai mâncăm 
  
astăzi? 
  
În “Eliberarea”, cartea pe care am amintit-o, inventează un “Antidecalog” care, crede el, “a fost deja aprobat de inconştienţa umană”. Prima poruncă sună aşa: “Dumnezeu a murit, e timpul să fii tu Dumnezeu”. Iată cu ce cutume grele se luptă poetul, pune în faţa omenirii o perdea neagră, un ecran pe care rulează ce s-ar întâmpla dacă… şi iată de ce poezia e lumina, atunci când “bătaia aripilor de îngeri nu face doi bani”. Pe o cale doar pentru cei aleşi, gata să îl ia pe Dumnezeu în braţe, poetul ştie că este o monedă plătită, când pe lama cuţitului spus la nervi, când în ţara gata să îi ia viaţa în schimbul iluziei că îi aparţine, când tresărind în crini, frumos ca femeia, când devenind clovn odată cu ea, dar mereu promovat la cel mai înalt rang, “funcţia de Ştefan Doru Dăncuş”. 
  
Crezul său poetic este puternic exprimat încă din primul poem: 
  
Lucrez ca un sclav în românia 
  
Zi de zi construiesc 
  
Fiecare pagină scrisă e bornă kilometrică 
  
Zi de zi sunt evadat de europa 
  
Oră cu oră pierd betonându-mi versurile 
  
Înălţând baricade în propriul sânge 
  
Şi creşte, după tehnica bulgărelui de zăpadă: 
  
Nu te uita la picioarele mele 
  
Am alergat atunci când Adam n-a mai putut fugi 
  
Până când: 
  
oameni buni într-una din încăperile 
  
inimii mele plâng pentru voi 
  
nu voi şti niciodată cui vă las 
  
O asemenea dăruire în slujba unei idei capabile să salveze lumea prin sacrificiu de sine şi să o recreeze am întălnit, precis, în lirica semnată de Vasko Popa: “ Noi, supravieţuitorii de pe stânca inimii goale/ fără nimeni, fără nimic/ trebuie să creăm totul de la-nceput” (Vasko Popa, Versuri, în româneşte de Nichita Stănescu). Să vorbim, dacă tot am ales acest exemplu, despre acel ceva din geniala sfială stănesciană care însoţeşte versurile acestui poet, Şt. Doru Dăncuş, cu care natura a fost darnică şi l-a înzestrat cu blândeţea lui Blaga în privire. El vine din Maramureş, zonă cu bogată încărcătură etnică emoţională şi ştie să valorifice acest filon. 
  
Nici mama nu ştie ale cui degete scriu 
  
Ale cui gânduri sunt alese să-mi fie mirese 
  
Poezie trăită până la ardere, scrum, nu cenuşă, iubirea e şi ea vasala titlului acestui volum: 
  
Cam aşa-i cu iubirea 
  
Credeam că moartea vine ca un fluture de toamnă 
  
De aceea tresăream în crini 
  
Greu de asemănat, greu de deosebit, un poet adevărat, să zicem că l-am putea regăsi, căutând, cu tot dinadinsul, undeva prin lirica poeţilor canadieni de limbă engleză, cam pe-acolo unde un Jhon Robert Colombo de pildă, scrie : “Rău e … /când toate poemele din toate antologiile ajung deodată chipuri imposibile// când ţara în care trăieşti, fie ea mică sau mare, îţi pare deodată un albastru în jurul gâtului”(J. R. Colombo, traducere Ion Caraion). 
  
Doamne dacă se sparg sticlele 
  
Doar fântâna rămâne a noastră iar ochii sub bocancii 
  
Un lung şir de soldaţi 
  
Migrează spre ţara 
  
Ce-mi ia viaţa pentru a-şi întreţine iluzia 
  
Că-mi aparţine 
  
Poetul ne dăruieşte un colier de versuri care pot sta oricând la căpătâiul marilor creaţii care au slăvit arta, slujindu-le drept motto: 
  
Iată cum voi muri 
  
o pasăre mă va răstigni 
  
atunci desigur femeia nu va mai avea sens 
  
nici tu nu vei mai fi 
  
iar eu pasărea pe sub pământ voi zbura 
  
Fragment din volumul “Dimineţile dun templul cuvintelor” 
  
Referinţă Bibliografică:
“CUVINTE ORDONATE PENTRU TINE, FIINŢĂ DEZORIENTATĂ” / Gabriela Ana Balan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1713, Anul V, 09 septembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Ana Balan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriela Ana Balan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!