Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Lilioara Macovei         Publicat în: Ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Euforie sinucigaşă
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Atunci când pentru prima dată, a avut ocazia să i se testeze intelligence quotient, Talida era abia trecută de zece ani. Era prea departe cu abilităţile mintale, lucru vizibil în orice situaţie în care se găsea. Capacitatea de gândire şi raţionament abstract, făcea deliciul familiei ei, deşi era la vârsta păpuşilor. În ceea ce priveşte priceperile ei cognitive, se putea spune că este un mic geniu, cu toate că în casă erau puţine cărţi pentru dezvoltrea culturii generale.  

La îndemnuri de tot felul, Talida a fost înscrisă la o şcoală cu predare în limba engleză. Pe timpul studiilor, a fost evidenţiată numai cu ,,excelent”.  

Domnişoara avea în toate activităţile o uşurinţă de acaparare a cunoştinţelor, demne de invidiat. Nu era văzută cu capul în cărţi, ci doar răsfoindu-le, ca şi cum ar vrea să vadă numai imaginile. Raţionamentul, memoria asociativă, fluenţa şi înţelegerea verbală, percepţia spaţială, îndemânarea numerică, toate erau plăceri şi dorinţe nestăvilite pentru Talida şi stăpânirea lor cu toate amănuntele era specifică micuţei, absolut fără comparaţie.  

În clasa a unsprezecea îşi descoperise pasiunea pentru vioară. Şi-a cumpărat una şi într-o săptămână stabilise un record inexplicabil. Necunoscând notele dinainte, dar şi alte detalii despre cântatul la vioară, le învăţase într-o zi cu o profesoara, spre marea uimire a acesteia, ca apoi să cânte fără nici o problemă concertele pentru vioară semnate de Bach, Beethoven, Mozart, Paganini şi Vivaldi.  

Toate s-au petrecut într-un timp atât de scurt, dar cu atitudinea de cunoscătoare veche a renumitelor compoziţii, încât vestea s-a împrăştiat peste tot ca un fulger. Talida nu vedea în acest lucru o minune, era o plăcere şi o mare dorinţă a ei de a cunoaşte şi a şti, încât râdea la auzul acestor discuţii.  

- De unde ştii tu să cânţi atât de bine? a întrebat-o directoarea liceului.  

- Nu ştiu, acum am învăţat! a răspuns Talida, veselă, cu ochii scăpărători şi aşteptând altă întrebare.  

- Nu înţeleg de ce ne minţi, nu pricepi că nu câştigi nimic din astea?  

- Doamna directoare, eu nu mint pe nimeni, spun numai adevărul. Acum am învăţat să cânt.  

- Ar fi timpul să-ţi revii! Şi directoarea morocănoasă a plecat fără a fi lămurită, ba şi mai tare derutată.  

Plăcerea cu care cânta Talida la acest instrument dumnezeiesc, recita versuri în engleză minute în şir, stârnea invidia colegelor şi admiraţia băieţilor din liceu şi nu numai, căci fenomenul era deja cunoscut în oraş.  

Talida, încă nu era hotărâtă la ce facultate să se înscrie. Avea impresia că la oricare se va plictisi, dacă nu va avea materii multe şi complicate.  

A început anul patru de studii liceale. Folosirea inteligenţei în scopuri creative sau impresionante, pentru Talida nu reprezenta nici un efort. Ca într-o joacă extrem de binefăcătoare, era antrenată în atâtea activităţi pe care le făcea la cea mai înaltă cotă, încât uimirea celor din jur nu înceta să fie din ce în ce mai pregnantă.  

Într-o clasă paralelă, erau numai băieţi. Câţiva sclipeau prin talentul la matematică, cam tot atâţia la fizică şi restul, deşi aveau note mari, nu aveau talente evidente în afara materiilor impuse de programa de învăţământ.  

Printre ei, se remarca Andu, olimpic internaţional la matematică, dar şi un mare îndrăgostit de pian. Nu părea deloc adolescentul tocilar. Era înalt şi frumos, dezinvolt şi cu mintea prea iute, comparativ cu colegii lui.  

Hazardul uneori aranjează atât următoarele fapte bune şi tot cu atâta forţă şi pe cele rele. Întâlnirea şi împrietenirea cu Talida, a fost o scânteie cu consecinţe uimitoare.  

Fără discuţie că, doi dintre cei mai mari tirani ai Pământului sunt întâmplarea şi timpul. În viaţa de adolescent, timpul nu are măsură şi cunoştinţele despre întâmplare, nu făceau obiectul nici măcar a personajelor noastre, în întâlnirile lor amicale.  

La majoratul lui Andu, a mers şi Talida. Acolo, din dorinţi nemărginite, din curiozităţi absurde s-au testat multe limite. S-au pus pariuri cu mintea, fără a şti care va fi premiul. Au excelat în a îndepărta grijile, pe care de fapt, nu le îngreuna sub nici o formă sufletul. Unii erau diletanţi, alţii iniţiaţi, dar la un loc toţi au împărţit fericirea sau mai degrabă, nenorocirea.  

Senzaţiile de completă euforie, aproape îi stăpânea pe toţi. Uitase pentru ce au venit, abandonase ideea de majorat frumos şi intrau elegant şi fără să-şi dea seama, într-o nebuloasă otrăvitoare şi cu consecinţe groaznice.  

Voinţa unora le era de fier, ale altora devenise legume moarte. Talida încerca şi ea ca să nu fie în afara grupului, se simţea furată din realitate, dar nu avea nici un rost să se opună, o făcea din mare atracţie pentru Andu şi prietenii lui şi doar în seara asta. Mâine va uita şi nu va mai repeta. Nu era o înjosire, nu o testa din vreo obligaţie, a pornit totul aşa de la sine, nu va avea nici o consecinţă, doar efect de moment. Era o înălţare pe care nu o cunoscuse niciodată şi cum alcoolul face casă bună cu drogurile, a trecut pe ambele elemente.  

Nu era vreun viciu ascuns, ea nu băuse niciodată decât must la bunici, nu-i plăcea gustul acrişor al vinului şi nici măcar mirosul prea puternic al unor tării. Îndemnul la băutură era făcut de drog şi de entuziasmul celor din jur.  

Ea era curajoasă în general şi un puf de praf nu avea de ce să o transforme în cineva cu mult mai îndrăzneaţă, doar că apetitul i se deschisese, aşa fără explicaţie. Nu-şi mai dădea seama de la ce avea o stare de relaxare totală, o lipsă de concentrare, fiindcă simţea că picioarele sunt grele şi nu ascultau şi nici trupul să-şi ţină echilibrul.  

Ţigara pe care acum a pus-o în gură, nu avea oare nici un miros? Ceva era confuz şi în încercarea de a se prinde de ceva, ca să nu cadă, tocmai nu a reuşit. Vedea cum figurile din faţa ei se deformează transformându-se în copaci clătinători, apoi în şerpi care strigau la ea şi o stare de ameţeală năucitoare a luat-o imediat. S-a trecut graniţa realului şi a păşit în trip-ul necunoscut.  

Lângă pat, stătea mama ei, cu o cană cu ceai în mână.  

- Talida, draga mamei, uite-te la mine! Dă-mi un semn, că eşti conştientă!  

Fata, cu mare greu a deschis ochii. Plumb de mii de tone îi apăsau corpul şi ochii deopotrivă. Cineva îi ridica încet capul şi simţea cum un lichid dat, voia să-i umezească buzele. Nu se putea trezi, nu se putea mişca şi greutatea asta peste tot trupul, o lăsa parcă fără aer.  

A trecut un timp. Când s-a trezit, avea impresia că are numai doi ochi susţinuţi de ceva care nu are denumire. Povestea a fost spusă mamei şi a sfârşit-o cu promisiunea că nimeni şi nimic nu o va determina să mai încerce vreodată.  

Prin ploaia măruntă şi deasă a toamnei, taxiurile treceau unul după altul. Erau încărcate şi stropeau pietonii, fără ca şoferii să-şi mai întoarcă privirea, pentru a-şi vedea isprava făcută. Era pe înserat şi toată lumea se grăbea. Un singur taxi, tras pe dreapta, la doi paşi de o bancă de lemn vechi, stătea cu portiera din faţă deschisă. Îşi aştepta clientul de vreo zece minute şi într-un sfârşit, apăru.  

- Mergi înainte! Comanda era făcută de un bărbat, care cândva fusese frumos, acum puţin albit, cu toate că mâinile îl arătau la vreo douăzeci şi doi-trei de ani, cu un sacou din piele neagră neîngrijit şi cu bocanci legaţi cu şireturi diferit colorate.  

- Să trăiţi! răspunse taximetristul blond şi jovial. Aşa a învăţat să se comporte, mai ales cu clienţii cam de vârsta lui, aşa concluzionase el că va beneficia de un bacşiş consistent.  

Au mers prin ploaie timp de zece minute şi au oprit lângă fosta şcoală de muzică. A urcat în taxi o fată cu păr legat la spate, îmbrăcată cam subţire pentru acest anotimp. Clientul a mers şi el în spate alături de domnişoara.  

- Ne duci la clubul lui Heroină.  

S-au sărutat îndelung, pipăindu-se fără jenă.  

- Talida, ai adus?  

- Se poate? Ce nu fac eu, pentru Andu?  

Referinţă Bibliografică:
Euforie sinucigaşă / Lilioara Macovei : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1372, Anul IV, 03 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilioara Macovei
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!