Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Gabriel Dragnea         Publicat în: Ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

Ca într-o rugăciune în vechi și-ascunse schituri
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Am primit cu ceva timp în urmă cartea “Sfeșnic în rugăciune” a poetului Traian Vasilcău. Am citit-o și recitit-o și, parcă tot mai aproape de suflet se cuibăresc gândurile, destăinuirile și, uneori, sentimentele de neputință în fața timpului care zidește și dărâmă în același timp, care aduce bucurii odată cu nașterea și lacrimi în pragul morții. 
  
Versurile poetului Traian Vasilcău tulbură, răscolesc și seceră neliniști. În multe dintre poemele sale poetul îndeamnă la calea cea dreaptă scăldată în Lumina ce ni s-a dat. Acea Lumină pe care o ascundem inconștient în cotloane întunecate ale sufletului, pe care o zăvorâm fără regret refuzând și, în timp, uitând care este rolul trecerii noastre prin Viață. 
  
“Care popor? Negânditoare plebe, 
  
Care-a iubit o clipă și-a uitat, 
  
Un trib civilizat, modernizat, 
  
În care dorul desfrânării fierbe”. (Manifest veșnic actual, pag. 52) 
  
Dar, poetul nostru este activ în România de dincolo de apă și e conștient de rolul pe care îl are de a înveșnici sentimentele în vers, de a înrădăcina în poeme teme și motive profunde ce îndeamnă la meditație și la aprecierea frumosului vieții, a valorilor spirituale care se pierd printre pașii grăbiți ai oamenilor. 
  
”S-a profețit Lumina. Pot să fiu 
  
Ce n-am fost încă-n veacul moștenit. 
  
Și-n templul de smerenie zidit, 
  
A treia zi din moarte pot să-nviu. 
  
Am plâns și-n mine mahnele s-au stins 
  
Și-n lacrima lui Christ prea suferirea 
  
Îmi caut ca să-mi aflu mântuirea 
  
Și-mpodobit cu răni, să-mi strig Iubirea 
  
Și-apus în toți, să fiu de raiuri nins ! (pag. 5) 
  
Autorul ”Sfeșnicului în rugăciune” este într-o permanentă căutare a unei noi trepte spre desăvârșirea spirituală care (te) apropie de Creator. Plecând de la expresia celebră, folosită sub diverse forme, ”câtă iubire, atâta suferință”, iată că, și poetul Traian Vasilcău este conștient că drumul spre Lumina cea Veșnică și Raiul promis este unul presărat cu obstacole și încercări diverse ca într-un labirint inițiatic. Dar, până a ajunge să îmbrace straiele Luminii, omului, în jocul de umbre al lumânării îi este dat să spere prin smerenie și rugăciune că va rămâne, măcar pentru o clipă o parte din taina lui Dumnezeu. 
  
” Mi-a-mbrățișat tot trupul lumânarea, 
  
Mă leagănă în brațele-I și zic: 
  
<>. 
  
Îmi dă săruturi, cât nu vede zarea, 
  
Da-n zori se duce, suspinând din greu, 
  
În gazda ochilor lui Dumnezeu”. (pag. 7) 
  
Traianus nu este doar un arhivar al dorințelor și gândurilor pătrunse de mister și taină, este și un dascăl supus căruia conștiința învăluită în Credință și Dragoste îi dictează să fie îndrumător spiritual pentru tot ce reprezintă viața în juru-i, împlinind astfel și sarcina atât de importantă a creștinatății : Părtașia. 
  
”Învăț tăcerile să spună 
  
O veșnicie în Iisus. 
  
Învăț cuvintele să spună 
  
Mirările ce-au fost și nu-s. 
  
Învăț garoafele să spună 
  
Cât de etern, Doamne te cânt 
  
Și-n mine-aud cum se adună 
  
Marile logosului sfânt, 
  
Și-atunci, avid de întregime, 
  
Învăț să nu mai știu de mine”. (pag. 50) 
  
Ultimele două versuri de mai sus mă trimit cu gândul la pilda biblică a bogatului căruia Iisus îi propune să vândă tot ce are și să îl urmeze. Personajul nostru dat ca exemplu deținea informația și respecta cu strictețe toate poruncile lui Dumnezeu. Era un model în societatea vremii prin atitudine, comportament și mod de viață. Dar, cu toate acestea, îi lipsea un lucru: renunțarea la sine, implicit la cele agonisite. Nu știu dacă, în final, acest om înstărit s-a conformat cerinței, important este că, pentru poetul Traian Vasilcău dăruirea de sine, devotamentul absolut sunt calități supreme pentru omul netrecător superficial prin lume. 
  
În toată această carte nu există poem care să nu atingă, măcar aluziv, prin intermediul simbolului, aspectul religios, amprenta credinței și descoperirea bucuriilor acesteia. În poemul cu miros fin de baladă populară, autorul ne împărtășește, cu simplitatea specifică acestui gen de creație, trăirea rugăciunii și efectele ei vizual și senzorial afective. 
  
” Îmi amintesc de maica mea 
  
Cum sta-ngenunchi și se ruga, 
  
Și ceru-n fața-i cobora 
  
Să nu se roage singurea. 
  
Și-n clipa când se ridica, 
  
Cerul la loc se înălța, 
  
Iar lacrima pe fața sa 
  
Ca diamantul strălucea, 
  
Și de smerenii mâna-mi grea 
  
Binecuvântu-i culegea”. (Diamantul binecuvântării, pag. 51) 
  
Pentru a reliefa prospețimea gândului sădit în versul care curge-nșuvoiat ca o neliniște intensă interioară m-am oprit asupra versurilor din ” Psalm pentru îngeri”. Ca-ntr-o rugăciune a călugărilor din vechi și ascunse schituri unde, poate, doar păsările cerului mai poartă pe aripi praful orașului, și în acest poem regăsim nevoia de dragoste, o solicitare vie, strictă și niciodată suficientă: 
  
” Doamne, 
  
Carele mi-ai dat toată tristețea 
  
Ce-o suport 
  
Și toată bucuria ce n-o pot duce, 
  
În fața smereniei Tale 
  
Îți cânt 
  
Cu glas nevindecat de cruce (…) 
  
Doamne, 
  
Carele mi-ai dăruit toată lumina 
  
Ce n-o pot merita 
  
Și toată durerea 
  
Care mă-nveșnicește-n altarele ei, 
  
La picioarele-Ți cad 
  
Și rog să dai ordin 
  
În zori 
  
Să ningă cu dragostea Ta 
  
Peste îngerii mei !” (…, pag. 44) 
  
Toată cartea are în conținutul ei poeme care merită atenția și aprecierea acelora care știu să recunoască versul religios autentic. Un poet, așa cum este Traian Vasilcău, nu putea să nu dedice măcar un poem celui care a fost – și încă există prin versurile sale de o greutate deosebită, prin simboluri, semnificații și metafore sculptate în trup de ceruri, Grigore Vieru: fiul României rănite de o apă ce-și dorește punte. 
  
” O, el e-un crin pe care-l scapă cerul, 
  
Rugându-ne sa i-l întoarcem cânt. 
  
Deschideți geamul, a-nflorit Vieru, 
  
Frumos ca un poem doinit de vânt (…) 
  
De-acum va fi să fie numai cânt 
  
Și mâine-n zori, trezind oarbe morminte, 
  
La braț mergând, pământ lângă pământ, 
  
Ne-om duce-n templul său nins de cuvinte” (Nins de cuvinte, pag. 52-53). 
  
Am primit, așadar, cu drag această ”salbă de lirice”, dar bucuria mi-a fost și mai mare după ce am pătruns în universul sincerității poetului, m-am hrănit cu glasul lăuntric al acestuia, descoperindu-I harul care a generat atât de natural și necesar acest manifest de credință autentică. 
  
Gabriel Dragnea, impresii de lectură la volumul de poezii ”Sfeșnic în rugăciune” de Traian Vasilcău. 
  
Referinţă Bibliografică:
Ca într-o rugăciune în vechi și-ascunse schituri / Gabriel Dragnea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1570, Anul V, 19 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriel Dragnea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Gabriel Dragnea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!