CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ADMINISTRAȚIE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Impact > Pamflet >  


Autor: Gabriel Todică         Publicat în: Ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015        Toate Articolele Autorului

Locomotiva
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Întotdeauna am considerat că un intelectual trebuie să fie o locomotivă pentru societate. Inteligenţa sa trebuie să fie forţa motrice care pune în mişcare energiile sociale, dirijându-le şi trăgând astfel după sine societatea, asemenea vagoanelor unui tren, astfel încât priceperea mecanicului face ca el, trenul, să ajungă la destinaţie, rapid şi în siguranţă. Un intelectual trebuie să fie conectat la realitatea socială căutând să ofere soluţii pentru interesul comun. Până la urmă trenul devine şi acţionează unitar, chiar dacă este foarte segmentat, datorită inter-conexiunilor, iar direcţia de mişcare este dată de alegerea mecanicului. Poate că multe vagoane îşi doresc alte destinaţii şi atunci trenul se destramă, dar cu siguranţă alte locomotive vor veni să le remorcheze. Direcţiile vor depinde însă de decizia mecanicului.  
 
Aşa că mi se pare că raţiunea de a exista a unei locomotive este aceea de a tracta nişte vagoane sau, poate… alte locomotive stricate... În orice caz, un tren nu poate exista fără această forţă motrice care să-l pună în mişcare.  
 
Ce te faci, însă, atunci când locomotiva se crede mai deşteaptă – şi este fără doar şi poate – decât vagoanele? I se urcă aburii la sirenă şi începe să fornăie a îngâmfare? Nu mai e de „nasul” ei funcţia de forţă de tracţiune. „Noi. Locomotivele, trebuie să ne disociem de prostime! Ideile noastre nu pot fi înţelese de toantele astea de vagoane! Ce, ele înţeleg şuieratul nostru?”  
 
Şi au considerat că trebuie să formeze o castă a locomotivelor în care proastele astea de vagoane n-au ce căuta. Şi au început să fornăie şi să pufăie plimbându-se ţanţoşe pe căile ferate, fentând cât de mult posibil atingerea de neispăvitele astea de vagoane. Erau toată ziua împreună şi îşi deşărtau inteligenţa pufăind ţanţoş, ba au devenit mult mai vocale pretinzând impegatului de mişcare să le acorde prioritate. Aşa că în scurt timp vagoanele n-au mai putut să ajungă la destinaţie şi au început să ruginească, trecând rând pe rând, la odihna veşnică de la fier vechi. N-au realizat nici locomotivele că „abureala” din scârtâitul lor de roţi nu mai era agreată de nimeni. Impegatul de mişcare a decis că e prea mare cheltuiala şi le-a tăiat porţia de cărbune, încercând să le determine, totuşi să-şi reia rolul de lider de tren, dar ifosele erau prea mari…. Tot n-a ţinut, dar s-au găsit câteva locomotive să-şi reconsidere poziţia, dar au fost imediat excluse din breaslă. Degeaba încercau să argumenteze, orgoliul unora de a fi inteligenţa absolută a triumfat. Aşa că înalta societate a locomotivelor s-a divizat. S-au şi vopsit în culori diferite ca să distingă de la distaţă. Şi-au ales şi lider, ce mai!...  
 
Şi nu ştiu cum se face că un tren trecu pe lângă mulţimea de locomotive strânse la o palavră pe o linie moartă. Nu pufăia, dar trecu ca gândul… Locomotivele priviră nedumerite cum o mulţime mare de vagoane alergau după ceva… S-au dumirit mai târziu că era o nouă locomotivă. Semăna mult cu vagoanele şi nu s-a considerat mai presus de ele. Ba s-au îmbrăţişat strâns, iar acum aleargă împreună şi nu mai privesc înapoi. Doar bătrânele locomotive de pe linia moartă oftează… Ce şi-ar mai dori măcar odată să mai tracteze un tren!... Dar toate vagoanele îi întorc spatele… Nici nu mai privesc în urmă… Altele, cu aroganţă închipuit academică strâmbară din nas privind de sub gene: „Nişte fraieri!”  
 
Şi poate asta zic şi acum, dar vagoanele au acum alt standard de conectare. Sunt înzestrate cu multe opţiuni tehnice… sunt mai deştepte. Au şi internet… Nu se mai pot cupla cu locomotivele vechi. Nici cu cele noi dacă nu sunt compatibile. Aşa că încetul cu încetul, unele locomotive au ajuns de pe linia moartă unde se autoizolaseră, la depou, pentru casare.  
 
Şi tare mă tem că asta-i şi soarta intelectualului care se autoexclude din societate considerându-se superior celor din jur. Oricât ai fi de locomotivă, nu poţi neglija în ziua de azi inteligenţa vagoanelor. S-ar putea să-ţi fie fatal…  
 
Gabriel Todică  
14.11.2014  
Foto: tablou de Octavio Ocampo  
 
Referinţă Bibliografică:
Locomotiva / Gabriel Todică : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1467, Anul V, 06 ianuarie 2015.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriel Todică : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriel Todică
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!