Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Atitudini > Mobil |   



Pietre pentru temelia României de mâine
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pietre aşezate de Părintele IUSTIN PÂRVU 
  
*I-aş certa pe români pentru că le-a dat Dumnezeu cele mai frumoase daruri şi ei nu par conştienţi de asta. Între daruri amintesc jertfa creştinească a înaintaşilor, valorile culturale şi intelectuale, o Biserică vie. Apoi au la îndemână un pamânt care dă de toate, numai să întinzi mâna să-l sapi. Ei, cu toate astea românul pare să nu se descurce, moştenirea primită este peste puterile lui să o administreze, să o sporească. Neamul e dezmembrat şi nu mai găsesc oamenii puterea să se unească în acelaşi ideal, fiecare se crede mai presus de aproapele său şi de asta caută să-l înfunde pe vecin, pe frate, pe prieten. Dumnezeu ne-a dat cele mai mari daruri, dar noi nu suntem vrednici să le stăpânim. Suntem un popor mai dezorientat şi mai neunit decât toate celelalte popoare din jur. Am impresia că şi lucrările diavolului ne-au stăpânit pe tot parcursul acesta, invidia aceasta mare a diavolului lucrează pentru că el ştie să acapareze minţile şi inimile slabe. 
  
*Dacă vrei să distrugi un om, o familie sau o naţie, perfidia este mult mai eficientă decât atacul direct. Şi aşa acţionează de cele mai multe ori, „duşmanul”, cel care îţi poartă sâmbetele. Dacă îl ataci direct, omul „se pune în gardă”, se pregăteşte de contra-atac, îşi evaluează forţele, îşi aduce aliaţi. Aşa acţionează inamicul „cinstit”. Aşa a acţionat cavalerismul din perioadele vechi ale istoriei, învingătorul îl stima pe înfrânt. Dar inamicul perfid nu acţionează aşa. Vine lângă tine şi „te citeşte”. Apoi îţi speculează slăbiciunile. Te învaţă să bei, „să te viciezi”, dacă nu ştii. Apoi îţi pune la îndemână alcoolul, drogul, celelalte mijloace, te face dependent de ele. Din momentul acela „te are”, te domină, te-a învins. Cu momeala aceasta te scoate din familie, din curte, din Biserică, din societate. 
  
*Libertatea nu înseamnă să fac ceea ce vreau, căci, de multe ori, facând ceea ce vrem, facem voia diavolului. Libertatea se cunoaşte în discernamântul omului, în capacitatea lui de a alege între bine şi rău. Omul trebuie să conştientizeze faptul că numai în adevăr poate trăi liber, că în lumea aceasta este şi multă amăgire, de care el trebuie să se ferească. Asta n-au înţeles comuniştii, că sufletul pe cruce câştigă adevărata libertate, că toate metodele lor de tortură, toate metodele de reeducare psihică au făcut mai mulţi sfinţi decât robi, au sfinţit pământul ţării cu sânge de mucenici. 
  
*Poporul român este mai aproape de ceea ce înseamnă „popor ales” decât multe alte popoare din Europa. Îl găsim aici de două mii de ani, creştinat, şi-a făcut biserică şi din ascunzişul dealurilor şi din al pădurii, dar şi din câmpia roditoare. Toate peisajele noastre frumoase au format un adevarat pridvor pentru Biserica neamului. Spune Sfântul Ioan din Kronstad că harul lui Dumnezeu se identifică cu omul, care este centrul universului. Vă puteţi da seama? Omul identificat în Dumnezeu este mirajul creat de Dumnezeu. Este poporul român un popor ales tocmai pentru că Dumnezeu îl iubeşte, pentru că se individualizează prin el. Mă uitam mai alaltăieri, la Bobotează, în timpul slujbei: Câtă frumuseţe era afară, cădea zăpada, cuvintele sfinte păreau să se materializeze în aer...! Aşa şi la Paşti când omul vine „să ia lumină”...! Ai senzaţia că pe pământ Dumnezeu face din când în când să se vadă tot ce are cerescul mai bun, mai luminos, mai curat...! Cine înţelege acest lucru nu poate să nu fie „un ales”, tot creştinul poate fi „un ales” dacă depune un pic de străduinţă. Străduinţa stă în rugăciune şi în respectul valorilor. Dumnezeu „te alege”, dar tu trebuie să auzi chemarea, să înţelegi, să respecţi. Omul însă, în general, crede numai cât înţelege. De la înţelegere încolo omul nu mai are percepţie, pentru că Dumnezeu este incomparabil mult mai mult decât Universul. Iar Universul, cum să-l cuprindă un om, cum să-l înţeleagă? De aceea el trebuie să creadă ca să poată înţelege! Cu credinţa vezi până departe, mai departe decât vezi cu raţiunea. Credinţa este, până la urmă, puterea de a iubi, duhovniceşte, până şi pe vrăjmaşul. 
  
*Dar noi avem politică? Noi avem politicieni? Nici pe departe... Politician înseamnă om de mare prestigiu, de mare demnitate, înseamnă om cult şi de caracter pe care să te poţi baza, care sa-ţi dea garanţia că te duce pe drumul bun. Dar noi ce avem? Avem tot felul de aventurieri, de făcături care nu înseamnă nimic nici pentru familiile lor, dar să mai însemne ceva pentru ţară, pentru neam...?! 
  
*Când este în primejdie, neamul românesc găseşte resurse, energii, ca să se salveze. Românul are nevoie sa-i ajungă cuţitul la os să acţioneze. Dacă nu l-a deranjat nimic, românul a stat cuminte, a dormitat în istorie. Când l-a deranjat ceva, când i s-a urcat în cap cineva şi s-a lăsat greu, a reacţionat... Uneori a reacţionat cam târziu, de asta a şi pierdut mult în istorie. 
  
*Şi dacă clasa conducătoare trăieşte în desfrâu, clasele de jos o iau ca model şi adoptă aceeaşi viaţă desfrânată. Răul nesupravegheat se întinde ca o pecingine, muşcă din mâna care e pregătită să facă fapte bune. Iar răul porneşte întotdeauna de la clasa conducătoare, de la intelectualitate, de la cei responsabili în societate şi care uită prea lesne de menirea şi de responsabilităţile pe care le au. 
  
*Depărtarea de valorile morale ale Bisericii este pedepsită tocmai cu aceasta goană şi această rătăcire. Omul fuge de sine de frică; îi e frică de judecata conştiinţei pentru tot ce s-a întâmplat în lumea noastră, în lume în general, în secolul trecut. Oamenii senini, care nu au pe conştiinţă păcate, care nu sunt datori nimănui, nu se grăbesc niciodată, se opresc şi vorbesc cu fiecare , cu vecini, cu frate, cu mamă. Aceştia au timp şi pentru un bolnav şi pentru un sărman şi pentru un semen care are nevoie de un sfat, de un ajutor. Pe când cei care au ceva pe suflet, care sunt cuprinşi de patima de a aduna continuu averi, fără măsură, aceia sunt bolnavii adevăraţi ai vremurilor noastre. Cu ei nu poţi vorbi normal, ei au ceva pe suflet mereu, ei evaluează continuu, dar nu după măsura lui Dumnezeu ci numai după măsura oamenilor. Omul a venit pe lume curat, sprinten, vesel. Singur îşi împovărează viaţa, singur se bagă în jurul patimilor, singur devine posac şi asta pentru că el nu se mai raportează la Dumnezeu, el se raportează numai la averea vecinului, la luxul nemăsurat pe care l-a văzut undeva. Vechii creştini se întreceau în virtuţi, în fapte bune, în rugăciunea inimii. Creştinii de azi vor să fie cu un picior în cer dar şi cu unul bine înfipt în pământ. Or, Dumnezeu ne dă să alegem: să trăim pe pământ în aspiraţie pentru cele veşnice şi trainice. 
  
*Dacă ne lipseşte ceva la ora aceasta ne lipesc tocmai mame sfinte care să dea sfinţi, să dea eroi, să dea martiri, să dea intelectuali, să dea genii care să stârnească tot ce are mai bun poporul acesta... 
  
*Preotul se comportă ca tot românul. Vrea să fie salariat, să trăiască bine şi să moară pensionar. 
  
*Vine un băiat la noi la mănăstire, mai răsărit, proaspăt hirotonit: Părinte, ai vreun post? Îi zic: Frate, n-am găsit „posturi” ci doar „postiri” în canoanele vieţii noastre monahale. El continuă: Poate c-aveţi post de ghid, de secretar, de econom, ceva, pe-acolo... N-avem dragă, i-am zis. Noi aici trăim de la o zi la alta. N-avem salarii. Zice: Ei atuncea plec, părinte mă duc. Bine, măi băiete, pleacă! Aceasta este concepţia noastră de a trăi, a lucra, a te bucura, şi atunci, vedeţi dumneavoastră, e greu să „cobori” un intelectual, aşa cum în mod natural coboară germanul; pe neamţ îl vezi şi pe tractor şi la birou, îl vezi şi la bar şi în avion, îl vezi şi-n livadă, şi cu furca-n mână. 
  
*Dumneavoastră, intelectualilor, mult v-a dat Dumnezeu, mult vă va şi cere. Aveţi o răspundere colosal de mare. Şi de riscantă. Sunteţi misionari, sunteţi apologeţi, sunteţi oameni cărora le stă în putinţă să orienteze poporul acesta. Numai pe cele ale preoţiei nu vă cere Dumnezeu să le faceţi, fiindcă Domnul nu vă cere dumneavoastră nici priveghere, nici psaltire, nici acatiste. Ştiţi prea bine că rugăciunea este fapta. Vi se cere, în schimb, grija permanentă faţă de căderile acestui popor. Nenorocirea mare a intelectualilor noştri care, bineînţeles că au trăit şi ei sub presiunea materialismului ateu, este faptul că prea uşor au divorţat de interesele şi de valorile Ortodoxiei. 
  
*România în viitor va avea un rol de mare cinste între popoarele ortodoxe, creştine, sunt sigur. Dacă Biserica noastră este astăzi în starea aceasta de umbră, apoi socotesc că este tocmai voinţa lui Dumnezeu ca atunci când va veni vremea să strălucească mai mult decât soarele de pe cer. 
  
Referinţă Bibliografică:
Pietre pentru temelia României de mâine / Florin T. Roman : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1795, Anul V, 30 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florin T. Roman : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florin T. Roman
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!