Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   


Autor: Gabriel Tudor         Publicat în: Ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Gabriel TUDOR - „SURDITATEA NU ESTE O CONDAMNARE” - INTERVIU CU AUDIOLOGUL ANCA MODAN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Află ce poţi face pentru a-ţi recăpătă auzul!  
Milioane de oameni din întreaga lume sunt afectaţi de o boală din ce în ce mai răspândită: hipoacuzia neurosenzorială. Pierderea auzului într-un grad mai mic sau mai mare reprezintă o problemă pentru oricine, dar există soluţii pentru tratarea afecţiunii. Audiologul Anca Modan estimează că, la naştere, între 1 şi 3 la mie dintre bebeluşi vor avea deja o pierdere de auz neurosenzorială semnificativă. La aceste statistici, se adaugă persoanele care dobândesc hipoacuzie neurosenzorială pe parcursul vieţii, deci este destul de întâlnită. În general, cam 10% din populaţie, după vârsta de 50 de ani, are un anumit grad de hipoacuzie, conform specialistului.  
-----------------------------------------------------------  
 
Gabriel TUDOR (Asociaţia “Salvează o inimă”): Ce este hipoacuzia neurosenzorială?  
 
Anca MODAN (audiolog): (Centrul de Protezare Auditivă “Audiologos”, Bucureşti): Este un tip de pierdere auditivă datorată funcţionării defectuoase a nervului auditiv şi a etajelor nervoase superioare, adică trunchiul cerebral sau interpretarea la nivelul scoarţei cerebrale.  
 
Gabriel TUDOR: Ce este hipoacuzia neurosenzorială?  
 
Anca MODAN: Este un tip de pierdere auditivă datorată funcţionării defectuoase a nervului auditiv şi a etajelor nervoase superioare, adică trunchiul cerebral sau interpretarea la nivelul scoarţei cerebrale.  
 
Gabriel TUDOR: Care sunt cauzele apariţiei acestei boli?  
 
Anca MODAN: Cauzele pot fi multiple. Pot apărea încă din timpul sarcinii, dacă viitoarea mămică suferă de rubeolă sau de o altă boală infecţioasă, varicela, într-un anumit trimestru de sarcină. Pot apărea apoi, tot ca urmare a bolilor infecţioase, în timpul copilăriei. De exemplu, oreionul poate da hipoacuzie unilaterală profundă. Pot fi şi alte tipuri de boli care să afecteze nervul auditiv. De asemenea, hipoacuzia neurosenzorială poate apărea şi ca urmare a administrării de medicamente ototoxice, cum ar fi antibioticele aminoglicozidice. Aici intră şi gentamicina, streptomicina, canamicina. De aceea este bine să încercăm pe cât posibil să evităm administrarea lor.  
 
Gabriel TUDOR: Adică poate apărea şi la adult...  
 
Anca MODAN: Da, poate apărea la orice persoană care are această sensibilitate la respectivele antibiotice... O altă cauză de apariţie a surdităţii neurosenzoriale poate fi aşa-numita „surditate brusc instalată”, care, de altfel, are o cauză care nu se cunoaşte. Pur şi simplu apare brusc şi, din păcate, nu se recuperează.  
 
Gabriel TUDOR: Cât de des întâlnită este boala şi care este categoria cea mai afectată de ea?  
 
Anca MODAN: Statisticile ne spun că, la naştere, între 1 şi 3 la mie dintre bebeluşi vor avea deja o pierdere de auz neurosenzorială semnificativă. Se adaugă cei care dobândesc hipoacuzie neurosenzorială pe parcursul vieţii, deci este destul de întâlnită. În general, cam 10% din populaţie, după vârsta de 50 de ani, are un anumit grad de hipoacuzie.  
 
Gabriel TUDOR: Poate fi prevenită boala? Vorbim aici de cazurile de după naştere...  
 
Anca MODAN: Dacă ne ocupăm mai îndeaproape să nu administrăm antibiotice, medicamente ototoxice copiilor şi celor care au această sensibilitate la ele, deja eliminăm o parte dintre potenţialii afectaţi de hipoacuzie. Dacă ne referim la hipoacuzia dobândită ca urmare a traumei sonore, adică acei muncitori care lucrează în zgomot ore în şir, ani de zile, la fel, putem preveni acest lucru prin purtarea de antifoane adecvate. Există o categorie acum de hipoacuzie, o numim noi „de loisir”, de timp liber. Ne referim la tinerii care ascultă la căşti muzică foarte tare. Şi aceasta este o hipoacuzie care se poate preveni. Mai e un aspect important pe care l-aş sublinia: am observat, uneori, părinţii îşi scot copiii cu boli infecţioase în public, în oraş, cei cu rubeolă, cu varicelă. Nu se gândesc că poate o femeie însărcinată din anturaj ar putea să contacteze boala şi copilul să sufere după aceea de diverse probleme la naştere.  
 
Gabriel TUDOR: Ce tratamente există la această oră pentru hipoacuzia neurosenzorială?  
 
Anca MODAN: Fiind vorba despre o afectare a nervului, în principiu tratamentul este protetic, adică prin protezare auditivă sau implant cohlear.  
 
Gabriel TUDOR: Este cazul hipoacuziei profunde o condamnare la surditate pe viaţă a pacientului sau mai există şanse ca el să-şi poată recăpăta auzul?  
 
Anca MODAN: În general, prin „surditate” înţelegem lipsa oricărui prag auditiv. Hipoacuzia presupune existenţa unui prag auditiv care poate fi folosit. Cu cât depistăm mai devreme, pentru copii de exemplu, hipoacuzia cu atât se poate interveni în aşa fel încât ei să se dezvolte cât mai aproape de normal. Deci nu, nu reprezintă o condamnare!  
 
Gabriel TUDOR: Ce este implantul cohlear şi cui i se recomandă?  
 
Anca MODAN: Implantul cohlear este un dispozitiv electronic. Este, după cum îi spune şi numele, parţial implantabil. Există o parte care se implantează în zona mastoidiană, sub piele, şi o parte activă - procesorul de sunet - care rămâne la exterior.  
 
Gabriel TUDOR: Cum funcţionează dispozitivul şi ce presupune implantarea?  
 
Anca MODAN: Acest dispozitiv are, aşa cum am spus, partea pasivă, cea internă, şi partea activă, este un minicomputer înglobat într-un procesor. În partea aceasta externă practic stimulează, după anumiţi algoritmi, partea implantată, în aşa fel încât auzul pacientului - acela natural, pe cale acustică - este înlocuit de un auz electronic, puţin robotizat, dar îi permite să aibă în continuare o senzaţie de auz. Implantarea în sine presupune o intervenţie chirurgicală care durează între o oră şi trei ore de obicei, cu riscuri ca pentru orice altă operaţie, în principal riscurile anestezice, dar bineînţeles că trebuie ţinut cont de starea de sănătate a pacientului şi luate în considerare toate aceste aspecte ale sănătăţii lui.  
 
Gabriel TUDOR: În ce măsură implantul cohlear redă auzul unui pacient cu hipoacuzie?  
 
Anca MODAN: Dacă implantarea se face la momentul potrivit, există şi aici nişte algoritmi de aplicat, adică idealul ar fi până la un an jumate, bine ar fi până la trei ani - pentru copii vorbim - există şanse de recuperare 100%. Pentru adulţii care au surzit undeva pe parcursul vieţii, la fel, algoritmul este să nu fi trecut mai mult de o treime din vârsta pacientului fără să audă, adică pentru un om de 30 de ani să nu fi trecut mai mult de 10 ani de când a surzit. Cu alte cuvinte, cu cât este depistată problema mai repede şi efectuat implantul, cu atât mai multe şanse are omul să audă... Exact, da.  
 
Gabriel TUDOR: Cât costă intervenţia şi cât la sută este decontată de stat?  
 
Anca MODAN: Intervenţia în sine, ca serviciu medical, în principiu este gratuită prin asigurările pe care le plătim cu toţii. Din punct de vedere al dispozitivului, există un program naţional de recuperare a deficienţelor neurosenzoriale - aşa se numeşte - şi în cadrul acestui program pacientului hipoacuzic îi este oferit un implant gratuit, el altminteri costând în jur de 25.000€.  
 
Gabriel TUDOR: Există liste de aşteptare şi pentru pacienţii care au nevoie de un implant cohlear? Cât timp trebuie să aştepte?  
 
Anca MODAN: Da, există liste de aşteptare, dar având în vedere că există mai multe centre de implantare cohleară, este bine ca un pacient să se informeze la toate aceste centre existente, astfel încât perioada de aşteptare să nu depăşească câteva luni, două-trei luni.  
 
Gabriel TUDOR: Unde se pot realiza la noi intervenţiile de acest gen?  
 
Anca MODAN: Există câteva centre în ţară. Sunt trei centre în Bucureşti - la Spitalul Clinic Colţea, Spitalul de copii „Marie Curie” şi Institutul de Fonoaudiologie „Dr. Dorin Hociotă” - la Iaşi la Spitalul Clinic de Recuperare, La Spitalul Judeţean Cluj, la Timişoara, la Spitalul Judeţean Târgu Mureş. Sigur, există şi clinici private unde se poate apela pentru acest implant contracost.  
 
Gabriel TUDOR: După implantare, pacientul aude ca un om sănătos sau urmează o perioadă de recuperare, de adaptare la noua situaţie?  
 
Anca MODAN: Urmează o perioadă destul de lungă de adaptare. Gândiţi-vă că practic, la copii noi ne referim făcând distincţie între vârsta auditivă şi vârsta cronologică. Dacă un copil e implantat la trei ani, practic vârsta lui auditivă de atunci e de nou-născut. De atunci începem să luăm în calcul faptul că aude şi ne aşteptăm ca la un copil normal să audă cam peste un an, un an jumate să vedem că începe să şi pronunţe ceva. Dacă ne referim la adulţi, situaţia diferă destul de mult de la caz la caz. Am văzut adulţi care se simt excelent încă de la activare şi înţeleg fără niciun fel de problemă şi adulţi care, având plasticitate cerebrală mai scăzută, au nevoie de o perioadă mai îndelungată, cam de un an până să înceapă să audă corect.  
 
Gabriel TUDOR: Cât la sută din auzul unui om sănătos poate asigura, în cel mai bun caz, un implant cohlear?  
 
Anca MODAN: În cazul implantării cohleare bilaterale, şansele de a auzi în limite normale sunt foarte mari. Dacă vorbim de o implantare unilaterală, ca prag de auz urechea respectivă va auzi în limite normale, dar orientarea în spaţiu va fi afectată, adică pacientul o să audă, o să înţeleagă, dar n-o să ştie exact de unde se vorbeşte.  
 
Gabriel TUDOR: Există contraindicaţii pentru intervenţia implantării?  
 
Anca MODAN: Există, da. Din păcate, sunt afecţiuni care contraindică implantarea cohleară. De exemplu, pentru pacienţii care au avut meningită se produce osificarea cohleei, ceea ce bineînţeles că nu mai permite instalarea lanţului de electrozi, că totul este osificat în cohlee. De asemenea, dacă pacientul are probleme majore de sănătate care nu-i permit să fie supus unei intervenţii chirurgicale.  
 
Gabriel TUDOR: Cum ar fi...  
 
Anca MODAN: Sunt boli de inimă, malformaţii cardiace la copii care contraindică o anestezie timp de o oră sau două, cât durează operaţia. Mai sunt anumite boli metabolice care şi ele pot contraindica, dar în principiu sunt contraindicaţii destul de restrânse ca număr.  
 
Gabriel TUDOR: Care este durata de valabilitate, de funcţionare a unui implant cohlear?  
 
Anca MODAN: Implanturile cohleare sunt gândite să funcţioneze tot restul vieţii pacientului, dacă ne referim la partea internă, partea implantabilă. Partea externă este upgradabilă, adică o dată la doi-trei ani tehnologia avansează şi pacientul poate să achiziţioneze ceva mai performant şi de actualitate la momentul respectiv. În cazul în care totuşi implantul, ştiu eu, se defectează, se poate face operaţie de explant şi reimplanta.  
 
Gabriel TUDOR: Aceste părţi consumabile, să spunem, ale unui implant cohlear vor fi cumpărate din banii pacientului sau sunt asigurate prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate?  
 
Anca MODAN: Din păcate, Casa Naţională nu acoperă niciun fel de consumabil pentru implantul cohlear.  
 
Gabriel TUDOR: În urmă cu ceva vreme, Asociaţia “Salvează o inimă” a ajutat un copil să strângă banii necesari pentru un implant cohlear. Vorbim de Gabriel Voinea... Care este starea lui acum? Cum se simte după intervenţii?  
 
Anca MODAN: Gabriel este acum în faza de recuperare după operaţie. Aşteptăm momentul când o să putem să şi pornim cel de-al doilea procesor al lui. Operaţia a decurs bine, Gabi s-a trezit repede după ea, n-a avut efecte secundare deosebite, aşa că suntem cu toţii nerăbdători să trecem la partea importantă, aceea a activării procesorului.  
 
Gabriel TUDOR: În cât timp estimaţi că ar putea auzi şi ar putea comunica normal?  
 
Anca MODAN: Având în vedere că el deja poartă un procesor pe urechea cealaltă, va trece o perioadă până când urechea aceasta, rămasă în urmă practic, să o ajungă din urmă pe cealaltă. De obicei, perioada e de minim şase luni, dar cel mai probabil un an, cam aşa.  
--------------------------------------------------------  
Anca Modan a terminat specializarea „Audiologie şi protezare auditivă” în cadrul Facultăţii de medicină generală „Carol Davila” din Bucureşti în anul 2000 şi de atunci profesează în acest domeniu. Este administratorul Centrului de Protezare Auditivă şi Reglaj Implanturi Cohleare «Audiologos» din Capitală.  
 
Asociaţia “Salvează o inimă” a fost infiinţată pe data de 17 decembrie 2012, şi îşi doreşte să reunească sub acelaşi acoperiş un număr cât mai mare de profesionişti din diferite domenii, oameni bine pregatiţi şi motivaţi, oameni de bine, oameni simpli, cinstiţi şi oneşti, oameni care cu suflet şi dedicare pot ajuta în campaniile şi proiectele noastre şi astfel împreună să ne atingem scopul final de a lăsa copiilor noştri o moştenire valoroasă, mărturie a faptului că noi oamenii, comunitatea în ansamblul ei, suntem tot ce trebuie şi suficient pentru ca lucrurile să meargă într-o direcţie bună.  
---------------------------------------  
 
ASOCIAŢIA “SALVEAZĂ O INIMA”  
Sediul social:sat Boscoteni Comuna Frumuşica Jud.Botoşani  
C.I.F: 31015982  
Telefon: 0752.753.540  
14.04.2015  
 
Vlad Plăcintă  
Preşedinte  
Asociaţia “Salvează o inimă”  
0752753540  
 
Transmite,  
r. Tănase Tasenţe  
Director General  
Plus Communication  
Persoană de contact  
 
Anca Modan, audiolog  
0723.164.124  
 
Referinţă Bibliografică:
Gabriel TUDOR - „SURDITATEA NU ESTE O CONDAMNARE” - INTERVIU CU AUDIOLOGUL ANCA MODAN / Gabriel Tudor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1566, Anul V, 15 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriel Tudor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriel Tudor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!